Saracia din sistemul de ingrijire al copiilor determina consecinte grave si reale pentru familiile cu joburi

Saracia din sistemul de ingrijire al copiilor

Una dintre problemele cele mai stresante cu care se confruntă un nou părinte este: “Cine va avea grijă de copilul meu atunci când mă voi întoarce la muncă?”

Răspunsul la această întrebare nu este ușor. NPR, împreună cu Robert Wood Johnson Foundation şi T.H. Harvard Chan Scoala de Sănătate Publică, au efectuat studii pe mai mult de 1.000 de părinţi, la nivel naţional, cu privire la experienţele avute şi mai ales la dificultățile întâmpinate în găsirea îngrijirii potrivite pentru copii.

Am căutat în lung şi-n lat dar am găsit puţin

Megan Carpenter, o tânără mamă care trăiește în Alexandria, Virginia, cunoaște foarte bine sentimentul de disperare, care poate apărea odată cu căutarea îngrijirii pentru sugari în condiții de siguranță şi de calitate.

A avut de respectat un termen greu. După doar 16 săptămâni de la naştere a trebuit să se întoarcă la locul ei de muncă, la un ONG, pentru ajutorarea femeilor fără adăpost și cu venituri mici. Așa că împreună cu soțul ei au început să caute pe cineva, pentru îngrijirea timpurie a copilului, din primele luni de sarcină.

“La primele noastre interviuri am pus multe întrebări și am încercat să „simţim” locul”, își amintește Carpenter. “Și, după ce am văzut 10-11 locaţii, singura noastră întrebare a fost, ” Aveţi un loc disponibil? “

Răspunsul la această întrebare a fost “nu”.” Asta a însemnat să ne aşezăm pe o mulțime de liste de așteptare, plătind de fiecare dată o taxă consistentă, nereturnabila.”

“Au existat o mulţime de locuri în care ni s-au cerut 100 sau 200 de dolari taxă de listă de așteptare”, spune Carpenter. “Am cheltuit peste 1.000 de dolari pentru aceste taxe.”

Între timp a sosit Cora, iar cei doi părinţi nu aveau încă nicio perspectivă.

În cele din urmă şi-au convins mamele să îşi lase deoparte preocupările și să zboare, pe rând, una din Georgia, cealaltă din Missouri pentru a a avea grijă, pe rând, de micuţa Cora.

Astfel de scenarii se petrec peste tot în SUA O analiză a 7.000 coduri ZIP făcută de Center for American Progress descrie ca aproximativ jumătate dintre acestea sunt lipsite de servicii de îngrijire a copiilor.

În timp ce experiența prin care trece tânăra mămică Megan Carpenter este reprezentativă pentru mulți dintre părinții care lucrează, cea trăită de Narinder Walia este un scenariu de genul „ce poate fi mai rău.”

Narinder Walia trăiește în Fremont, California şi lucrează în domeniul biotehnologiei. Băiatul ei, Avin, s-a născut în ziua de Halloween în anul 2014.

În timpul concediului de maternitate de patru luni Walia, încercarea de a găsi în apropiereun loc de îngrijire a copilului a devenit, realmente, unloc de muncă cu normă întreagă. “Am efectuat 70 de apeluri”, spune Walia. “Unele centre nu acceptau sugari, altele erau deja pline.” Doar trei au putut să-i ofere ceva. Dintre acestea, spune ea, două au fost îngrozitor de murdare și dezorganizate. Cea de a treia opțiune a fost o facilitate oferită în propriul domiciliu al asistentului maternal. A fost cea mai bună posibilitate în condiţiile date. Walia spune că reticenţa ei a fost, în principal, vis-a-vis de faptul că centrul furniza servicii atât pentru copii mici cât şi pentru copii mai mari. Cu toate acestea, asistentul a asigurat-o că se va putea ocupa de copil.

Prima zi a lui Avin în această locaţie s-a dovedit a fi cel mai cumplit coşmar.

“Eram pe drum pentru a-l lua acasă”, își amintește Walia, “şi m-au sunat cei de la camera de gardă a spitalului”. „Trebuie să vii aici, de urgenţă”, i-au spus. „” Fiul tău e aici!”

Pentru a-l adormi pe Avin, asistentul maternal, l-ar fi pus pe burtică în pătuţ, o mișcare interzisă de liniile directoare pentru îngrijirea sugarilor stabilite de Academia Americană de Pediatrie. Cercetătorii au stabilit că bebelușii întorşi pe burtică pentru a adormi sunt expuşi riscului de sindrom de moarte infantilă, subită.

Asistentul maternal a declarat poliției din Fremont că l-ar fi întors pe Avin pe spate după aproximativ 15 minute și că acesta a încetat să mai respire la scurt timp după aceea.

În prima zi departe de mama sa, Avin a decedat, la doar 3 luni. Raportul medicului legist confirmă că sindromul de moarte infantilă, subită (SIDS), a reprezentat cauza decesului.

“Nu pot să-mi scot din minte”, spune Walia, “el a fost mereu cu zâmbetul pe buze. Era un copil mare, dolofan. Nu era nimic în neregulă cu el. La primul și al doilea control doctorul mi-a spus, ” Mamă, continuă să faci ceea ce faci. Copilului îi merge foarte bine. “

Tragedia prin care a trebuit să treacă Walia este rară dar reprezintă cea mai profundă teamă pe care o încearcă toţi părinți care au de ales ce este mai bine pentru propriul copil dintr-o ofertă extrem de limitată.

“Piața într-adevăr nu funcționează”

Aceste experiențe, de la frustrare perturbatoare la tragedie, ridică multor părinţi semne de întrebare. De ce ofertă furnizorilor de servicii de calitate, licenţiate de îngrijire pentru sugari din SUA, nu este capabilă să satisfacă cererea?

