Până pe 19 mai aproape orice şofer din România ar trebui să se gândească să îşi facă un RCA, chiar dacă are unul valabil. Motivul este unul simplu: până la această dată preţurile nu pot depăşi un anumit plafon, fixat prin Hotărâre de Guvern, pe 19 decembrie.
După 19 mai, doar şoferii cu vârsta de peste 60 de ani, mai ales cei care conduc în oraşele mici, puţin aglomerate, vor avea şansa să plătească un tarif mai mic decât în prezent, având în vedere că se reintroduce criteriul zonei în calculul tarifelor. În rest, preţurile vor fi mai mari.
Astăzi, de exemplu, un şofer cu vârsta de 34 de ani, din Bucureşti, care conduce un automobil cu o capacitate cilndrică de 1,6 litri, plăteşte minimum 712 lei pe an şi maximum 784 de lei, după cum arată calculatorele brokerilor. Acelaşi şofer plătea, înainte de plafonare, în jur de 1.100 de lei, situaţie la care este foarte probabil să revină şi după expirarea perioadei cu tarife plafonate.
În cazul tinerilor sub 27 de ani, situaţia este chiar mai clară. Înainte de plafonare, ei plăteau până la 2.200 de lei, în cazul unui automobil cu cilindree de 1.600 cm cubi, iar astăzi plătesc maximum 1.166 lei.
În cazul asigurărilor pe 6 luni, majoritatea ofertelor sunt dezavantajoase, având în vedere că firmele nu doresc să vândă pe perioade mai mici de un an.
Tarifele analizate se referă la un şofer încadrat în categoria B0, adică nu are nici daune recente la activ şi nici nu beneficiază de bonus. La aceste tarife, în funcţie de categoria unde este inclus de sistemul CEDAM, preţul poate fi cu până la 36% mai mare sau cu până la 50% mai mic, conform noului sistem bonus-malus.
Autoritatea de Supraveghere Financiară îşi propune să adopte mai multe măsuri menite să compenseze efectele ieşirii, cel târziu pe 19 mai, din perioada cu tarife plafonate la RCA.
Elementul de noutate îl constituie modalitatea efectivă prin care se va încerca preluarea clienţilor cu risc ridicat, inclusiv a celor consideraţi neasigurabili. „Analiza prevederilor legislative de pe alte pieţe mature (ex.: Austria, Belgia) indică abordări precum posibilitatea apelării la o asociaţie a asigurătorilor în situaţia în care tariful de primă depăşeşte un anumit prag.
În urma determinării de către această asociaţie a unui tarif aferent riscului ridicat, contractul de asigurare este repartizat pe baza unor criterii, care pot să ţină cont de cota de piaţă, către o societate de asigurare membră a asociaţiei. În România, acest proces ar putea fi gestionat de către BAAR“, transmite ASF, într-un comunicat.
