Creșterea salariilor nu a ținut pasul cu scumpirile în ultimul an. Câștigul salarial mediu net din România a ajuns în iulie 2026 la 5.820 de lei, cu 86 de lei, respectiv 1,5%, peste nivelul din iunie, însă avansul anual de 5,5% a rămas sub rata inflației de 8,2%.
Datele publicate de Institutul Național de Statistică indică astfel o majorare nominală a veniturilor, dar și o diminuare a puterii de cumpărare. Calculată prin raportarea creșterii salariului la inflație, evoluția reală a câștigului mediu net sugerează o scădere de aproximativ 2,5% într-un an. Cu alte cuvinte, venitul mediu a crescut în lei, însă bunurile și serviciile cumpărate de salariați s-au scumpit într-un ritm mai rapid.
Avansul lunar nu schimbă imaginea anuală
Față de iunie, salariul mediu net a crescut cu 86 de lei. Majorarea lunară de 1,5% arată o îmbunătățire pe termen scurt, dar nu este suficientă pentru a compensa diferența acumulată între dinamica veniturilor și cea a prețurilor.
Pentru salariați, efectul este resimțit diferit în funcție de structura cheltuielilor. Gospodăriile care alocă o parte mai mare din venit pentru alimente, utilități, transport sau chirii sunt mai expuse atunci când prețurile cresc mai repede decât salariile. În aceste condiții, aceeași sumă disponibilă la începutul perioadei acoperă un volum mai redus de consum.
Media națională nu reflectă însă situația fiecărui angajat. Salariile diferă semnificativ în funcție de domeniu, regiune, calificare și tipul locului de muncă. Indicatorul INS este relevant pentru evaluarea tendinței generale, dar nu poate fi interpretat ca venitul efectiv al majorității salariaților.
Presiune asupra consumului și asupra companiilor
Diferența dintre creșterea nominală a salariilor și inflație are efecte directe asupra consumului. Atunci când veniturile reale scad, gospodăriile tind să prioritizeze cheltuielile esențiale, să amâne achizițiile discreționare sau să reducă economisirea. Pentru sectoarele orientate către consum, ritmul de majorare a salariilor este, prin urmare, la fel de important ca nivelul nominal al acestora.
Companiile se confruntă, în același timp, cu o situație ambivalentă. Salariile mai mari pot susține retenția angajaților și pot reduce presiunile de recrutare, însă majorarea costurilor de personal afectează marjele dacă nu poate fi transferată în prețuri sau compensată prin productivitate. În cazul firmelor care depind de cererea internă, diminuarea salariului real poate limita vânzările și poate tempera planurile de extindere.
Pentru economie, evoluția din iulie transmite un semnal diferit față de cel oferit de creșterea nominală de 5,5%. Veniturile continuă să avanseze, dar inflația absoarbe mai mult decât această creștere. Prin urmare, dinamica salariului mediu net nu indică, de una singură, o îmbunătățire a nivelului de trai, ci trebuie analizată împreună cu evoluția prețurilor.
În lipsa unei accelerări a veniturilor peste rata inflației, recuperarea puterii de cumpărare rămâne incompletă. Pentru salariați, reperul relevant nu este doar suma înscrisă în fluturașul de salariu, ci cantitatea de bunuri și servicii pe care aceasta o poate cumpăra.
