Sistemul american de securitate socială împlinește 91 de ani într-un moment în care aniversarea seamănă mai degrabă cu un avertisment fiscal. Fondul de încredere destinat plății pensiilor ar putea fi epuizat în aproximativ șase ani, iar legislația actuală ar impune atunci o reducere automată a beneficiilor de circa 22%.
Pentru un beneficiar mediu, diminuarea ar însemna aproximativ 500 de dolari mai puțin în fiecare lună. Este o sumă mai mare decât cheltuielile lunare medii pentru alimente ale unei gospodării de pensionari, potrivit estimărilor Committee for a Responsible Federal Budget (CRFB), organizație americană specializată în analiza finanțelor publice.
„În timp ce factorii de decizie suflă în lumânările celei de-a 91-a aniversări a sistemului de securitate socială, fac prea puțin pentru a-i asigura longevitatea”, a declarat Maya Macguineas, președinta CRFB. În forma actuală, a avertizat ea, programul „nu va ajunge la vârsta de 100 de ani, cel puțin nu în forma sa actuală”.
De ce apar reducerile automate
Social Security este finanțat în principal prin taxele plătite pe salarii. Modelul funcționează atât timp cât veniturile colectate de la populația activă acoperă obligațiile față de beneficiari și permit acumularea unor rezerve în fondul de încredere.
Presiunea asupra sistemului a crescut însă pe măsură ce populația a îmbătrânit, iar ponderea persoanelor aflate la vârsta de muncă s-a redus în raport cu numărul pensionarilor. Consecința este un dezechilibru tot mai pronunțat între încasări și plăți.
Epuizarea fondului nu ar însemna dispariția imediată a programului. Taxele pe salarii ar continua să fie colectate, iar aceste venituri ar permite plata unei părți din beneficii. Legislația nu permite însă sistemului să împrumute bani pentru acoperirea diferenței. În lipsa unei intervenții a Congresului, plățile ar trebui ajustate la nivelul veniturilor disponibile, ceea ce ar declanșa reducerea estimată de 22%.
Miza este una de amploare: aproximativ 70 de milioane de persoane beneficiază de Social Security, iar 237 de milioane contribuie la finanțarea sa. Pentru pensionarii care depind de aceste venituri și pentru angajații care plătesc taxe de-a lungul carierei, problema nu este doar una contabilă. Ea privește predictibilitatea veniturilor la bătrânețe și încrederea într-un program public construit pe contribuții obligatorii.
Nota de plată nu poate fi mutată pur și simplu în buget
Una dintre soluțiile discutate în spațiul public este acoperirea deficitului din veniturile generale ale guvernului federal. CRFB susține că o asemenea abordare nu ar rezolva problema de finanțare, ci ar transfera-o către bugetul public și către generațiile viitoare.
Potrivit estimării organizației, înlocuirea veniturilor lipsă din fondul de încredere cu bani proveniți din bugetul federal ar adăuga aproximativ 190.000 de miliarde de dolari la datoria publică în următorii 75 de ani. În același timp, Social Security și-ar schimba fundamental natura, dintr-un program contributiv și autofinanțat într-unul dependent de alocările generale ale statului.
De aici rezultă opțiunile dificile pentru legislatori: creșterea veniturilor, încetinirea ritmului de majorare a beneficiilor viitoare, modificarea regulilor de eligibilitate sau o combinație a acestor măsuri. Fiecare variantă distribuie costurile diferit între angajați, angajatori, pensionari și contribuabili.
CRFB a avansat, prin inițiativa Trust Fund Solutions, mai multe direcții posibile. Printre acestea se numără modificarea modului de impozitare a beneficiilor Social Security, limitarea ajustărilor pentru costul vieții în cazul persoanelor cu venituri mai mari, introducerea unei taxe pe compensațiile plătite de angajatori și restrângerea unor beneficii acordate anumitor cupluri cu venituri ridicate.
Efectele nu s-ar opri la pensionari
O reducere generalizată a beneficiilor ar avea consecințe asupra economiilor locale, în special în statele în care pensiile publice reprezintă o sursă importantă de venit pentru populație. Într-o analiză realizată la nivelul statelor americane, CRFB estimează că diminuarea medie ar depăși 500 de dolari pe lună în 29 de state.
În statele cele mai expuse, până la 22% din populație ar putea fi afectată. Organizația estimează că impactul economic ar putea ajunge la echivalentul a 1,9% din produsul intern brut. Reducerea veniturilor disponibile ar putea afecta consumul gospodăriilor, afacerile locale și încasările fiscale, într-un efect de propagare care ar depăși bugetele individuale ale pensionarilor.
Pentru companii, consecințele ar putea apărea prin diminuarea cererii în regiunile cu o populație îmbătrânită și prin presiuni suplimentare asupra costurilor cu forța de muncă, dacă reforma ar include taxe mai mari pe salarii sau pe compensațiile angajatorilor. Pentru investitori, incertitudinea privind viitoarea structură a programului complică evaluarea finanțelor publice americane și a poverii fiscale pe termen lung.
Riscul este cu atât mai relevant cu cât beneficiarii nu dispun, în toate cazurile, de alternative private suficiente. O ajustare bruscă a plăților ar putea obliga unele gospodării să reducă rapid cheltuielile, să consume economii sau să depindă de alte forme de sprijin public.
Reforma din 1983 oferă un precedent
Organizația recomandă Congresului să creeze o comisie bipartizană sau un mecanism similar, capabil să elaboreze un pachet de măsuri pe termen lung. Argumentul este că astfel de structuri pot facilita compromisurile politice necesare pentru reforme cu efecte distribuite pe mai multe generații.
Ultima reformă majoră, adoptată în 1983 cu sprijinul ambelor partide, a prelungit solvabilitatea sistemului cu aproximativ cinci decenii. Precedentul arată că ajustările sunt posibile, dar și că negocierile trebuie începute înainte ca presiunea financiară să se transforme într-o criză imediată.
Aniversarea de 91 de ani găsește, astfel, Social Security în continuare una dintre cele mai durabile realizări ale New Deal-ului, dar cu un termen-limită financiar tot mai apropiat. Statele Unite mai au timp pentru a evita reducerile abrupte, însă fereastra pentru decizii mai puțin costisitoare politic și economic se îngustează rapid.
