Începutul de an aduce în atenția agenților economici și discuția asupra măsurii în care compensările de creanțe se pot efectua doar prin intermediul Sistemului Informatic de Compensare (SIC), anul acesta într-o manieră diferită față de cei anteriori. Dacă în alți ani aceste discuții se purtau de regulă în exercițiul uzual al confirmărilor de solduri în derulare cu partenerii lor comerciali, în actualul context nevoia de lichidități este mai stringentă și întrebarea mai presantă.
Autoritățile au confirmat spre finalul anului trecut că procedura de compensare convențională prin SIC a datoriilor reciproce ale agenților economici cu capital integral privat rămâne facultativă. Cum această informație se pare că nu a fost pe deplin procesată în practică, sunt destul de mulți agenți economici care ridică întrebări. Evidențiem în continuare, sumar, particularitățile acestui sistem de compensare.
Principalele particularități juridice aferente operațiunilor de compensație convenționale realizate prin SIC
Odată cu intrarea în vigoare a noilor norme metodologice aprobate prin HG 773/2019 la sfârșitul anului 2019, a fost instituită expres, pe de-o parte, obligația companiilor în care statul român are o participare de a realiza operațiunile de compensație prin înregistrarea în “Registrul electronic de evidenţă a operaţiunilor de compensare” gestionat de Centrul de Pregătire pentru Personalul din Industrie Buşteni – Sucursala Bucureşti (CPPI). Ordinul de compensare generat de sistemul informatic de compensare (SIC) constituie, conform reglementării secundare, document justificativ de înregistrare în contabilitate a stingerii creanţelor şi a datoriilor care au făcut obiectul compensării şi se ataşează, ca atare, la nota contabilă.
Pe de altă parte, noile norme prevăd că persoanele juridice private pot opta pentru efectuarea compensărilor folosind acest nou sistem, iar în situația în care optează în acest sens, acestea au obligaţia de a-și crea un cont de utilizator și de a deține o semnătură electronică calificată în vederea efectuării operațiunilor de compensare. Agenții economici au, totodată, obligația de a actualiza situaţia facturilor, în maximum o zi lucrătoare de la momentul oricărei modificări survenite și de a furniza datele corecte către CPPI, în caz contrar putând fi atrasă răspunderea civilă şi penală, potrivit legii.
Astfel, în deplină conformitate cu legea în a cărei aplicare au fost edictate, noile norme detaliază sfera de aplicare a obligației de aplicare a procedurilor de compensare prin SIC, păstrând delimitarea dintre persoanele juridice în care statul român are o participare (și care sunt obligate să parcurgă aceste proceduri) și persoanele juridice cu capital integral privat care au dreptul să-și exercite opțiunea de a alege să se înregistreze la CPPI și să utilizeze această procedură reglementată de lege pentru a efectua o compensație convențională.
Deci, societățile cu capital privat sunt pe deplin îndreptățite să aprecieze în ce măsura este oportună utilizarea SIC pentru operarea compensațiilor convenționale, iar odată aleasă această opțiune, acestea trebuie, în mod firesc, să se supună rigorilor și procedurilor instituite prin OUG 77/1999 și HG 773/2019.
În schimb, incidența sancțiunilor prevăzute de lege în caz de încălcare de către persoanele private a acestor reglementări, ca urmare a înregimentării lor voluntare în acest sistem de compensare nu are cum să transforme în niciun fel dreptul acestora de a opta într-o obligație de a urma procedura compensării prin SIC. Dimpotrivă, eventualele sancțiuni reprezintă doar consecința directă și nemijlocită a opțiunii prevăzute de lege, exercitate de acestea, de a accepta incidența reglementărilor specifice prin alegerea acestei modalități de compensație, denumit în mod criticabil de reglementările legale ca fiind o ”compensare cu facturi” (art.2 alin.2 din norma secundară), ca și cum facturile ar face obiectul compensației, iar nu creanțele pe care acestea le reflectă în cuprinsul lor atunci când sunt emise pentru rațiuni de ordin contabil-fiscal.
În realitate, regulile compensației din Codul civil rămân pe deplin aplicabile, adăugându-se, desigur, doar o cerință suplimentară de formă, anume, utilizarea sistemului informatic de compensare cu toată formularistică aferentă, sub sancțiunea intervenirii consecințelor juridice mai sus expuse, în măsura în care agenții economici cu capital privat optează pentru acesta. Odată, însă, aleasă calea compensării prin SIC, apreciem că acesta devine obligatoriu și, deci, încălcarea prevederilor cu privire la acesta ar putea genera sancționarea agentului economic și, totodată, ar îngreuna probarea intervenirii stingerii prin compensarea convențională agreată.
Asemenea dificultăți de probațiune ar putea genera, pe lângă consecințe contravenționale și alte efecte juridice, cum ar fi, de exemplu, cele de ordin fiscal, în materia TVA la încasare, care condiționează acordarea deductibilității de prezentarea unei facturi și a dovezii plății, care ar trebui efectuată în condițiile mai sus menționate. Din perspectiva impozitului pe profit, cum operațiunea de compensație nu are impact in contul de profit si pierdere al companiilor parte la compensație, modalitatea de efectuare a compensației nu ar trebui să genereze, însă, asemenea implicații.
În ce privește documentele justificative ce pot fi utilizate pentru efectuarea și înregistrarea în contabilitate a compensației de către persoanele juridice private care realizează compensații convenționale, acestea trebuie să difere în funcție de opțiunea exercitată. Astfel, dacă este aleasă varianta aplicării compensațiilor prin SIC – documentul justificativ ar fi ordinul de compensare care se atașează notelor contabile.
În schimb, dacă persoanele juridice private nu optează pentru acest sistem, în lipsa unei reglementări exprese, documente justificative pot fi orice alte acte juridice încheiate de părți din care să rezulte, în esență, acordul părților cu privire la efectuarea compensației și care să consemneze toate datele operațiunii, de exemplu, un acord/proces verbal de compensare al cărui format poate fi similar cu modelul de ordin de compensare folosit până la momentul intrării în vigoare a noilor norme.
Într-o asemenea situație, utilizarea unor formulare tip pentru înregistrarea în contabilitate a operațiunii de compensare ar rămâne, astfel, doar o facultate, iar nu o obligație, persoanele juridice private având libertatea de a utiliza acest document justificativ sau nu pentru a evidenția operațiunea de compensare.
În loc de concluzie: Mai avem ceva de făcut?
Rămâne, desigur, la latitudinea agenților economici de a decide dacă vor utiliza sau nu acest sistem, analizând avantajele ce le sunt prezentate de către cei care îl gestionează, prezentul material nefiind în niciun fel o pledoarie în acest sens, ci este menit exclusiv a pune lucrurile în ordinea juridică firească necesară. Practic este de neacceptat în logica juridică deducerea unei concluzii exact contrare pe calea de interpretare a unui text de lege simplu și clar.
Considerăm a fi deosebit de importantă actualizarea contractelor / convențiilor încheiate cu partenerii comerciali în vederea stabilirii unui mecanism clar și transparent al compensărilor, care să reflecte modalitatea de înregistrare a facturilor și condițiile compensației. Inaplicabilitatea caracterului obligatoriu al procedurilor prin SIC nu semnifică în niciun fel că acestora nu li se aplică niciun fel de reguli civile, fiscale sau contabile. Mai mult decât atât, nu înseamnă că în lipsa unei ordini adecvate în această documentație nu ar putea să apară pentru ei probleme care să le dea apoi mari bătăi de cap.
