Pentru țară și popor, cu Burduja junior
Mulți români și-au turat mai puternic aparatele de aer condiționat în aceste seri caniculare de vară, și poate și-au azvârlit și hainele asudate mai des în cuva mașinii de spălat, că atunci și-au găsit timp, după muncile zilei.
Și eu am făcut la fel, ba chiar am pus moț, peste rufe, și o pereche de boxeri turcoaz. I-am dedicat cu gând drag pionierului postmodern Sebastian Burduja și recentei lui „revoluții” de sub 8% la Primăria Capitalei, când ne-a arătat că degeaba te agiți demagogic-turcoaz, dacă bucureștenii te simt maro.
Eu și ăștia ca mine suntem niște răi cetățeni. Nu ne iubim țara, ca domnul „Tianu”, nu avem milă de infrastructura ei energetică, greu pusă la încercare în această perioadă. Bunii români ar trebui să nu pornească mașina de spălat rufe sau vase seara, între orele 18-21, pentru că atunci circulă prin sistem energie de-aia scumpă, de fițe, ne-a spus ministrul Burduja.
Oricât de antipatic ți-ar fi acest tânăr liberal cu competențe incerte, omul are dreptate. Așa ar fi responsabil să facem. Se întâmplă și în alte țări, unde oamenii sunt încurajați de stat, prin tarife diferențiate la energie electrică, să o folosească în perioadele din zi când ea e mai ieftină, pentru că provine mai ales din surse regenerabile, precum eoliene sau panouri solare.
Zic ai noștri că se gândesc să bage sistemul și în România. Nu se știe cum și în ce fel, dar: „Această idee o vom duce la bun sfârșit. Am încredere”, a zis Burduja. Voi de ce n-aveți încredere în Burduja? De ce râdeți acolo, în spate?
De ce ne enervăm noi, deci, pe Burduja cel tânăr? Dincolo de imposibilitatea disocierii discursurilor sale patriotic-responsabile de faptul că tăticul său a fost acolo, la devalizarea unei bănci a României de către foștii săi securiști, în anii ’90. Aia ne va enerva etern. Dar, să revenim la prezent.
În primul rând, suntem datori să ne enervăm din principiu. Când orice guvernant al României are pretenții de la cetățenii în slujba cărora ar trebui să presteze, fără să miște însă prea multe degete pentrua schimba ceva concret în domeniul pe care îl gestionează, trebuie să ne enervăm.
Asta par să nu priceapă toți Burdujii, Ciolacii și Ciucii care s-au perindat de zeci de ani la conducerea unor domenii de căpătâi în țara aceasta: că sunt acolo pentru cetățeni și pentru a le face viața mai bună și mai ușoară.
Înainte să ne învețe cum să băgăm mașina de spălat în priză, „Tianu” Burduja ar face bine să explice românilor, de exemplu, de ce avem un sistem energetic național șubred, care deși duduie de eoliene și panouri solare, e sufocat încă de cărbune și are o infrastructură de transport și de distribuție a energiei electrice vai de mama ei (peste 80% dintre liniile electrice aeriene de transport au fost puse în funcțiune înainte de anul 1979). Nu e vina lui, dar totuși ce face în această privință și în aceste zile, când sunt pene de curent prin toată România?
Înainte să ne îndemne să băgăm cu simț patriotic aerul condiționat în priză, Burduja și colegii săi de guvernare ar putea să ne explice de ce s-a ajuns la situația nesimțită ca, după ce statul le-a dat cu o mână românilor care au vrut să facă pasul către energia solară, curată și ieftină, prin programul „Casa Verde”, acum vine să le bage mâna în buzunar, obligându-i să-și pună baterii de stocare a energiei, pe banii lor (niște mii de euro la o casă obișnuită, de exemplu). S-a prins până și Iohannis, care a întors legea în Parlament.
Așa ajungem în situația ingrat-penibilă de a rezona cu Marcel Ciolacu. Care, în clasicul său stil în care nici usturoi n-a halit, nici gura nu-i miroase, i-a luat la șuturi pe liberalii care s-au perindat pe la Energie, de la șuiul Virgil Popescu, la alunecosul Burduja. I-a certat că nu i-a dus mintea că le trebuie și capacități de stocare a energiei, iar acum o aruncăm pe geam, la prețuri de nimic, și îi mustrăm pe români că bagă mașina de spălat pe înserat.
„Să nu speli seara, maică” va rămâne, deci, porunca demnă de ignorat a sfântului Burduja cel tânăr. În rest, fiți harnici și deștepți, că altfel ajungeți decidenți gras plătiți prin administrația României sau, Doamne ferește, vreun ministru prin cabinetul frăției PSD-PNL.
