Noi dezvăluiri ies la iveală în scandalul Panama Papers. De data aceasta sunt vizați patronii lanțului de farmacii Sensiblu, care au ascuns sute de milioane de euro în paradisuri fiscale.
Mai jos, o parte din investigația celor de la Rise Project:
Șefii de la Sensiblu
Rețeaua de farmacii este doar partea vizibilă a afacerii. În paralel, vânzările angro către spitale, prin divizia de distribuțieMediplus Exim, contabilizează un flux bănesc de sute de milioane de euro, bani publici. Structura grupului a fost încă de la începuturi, la finele anilor ‘90, netransparentă, incluzînd firme de tip offshore din Olanda, Cipru sau Insulele Virgine Britanice.
Una dintre cele aproape 500 de farmacii Sensiblu
Temelia afacerii a fost pusă în anii ‘90 când patru cetățeni străini au înființat grupul ce avea să domine în scurt timp piața românească de produse farmaceutice:
Walid Abboud, 48 de ani, cetățean libanez și britanic. Peste 30 firme în România. Are afaceri și în zona imobiliarelor, unde are mai multe firme de construcții și consultanță, dar este activ și în industria alimentară.
Roger El Akoury, 47 de ani, libanez. Peste 35 firme în România. Pe lângă afaceri, Roger mai colecționează și tablouri, pe care le expune pe la muzee din toată țara. Tot el este și promotorul Muzeului pentru Artă Recentă, instituție de cultură care își propune să fie concurentul Muzeului Național de Artă Contemporană.
Michel Charles Eid, 46 de ani, libanez. Peste 15 firme în România. A fost cel mai implicat în administrarea Fundației Sensiblu, un ONG care a atrage milioane de lei anual pentru acțiuni caritabile.
Ludovic Robert Charles Simon, 45 de ani, francez. Peste 20 de firme în România.
Lipsa de transparență a grupului de firme, dar și modul în care și-au derulat afacerile cei patru a fost adusă în discuție în mai multe rânduri. În octombrie 2002, de pildă, șeful de atunci al Gărzii Financiare, Neculai Plăiașu, i-a acuzat într-un comunicat de presă pe șefii Sensiblu că, prin împrumuturi și achiziții de companii la prețuri supraevaluate, au scos profitul din țară, eludînd plata unor taxe: „Practic, prin acest sistem de cesionare a părților sociale se realizează scoaterea din țară, fără achitarea unor impozite, a rezultatelor financiare ale diverselor societăți. Totodată acest procedeu poate reprezenta o formă de spălare a banilor, întrucât au intrat in sistemul bancar românesc de la o firmă din străinătate ce poate fi fantomă și au ieșit din sistemul bancar românesc ca venituri realizate legal pe teritoriul României de anumite persoane fizice.”
Fostul comisar general al Gărzii nu a putut fi contactat pe marginea acestor acuzații.
Cu doar câteva luni înainte, în august același an, oamenii de afaceri și-au extins rețeaua de firme offshore care le va permite să ascundă sute de milioane de euro în afara țării. Cei patru au fondat atunci în Insulele Virgine Britanice câte un offshore de căciulă. Cele patru firme din paradisul fiscal aveau să joace un rol foarte important trei ani mai târziu, când au fost folosite în tranzacții secrete de peste un sfert de miliard de euro. Celor patru firme din 2002 li s-au adăugat ulterior altele, înființate tot în insulele din Caraibi. Patronii Sensiblu au ales nume pline de optimism pentru entitățile offshore între care aveau să curgă milioanele de euro: Suntoucher, Dream Catcher, Future Sun, Smooth Winds. Am identificat în baza de date a Mossack Fonseca nouă companii care au fost folosite de cei patru în tranzacții ascunse.
Cea mai mare afacere, potrivit contractelor copiate din serverele avocaților panamezi, a avut loc în preajma Crăciunului din 2005, mai precis pe 21 decembrie. Patronii Sensiblu au executat atunci, la indigo, o serie de contracte de împrumut în valoare totală de 280 de milioane de euro. Să-l luăm drept exemplu pe Roger El Akoury: 19 decembrie 2005. Akoury a împrumutat firma Wynding Investments din Insulele Virgine Britanice (IVB) cu 70 de milioane de euro pentru ca această companie „să-și îndeplinească obligațiile financiare”. Contractul menționează că împrumutul va fi acordat nu mai târziu de sfârșitul lunii iunie 2006. Documente din PanamaPapers îl indică pe Akoury drept beneficiar al Wynding.
Contractele sunt semnate de Akoury sau de către directorii de fațadă din firmele offshore. Libanezul a folosit în acte inclusiv o adresă de pe bulevardul bucureștean Mircea Eliade, la numărul 3. Vecinii de palier în această clădire, care i-a aparținut miliardarului Puiu Popoviciu, trimis în judecată pentru o sumă de infracțiuni, au fost nimeni alții decât oamenii aflați în spatele dezastrului de la RAFO Onești și ei găsiți de RISE în PanamaPapers.
Ceilalți trei șefi de la Sensiblu, Eid, Abboud și francezul Ludovic Simon au executat, simultan, tranzacții în oglindă, folosind alte firme offshore din colecția Mossack Fonseca. În total, contractele semnate de cei patru în decembrie 2005 se ridică la suma de 280 de milioane de euro.
Noi rumânii, am învățat în acești ani de democrație să ne dăm la gioale cât e ziulica de mare, iar băieții “deștepți” mută cu preșul banii din țară, iar toamna când ne băgăm prin vistierie… constatam ca nu avem… pentru pensii, pentru alocații bașca pentru salarii (nu vb de cele speciale).
Să trăiți bine!