România trece prin cea mai gravă lipsa de forță de muncă din istorie, iar multe companii îşi pregătesc acum singure viitorii angajaţi încă de pe băncile şcolii. Sistemul educațional este complet inutil

0
917

România de pe vremea Epocii de Aur nu ducea lipsă de forţă de muncă. Toată lumea era obligată să aibă un loc de muncă, iar şcolile profesionale scoteau absolvenţi pe bandă rulantă. 30 de ani mai târziu, 1 Mai nu mai e deloc privită drept Ziua Internaţională a Muncii. A devenit mai mult o sărbătoare turistică, în care litoralul, pensiunile de la munte, ieşirile la grătar în pădure au ajuns să fie în prim-plan.

Potrivit unei analize Keysfin, muncitorii de odinioară fie s-au pensionat, fie au plecat în Occident în căutarea unei vieţi mai bune.

”Firmele vor să se extindă, economia îşi turează motoarele însă riscă să le caleze, pe fondul accesului tot mai scump la bani – benzina economică, şi a lipsei acute de forţă de muncă”, spun analiştii.

Dintre statele europene, România a înregistrat cea mai mare creştere procentuală a salariului minim în ultimii zece ani, de 195%, cu toate acestea, nivelul salarial de la noi este în continuare incomparabil mai mic decât cel din ţările occidentale.

”Câştigul salarial reflectă, în mare parte, realităţile economice. Chiar dacă in prezent se înregistrează o creştere economică semnificativă, aceasta provine în mare parte din consum, nefiind una solidă, sustenabila pe termen lung”, afirmă analiştii KeysFin.

Productivitatea muncii la noi este încă redusă, iar firmele evită să investească foarte mult în angajaţi.

”Prin creşterea salariilor din sectorul bugetar, statul încearcă să impulsioneze piaţa, însă având în vedere cadrul economic instabil, prea puţini investitori au urmat acest trend.

În absenţa unor condiţii investiţionale propice, precum infrastructura sau sistemul fiscal, România rămâne totuşi atractivă în ochii investitorilor mai ales prin costurile reduse cu forţa de muncă. Pentru ca această tendinţă să se schimbe este nevoie de politici macroeconomice, de susţinerea investiţiilor cu dezvoltare pe orizontală. Abia atunci când economia nu va mai fi atât de fragilă, vom vedea o creştere reală a veniturilor angajaţilor români”, au explicat analiştii de la KeysFin.

Potrivit unui sondaj recent, peste 70% dintre oamenii de afaceri chestionaţi au identificat drept politica de aduce studenți în practică drept principală tendinţă pe piaţa forţei de muncă.

”Bătălia pe salarii a ajuns la un nivel la care multe dintre firme nu mai pot concura. Un manager de vânzări a ajuns să coste 3-4.000 de euro plus bonusuri, nivel pe care multe dintre companii, cu excepţia multinaţionalelor, nu îl pot garanta. Astfel că mulţi investitori au trecut la recrutarea de tineri încă de pe băncile facultăţii şi oferirea de programe de training, în cele mai multe cazuri plătite. Iar firmele care au nevoie de muncitori calificaţi, nu pentru funcţii de conducere, au ales să-şi dezvolte propriile şcoli de meserii, calificarea la locul de muncă devenind o componentă esenţială în business-ul actual”, spun analiştii de la KeysFin.

Un alt trend, identificat indică o focusare tot mai puternică către angajaţii flexibili, cu spirit antreprenorial.

”Ideea de parteneriat pe proiect a ajuns să reprezinte o practică tot mai semnificativă în piaţa muncii. Firmele preferă să îşi externalizeze proiecte către specialişti independenţi, pe PFA sau microîntreprinderi, beneficiile fiind multiple, de la reducerea costurilor cu forţa de muncă, la cele logistice (birou, transport etc.).

Dincolo de costurile mai reduse, firmele au astfel garanţia că proiectele se realizează la timp, acest lucru fiind condiţionat de plata facturii. Este un trend avantajos şi pentru specialişti, de exemplu dezvoltatorii software, care pot accesa astfel mai multe proiecte simultan”, au mai spus analiştii de la KeysFin.

Dincolo de realitatea lui 2018, viitorul pe piaţa muncii se anunţă destul de sumbru. Scăderea nalităţii, ieşirea la pensie în următorii ani a unei întregi generaţii de angajaţi şi mai ales exodul forţei de muncă către Occident va face ca România să se confrunte în următorii ani cu o criză tot mai adâncă de forţă de muncă.

”Sistemul de educaţie, aşa cum este el croit în prezent, este complet inutil în faţa provocărilor din piaţa muncii. Încă se scot pe bandă rulantă generaţii de şomeri cu diplomă, de absolvenţi de liceu şi universitate care nu sunt conectaţi la realităţile economice”, afirmă experţii.

Potrivit acestora, statul român trebuie să investească semnificativ în reorientarea sistemului educaţional către necesităţile economiei.

“Avem nevoie de şcoli de meseriaşi, în toate domeniile, de la auto la agricultură, de la prelucrarea materialelor la meşteşugărie. Este necesară, de asemenea, dezvoltarea unui program real de sprijin fiscal şi financiar pentru firmele care angajează forţă de muncă tânără, abia ieşită de pe băncile şcolilor. Fără astfel de măsuri, criza se va accentua, iar alternativa va fi să aducem muncitori din ţările sărace, din Africa şi Asia, cu consecinţe sociale inerente, vezi cazul Germaniei”, au mai declarat experţii de la KeysFin.

Interesul în creştere al angajatorilor a făcut ca piaţa de HR să crească semnificativ în ultimii ani, de la 2,06 miliarde de lei în 2012 la 3,6 miliarde de lei în 2017.

Numărul firmelor de recrutare a avansat susţinut, cu aproape 20%, de la 2.685 în 2012 la 3.192 de companii în 2016, iar profitul net al acestora aproape s- a dublat în acest interval, la 222,8 milioane de lei. În 2017, potrivit datelor preliminarii, profitabilitatea firmelor a atins nivelul de 255 milioane de lei.

Creşterea interesului pentru acest segment economic a dus totodată şi la creşterea cu peste 40% a numărului de angajaţi din companiile de recrutare, între 2012-2017, la 61.800 angajaţi.

Principalele companii din domeniu sunt Adecco Resurse Umane – cu afaceri de 285 milioane de lei în 2016, Lugera&Makler (239 milioane lei), Manpower HR (105 milioane lei), Barnett Mccall Recruitment SRL (100 milioane lei) şi IHM Total Consult SRL (87,5 milioane lei).

Analiza arată, totodată, că cele mai multe companii de HR sunt concentrate în jurul polilor de creştere economică, precum Bucureşti-Ilfov (1.073 firme), zona Cluj-Sibiu (415), zona de Nord-Est (399), Constanţa-Dobrogea (390) şi Timişoara-Banat (340).

”Reprezentarea regională a business-ului în HR urmează, inerent, dezvoltarea economică a României. Investiţiile s-au concentrat, în ultimii ani, în Capitală, Cluj, Sibiu, Constanţa şi Timişoara, astfel că şi necesarul de forţă de muncă a urmat această tendinţă. Radiografia acestui sector vine să susţină semnalul de alarmă privind evoluţia discrepantă a economiei la nivel regional, altfel spus faptul că România creşte cu mai multe viteze, iar acest lucru poate duce la consecinţe extrem de grave din punct de vedere social”, mai arată experţii Keysfin.

Zonele unde întâlnim cele mai puţine firme de HR sunt cele de unde a plecat şi cea mai mult populaţie în Occident, adică Moldova, Oltenia şi Muntenia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here