România, lider mondial la frauda în asigurări: nivelul fraudelor se ridică, anual, la aproximativ 400 de milioane de euro

0
2288
România, lider mondial la frauda în asigurări

Un cunoscut specialist internațional în domeniul antifraudei a anunțat recent că România depăşeşte cu mult media europeană în ceea ce privește frauda în asigurări. Un document ASF vorbește despre un nivel al fraudei de cel puțin 15-20%, raportat la numărul total al dosarelor de daună.

Frauda în sectorul asigurărilor auto din România este de cel puţin 15%, faţă de maximum 5-10% cât este media europeană, a declarat, la Forumul Internaţional de Asigurare şi Reasigurare (FIAR), Thomas Brinkmann, country manager Friss pentru Grecia şi Cipru.

El a dat ca exemplu pieţele din Suedia – cu un nivel al fraudei în asigurări de 5-10%, Marea Britanie – 6-8%, Elveţia – 10%, Australia – 10-15%, SUA – 8%.

Cu alte cuvinte, în analiza specialistului international, ţara noastră deţine recordul mondial în privinţa daunelor inventate.

De altfel, un document de lucru elaborat anul trecut de specialiştii ASF în colaborare cu mai multe firme de asigurări confirmă nivelul ridicat al fraudelor şi vine chiar cu un procent mai mare decât cel indicat de reprezentantul Friss. Mai mult, în discuţiile informale, asigurătorii şi oamenii din ASF vorbesc chiar de aproape o treime din dosarele din zona auto ca fiind rezultatele unor fraude.

„Procentul de 15% este unul optimist. Poate că domnul Brinkmann nu ia în calcul fraudele din service. La un moment dat, devenise deja o tradiţie să îţi repari maşina pe RCA. Erai implicat într-un accident, era lovită bara, să zicem, schimbai şi parbrizul. Eu cred că cel puţin o treime din dosarele de daună includ astfel de metode“, explică surse din cadrul unei companii de asigurări.

Oficial, procentul este situat undeva către 20%, apreciază specialiştii, într-un document prezentat ASF şi care stă la baza formării unui viitor birou antifraudă.

În cifre absolute înseamnă că nivelul fraudelor se ridică, anual, la 1,7-1,8 miliarde de lei sau aproximativ 400 de milioane de euro. Ca urmare, un grup format din specialişti din ASF şi din firmele de asigurare propune înfiinţarea unui organism antifraudă cu puteri fără precedent. Orice asigurat va putea deveni suspect, dacă Biroul Antifraudă devine operaţional în forma propusă în prezent.

Mai exact, este vorba de un proiect care propune înfiinţarea unui organism ce ar urma să se ocupe de combaterea ilegalităţilor în domeniu. Proiectul, aşa cum arată în forma actuală, conferă viitorului BAFA puteri şi obligaţii care ar putea intra în directă contradicţie cu una dintre sarcinile definite de lege pentru ASF, şi anume protecţia consumatorului.

Primul paragraf de la capitolul „competenţe“ transformă în posibil suspect orice client al firmelor de asigurare. „BAFA poate investiga orice caz pe care compania de asigurări îl consideră necesar a fi investigat, cum de altfel şi cazurile ce vor fi alertate automat prin intermediul sistemelor informatice sau de către cetăţeni“, arată explicit documentul citat.

„Orice solicitare de daune morale, aferentă unui eveniment acoperit printr-o poliţă RCA, unde suma solicitată este mai mare de 100.000 de euro, poate fi considerată o tentativă de fraudă“, mai arată documentul citat. Mai departe, proiectul propune ca BAFA (organism care ar trebui să funcţioneze în cadrul ASF) să investigheze cazurile „inclusiv din perspectiva reprezentării în instanţă a asigurătorului“.

Proiectul vine cu definiţii chiar mai ample şi face ca simpla suspiciune a asigurătorului să fie suficientă pentru declanşarea unei investigaţii. „În cazul dosarelor de vătămări corporale şi decese, acolo unde avocaţii părţilor vătămate solicită sume nejustificate, compania de asigurări poate solicita investigaţii ale BAFA“, arată documentul.

Firmele de asigurare au propriile departamente antifraudă şi juridice care se ocupă exact cu investigarea şi reprezentarea în instanţă, însă proiectul citat propune ca activitatea acestor departamente să devină opţională, întrucât „în cazul în care asigurătorul doreşte ca reprezentarea în instanţă să nu fie realizată prin intermediul BAFA, acesta va fi reprezentat de departamentul juridic propriu“.

Firmele de asigurare evită, de cele mai multe ori, să prezinte detalii despre situaţiile în care ajung să fie victimele unor fraude. Informaţiile publice despre acestea sunt generale şi nu descriu situaţii sau metode concrete aplicate de clienţi.

Asigurătorii spun că dezvoltarea bazelor de date care cuprind istoricul automobilelor şi şoferilor i-a ajutat să reducă numărul tentativelor reuşite de fraudă. „În ultimul timp, reuşim să evităm majoritatea fraudelor. Avem la dispoziţie baze de date cu milioane de automobile. Cinci dintre societăţile active pe zona CASCO au construit şi o bază comună. Operatorii reuşesc să culeagă informaţii inclusiv despre service-urile unde au fost reparate automobilele sau despre eventuale anunţuri de vânzare din trecut. Poate că ar trebui modificată şi legislaţia, în aşa fel încât să fie identificate cu succes automobilele care au avut daună totală şi atunci când proprietarii lor solicită o poliţă RCA“, arată un specialist în daune auto.

Există, însă, şi un revers al medaliei. Escrocii, spune sursa citată, au observat că asigurătorii au date elaborate cu referire la automobilele venite din spaţiul european şi, ca urmare, au început să aducă epave din Statele Unite ale Americii. Maşinile luate din SUA sunt mai întâi înmatriculate într-un stat membru al Uniunii Europene (de obicei Germania sau Italia), pentru a li se ascunde provenienţa şi, ulterior, sunt aduse în România. Ele pot fi recunoscute după seria de şasiu specifică SUA.

Și autorităţile şi-au schimbat abordarea în ceea ce priveşte fraudele în asigurări. „În anii trecuţi, poliţiştii şi procurorii abia dacă te băgau în seamă când veneai cu o plângere penală pentru fraude în asigurări, chiar dacă le puneai toate dovezile la dispoziţie. Mai nou, am avut chiar situaţii în care ei au venit, din proprie iniţiativă, şi ne-au cerut documente în legătură cu potenţiale fraude“, arată un angajat al departamentului antifraudă al unei societăţi mari.

Pe de altă parte, având în vedere impactul pe care îl poate avea asupra imaginii companiei un scandal public, sunt întâlnite destul de des şi situaţii în care asigurătorul „cade la pace“ cu clientul fraudulent. Dacă firma reuşeşte să probeze suficient de convingător frauda, clientul cu probleme renunţă de multe ori la pretenţiile de despăgubire pentru a evita o condamnare penală.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here