România – Punguța cu 50 de bani

0
1325

Ca să urmăm trendul care ni s-a comunicat – de „creștere” economică, poate ar fi cazul să ajustăm și povestea lui Creangă; și să trecem de la Punguța cu 2 bani la Punguța cu 50 de bani.

O „creștere” de 2400%, nu vă mai chinuiți să calculați, o ducem excelent.

Și dacă tot avem capital – noroc cu Creangă și poveștile lui (nu vă imaginați altă sursă), să plafonăm și niște prețuri.

Să plafonezi prețuri în România este „de bine” și „dă bine”.

Când apare o problemă, cel mai bine este să nu îți folosești creierul pentru că „doare”, ci să „plafonezi”.

Eu când vad acest „artificiu financiar” de care se bucură mulți, îmi vine să zâmbesc.

Ce înseamnă plafonarea prețurilor

Pe scurt – înseamnă plata ACELUIAȘI PREȚ, defalcat după cum urmează:

  • Direct = Prețul Plafonat
  • Indirect = Prețul Inițial – Prețul Plafonat

Pe larg, SINGURA DIFERENȚĂ dintre cele două noțiuni este cea legată de timing:

  • Plata imediată se realizează la momentul achiziționării produsului/serviciului pentru suma plătită Direct, reprezentând prețul plafonat;
  • Plata ulterioară se realizează pentru suma plătită Indirect, care se colectează la nivelul administrației publice locale prin intermediul cuantumului mărit al taxelor și impozitelor plătite de cetățeni.

Plafonarea = „Reducerea” care amână

Orice plafonare trebuie susținută. Și nu de producători privați, ci din visteria Statului.

Poate acesta ar fi motivul plafonării cu DOAR 50 bani/litru.

În momentul de față, Statul este cu „buzunarele” goale, adică încasează mai puțini bani din taxe și impozite față de cât cheltuie.

Și cheltuie din ce în ce mai mult pe salariile bugetarilor, pentru pensii, pentru tot felul de cheltuieli ale statului.

De aici vine și ezitarea statului de a lua cu adevărat o măsură care să salveze situația.

Este adevărat că acest cash-flow rezultat din plafonare ar putea în linii mari să ajute pe o perioadă limitată (câteva luni) mediul de business – dar „soluția” devine „problemă” atunci când ne uităm la suma plafonată.

Cei 50 de bani/litru sunt INSUFICIENȚI pentru a „salva” situația actuală.

Reducerea TVA-ului – Singura soluție

Se poate pune problema și reducerii accizei, dar în condițiile în care Statul obține bani din accize prin care își finanțează salariile, își susține financiar instituțiile, mă îndoiesc și nici nu mai expun ca și variantă posibilă reducerea accizelor, deoarece nu cred că va fi luată în calcul.

În schimb reducerea TVA-ului, ar fi o variantă posibilă și realizabilă, dacă aceasta ar fi redusă la 5% sau chiar la un procent inferior.

Problema nu se termină aici, iar lucrurile depind și de alți decidenți:

Vor respecta și benzinăriile această decizie?

Sau în momentul reducerii accizei/TVA-ului, prețul va crește din nou la nivelul inițial, îngroșând astfel buzunarele acestora?

Dincolo de creșterea prețului la petrol la nivel internațional, cursul valutar la care este adus petrolul în România a crescut cu 14%, transportul maritim al petrolului s-a scumpit cu 500% datorită războiului, costurile de rafinare s-au majorat cu 30%, iar costurile de furnizare cu 100%.

Iar aceste lucruri se văd și se resimt de către noi toți la nivelul prețurilor bunurilor și serviciilor pe care le achiziționăm – nu numai când ne facem plinul mașinii personale.

Noi importăm 78% din necesarul de carburant, iar cea mai mare parte din acesta vine prin conducta CPC (Caspian Pipeline Consortium) în cazul în care rușii vor bloca conducta / portul Novorossiysk, drept represalii pentru embargoul economic, s-ar putea să avem o problemă și mai gravă.

Dar să nu uităm să adaugăm și cei 7% din necesarul de produse petroliere asigurat de UE, dar procesat din produse petroliere rusești.

Toate aceste sunt scenarii care evident pot fi cu ușurință demontate de BNR, căruia îi place să printeze bani.

Drogul” printării de bani este folosit la capacitate maximă de BNR în ultimii 2 ani – doar în 2020 BNR a lansat în piață cu 50% mai multă monedă decât totalul existent pe piață în 2019.

Și așa am ajuns la INFLAȚIE, iar cine dă vina exclusiv pe război – ori îi place să se mintă singur ori nu înțelege nimic din principiile economice.

Chiar dacă BNR nu mai apasă „butonul” magic, o altă practică economică specifică României este metoda „împrumutului”.

Ne împrumutăm pentru ORICE cu ORICE PREȚ.

Și când spun „orice preț”, nu o spun la sens figurat.

Având în vedere că ne împrumutăm la nivel de PROVIDENT, ca țară – asta spune foarte multe despre noi și cine suntem, dar și cum ne percep ceilalți din punct de vedere economic.

Din păcate, România se aseamănă cu „băbuța” din povestea lui Creangă, care a rămas săracă lipită pământului…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here