Aseară, la RFI, am discutat despre SLAPP – una dintre cele mai perverse forme de deturnare a justiției în scopul controlului informației – alături de Ovidiu Nahoi, Brândușa Armanca și Luca Ciubotaru.
La prima vedere, SLAPP poate părea doar un conflict între jurnaliști și cei despre care aceștia scriu. În fond, orice persoană are dreptul să se adreseze justiției pentru a-și apăra reputația. Problema apare atunci când acest drept este folosit nu pentru a obține dreptate, ci pentru a reduce la tăcere.
Un SLAPP nu este, în esență, despre câștigarea procesului, ci despre descurajare. Prin costuri mari, procese lungi și presiune constantă, ținta este epuizată și intimidată. În timp, mesajul devine clar pentru toți ceilalți: „nu merită să vorbești”.
Aici apare miza reală: SLAPP nu este doar o problemă juridică, ci un atac la democrație. Când justiția este folosită sistematic ca instrument de intimidare, ea este deturnată de la menirea ei fireasca de garant al drepturilor și devine un mecanism de control al informației în cazul SLAPP.
De aceea, acceptând SLAPP, lăsăm o poartă deschisă autoritarismului.
Pentru că SLAPP produce un efect de tăcere generalizată. Nu mai este nevoie de cenzură directă, de interdicții sau de sancțiuni explicite. Este suficient ca oamenii să știe că orice opinie critică îi poate costa ani de procese, bani și energie. Autocenzura devine regula.
Pentru că mută controlul asupra discursului public din zona politică în zona juridică. Nu mai ai nevoie să interzici presa, este suficient să o „îngropi” în litigii.
Pentru că transformă inegalitățile de putere în arme judiciare. Cei cu resurse financiare și acces la mecanisme juridice pot reduce la tăcere vocile critice, fără să încalce aparent legea.
Și, poate cel mai grav, pentru că erodează încrederea în justiție. Când oamenii văd că instanțele sunt folosite ca instrument de presiune, nu de protecție, însăși ideea de stat de drept este afectată.
SLAPP nu vizează doar jurnaliștii. Țintele sunt toți cei implicați în dezbaterea publică: ONG-uri, activiști, avertizori de integritate, cercetători sau simpli cetățeni. În final, este afectată capacitatea societății de a gândi și de a vorbi liber.
Din păcate, proiectul de lege pentru transpunerea directivei anti-SLAPP rămâne, în forma actuală, ineficient. Fără extinderea la procedurile penale și administrative și fără mecanisme reale de oprire rapidă a abuzurilor, riscăm să legitimăm exact acest tip de practici.
Acceptarea SLAPP nu este un detaliu tehnic, ci un test de rezistență democratică, pe care dacă îl ratăm, nu vom avea o problemă doar de justiție, ci de libertate.
Emisiunea Decriptaj aici: https://lnkd.in/dDdZaRrv