Răspunsul se reduce la faptul că îngrijirea copilului, în special îngrijirea sugarilor, este o zonă de business al cărui profitul este extrem de scăzut. Costurile sunt ridicate, factoring în imobiliare, consumabile, asigurări și mai presus de toate acestea, forța de muncă. Multe state impun prin lege, un îngrijitor la fiecare trei sau patru copii. De cealaltă parte, centrele nu pot crește în mod semnificativ prețurile. Potrivit unui raport recent, părinții în Statele Unite plătesc, în medie, 9.589 dolari pe an pentru îngrijirea full-time a copiilor de la naștere până la vârsta de 4ani. Aceasta reprezintă mai mult decât costul mediu al unui colegiu (9.410 dolari). Mulți părinți nu își pot permite să plătească atât de mult. Așa că, profiturile mici, combinate cu responsabilitatea ridicată și necesitatea adaptării permanente la reglementări legislative complexe, asigură un climat de afaceri total neprietenos. În acest climat, lista de așteptare a devenit un instrument necesar pentru supraviețuirea financiară a furnizorilor, o formă de protecţie împotriva pierderilor.

Pentru un număr redus de furnizori, însă, afacerile se dovedesc a fi înfloritoare. De-a lungul ultimilor 30 de ani, compania Bright Horizons s-a dezvoltat ajungând să opereze mai mult de 1.000 de centre de îngrijire a copilului, în 42 de state şi Districtul Columbia.

Deci, care este secretul companiei?

“Avem angajatori convinși să investească peste un miliard de dolari, fie în investiții de capital fie în subvenții, pentru familiile care luceaza pentru ei”, spune Dave Lissy, Bright Horizons CEO. “Acest lucru pur și simplu nu a existat până acum. Noi suntem pionierii acestui model.”

Unii angajatori, cum ar fi: Home Depot, Starbucks și Chevron, s-au asociat cu Bright Horizons pentru a stabili centre de îngrijire a copilului în primul rând pentru proprii angajaţi. Acești angajatori plătesc cel mai mult, acoperind toate costurile necesare construirii instalațiilor.

“După ce totul este făcut”, spune Lissy, “în medie, costurile sunt finanţate 75% de părinţi şi 25%, prin subvenţii de la angajator.” Asta înseamnă că părinții plătesc costurile de școlarizare ca și la colegiu, iar angajatorii aflaţi în parteneriat cu Bright Horizons plăteasc mult peste.

Bright Horizons este capabil de să construiască aceste centre, vesele şi luminoase, datorită acestor parteneriate generoase încheiate cu angajatorii. Lipsit de aceastaposibilitate, restul sectorului de îngrijire a copilului funcționează cu marje de profit minime, fragile iar dezvoltarea este extrem de lentă.

Slăbiciunea acestei industrii a fost constatată şi de studiul dedicat îngrijirii copilului în America efectuat la nivel naţional.

“Lucru demn reţinut în legătură cu îngrijirea copilului este faptul că piața într-adevăr nu funcționează”, spune Brigid Schulte, unul dintre autorii studiului. “Este în aceiaşi situaţie în care se află şi educația. Când priveşti către această, de asemenea, nu funcționează. Ambele trebuie să fie subvenționate. Trebuie să fie văzute ca un bun public și același tip de logică economică trebuie să funcționeze şi în cazul îngrijirii timpurii, la vârste cuprinse între 0 şi 5 ani. Pur și simplu, până acum, nu s-au gândit la asta. “

O investiție de infrastructură?

Ideea de îngrijire a copilului ca un bun public are tot mai mare rezonanță în rândul gânditorilor politici de stânga și de dreapta.

“Există cu siguranţă o problemă în furnizarea de servicii de îngrijire a copilului”, spune Angela Rachidi, cercetător la conservatorul American Enterprise Institute. “Este o problemă atât în partea superioară cât și în partea inferioară, pe scara veniturilor.”

„Dintre toate modurile în care guvernul ar putea cheltui bani publici, investiţia în îngrijirea copilului”, spune ea, „ar trebui să fie o prioritate”. “Nu numai în beneficiul copiilor”, spune Rachidi “, dar, de asemenea, în ajutorarea părinților.”

Katie Hamm, senior director pentru politici privind copii la Center for American Progress, este de acord. „Fără un mai mare sprijin public al industriei de îngrijire a copilului”, spune ea, „cererea pentru îngrijirea copiilor în centre licenţiate va continua să depășească oferta. Aflată în mijlocul disputelor unui sezon de campanie în care accentele grele le-au reprezentat provocările cu care se confruntă muncitorii americani atunci când vine vorba de îngrijirea copilului și nevoia de investiții în infrastructură. Katie Hamm vede cele două probleme ca interconectate.

“Se pare că ar putea exista un anumit consens, între nouă administrație şi membrii ai Congresului, că avem nevoie de investiţii în infrastructură”, spune Hamm. “O mulțime de oameni vorbesc despre asta și se gândesc doar la drumuri și poduri. Dar, înainte de a ajunge părinții să construiască drumuri și poduri și să dezvolte economia, aceştia au nevoie de servicii de îngrijire a copilului.”

Pentru Walia, mama din Fremont, California, serviciile aşteptate, de îngrijire pentru sugari nu mai pot veni suficient de repede. În cazul lui Avin dar poate avea în curând, un alt copil.

“Sunt foarte ezitantă doar gândindu-mă la serviciul de îngrijire a copilului, din acest moment”, spune ea. “În gândul meu, doresc doar să-l țin strâns în braţe și să nu-l să plece niciodată, dar, evident, nu este deloc practic.”

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here