Soapta coridorului ocult

0
2851

Motto: “daca nu intelegi, probabil nu ti se adreseaza”

O rumoare intensă – susţinută de bârfe de colţ de stradă şi coridor ocult- începe să împânzească spaţiul elitei româneşti, cu precădere a elitei politice şi a unor instituţii suport. Uneori apare si câte un deget arătător fluturat în aer: bemol pe demersul transatlantic, diez în relaţia cu Europa.

Nu se dau explicaţii, se invocă din priviri înaltul cerului şi o complicitate a înţelegerii fără cuvinte. O suită de imponderabile de acest tip te fac să crezi că România este în faţa unei cotituri în politică externă.

Impresie? Printre aburii speculaţiei se ridică şi “ilustrări concrete”. Parteneriatul Strategic cu SUA este invocat rar, practic doar cu ocazia vizitei unor oficiali americani. Primele vizite de stat româneşti se facîn Germania şi ulterior, de curtoazie mai mult, în Franţa. Guvernul României pare a reprezenta o emanaţie exclusivă a Bruxelles-ului şi martori oculari relevă o inapetenţă a Executivului de a dialoga cu substanţă cu Ambasadorul SUA la Bucureşti care, parcă în semn de protest subtil, descoperăAlbastrul de Voroneţ în timp ce scaunul său stă gol la unele întâlniri cu caracter protocolar. Adepţii acestei teorii fără contur clar eludează declaraţiile din presa internaţională ale preşedintelui Klaus Iohannis sau vizita extrem de semnificativă prin agendă şi conţinut a şefului staffului de la Cotroceni la Washington care pledează per a contrario.

Mi-e greu să cred că situaţia nu e cunoscută sau că e evaluată greşit. Şi totuşi, nimeni nu explică nimic. Nimeni nu-şi asumă o poziţie clară la care să ne putem raporta în susţinere sau în combatere, cu anexa argumentativă cu tot.

Într-un stat lipsit de exerciţiul transparenţei cum este România, fluxul liber al unor asemenea alegaţii subterane pot avea efectul profeţiei autoîmplinite: sistemul este construit să funcţioneze pe ce nu se spune public, ci se reflectă în agenda de hol. Nu intamplător, ordinea de precădere în administraţie e inversată: primează sarcina dată de şeful direct, ordinul ministrului, norma de aplicare a legii, apoi legea în sine şi undeva în absolutul cosmic, Constituţia fără a avea certitudinea unei alinieri logiceîntre aceste dispoziţii de grade diferite. Există deci o vulnerabilitate majoră care a devenit acută.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here