România are o fiscalitate mare în special pentru investițiile care produc valoare adăugată mare… de aceea vindem grâu (valoare adăugată mică) și importăm aluat (valoare adăugată mai mare)

0
1692

România nu (mai) este un paradis fiscal! Am verificat științific afirmația ”în România printre avem cele mai mici taxe pe mediul de afaceri” din regiune, din UE, din OCDE.

Am plecat de la rata de impozitare a profitului în țările din regiune, media UE-27 și media OCDE și de la procentul total de contribuții plătit pentru salariile aferente forței de muncă. Am luat în studiu o marjă netă de profit de 10% și o pondere a cheltuielilor cu forța de muncă de 35% în total cheltuieli.

Folosind aceste ipoteze de lucru, am calculat echivalentul cumulat în impozit pe profit al celor două componente fiscale majore pentru o afacere: impozitul pe profit și impozitul cumulat pe forța de muncă.

La studiu, pentru completare, mai poate fi adăugat și impozitul pe dividendul distribuit din profitul net (avem nevoie să știm un procent mediu de profit reinvestit / distribuit ca dividend) și TVA (mai complicat, ar trebui să știm procentul mediu de deducere al lui).

Rezultatele sunt următoarele (vedeți figura atașată): – România se află în mijlocul grupului de țări analizat, cu doar 2.3% sub media UE-27, însă peste media OCDE cu 0.3%; – România se află peste multe țări din regiune cu care concurează direct: este peste Polonia cu 1,4%, peste Croația cu 1,6% (deja în Zona Euro), peste Ungaria cu 2,6% și peste Bulgaria cu 10%. Interesant este că la o marjă de profit net mai mică, de doar 10% (nu de 15%), ecartul dintre România și Polonia crește la 2,19% (față de 1,41%) și dintre România și OCDE crește la 1,27% (față de 0,25%). Față de Ungaria ecartul scade de la 2,56% la 1,97%.

La o marjă de profit net mai mare, de 20%, ecartul dintre România și Polonia scade la 0,7%, dintre România și OCDE ajunge să fie în favoarea României (-0,62%, fiscalitatea combinată scade ușor sub media OCDE) și față de Ungaria crește la 2,98%. Cu alte cuvinte, pentru sectoare cu marjă de profit netă mică, România este mai atractivă decât Ungaria, în timp ce, pentru sectoare cu valoare adăugată mare, România este mai atractivă decât Polonia.

Adică, când vine vorba de sectoare cu valoare adăugată mai mare, companiile mari care investesc în regiune vor prefera astăzi Ungaria sau Bulgaria, având un regim fiscal mult mai atractiv decât România. La valoare adăugată mică, preferă România. În concluzie: – România nu mai are regimul fiscal cel mai favorabil din regiune, este la mijlocul clasamentului din Europa Centrală și de Est. – România are astăzi un regim fiscal care descurajează localizarea investițiilor care au valoare adăugată mare în țara noastră, ele vor prefera țările din imediata vecinătate.

Această concluzie este una complicată, dacă avem în vedere faptul că dorim să prelucrăm cât mai mult din gazele de la Marea Neagră, nu să regăsim aceste gaze în petrochimia din Ungaria, Bulgaria sau Serbia și, apoi, în importurile noastre. – Este clar acum de ce exportăm grâu și importăm aluat. Aluatul are o valoare adăugată mult mai mare decât grâul brut.

Mai am două observații suplimentare, pe partea de concluzii: – Mutarea dintr-o parte în alta a contribuțiilor sau a fiscalității (apropos de discuția impozitare ”muncă” vs. ”capital”) este inutilă, nu ne poziționează mai bine în clasamentul regional, este o temă falsă de discuție; – Mutarea impozitării pe veniturile salariale mai mari nu este nici ea o soluție. Scutirile de impozit care se practică în țările din UE care au impozit progresiv nu reduc costul cu munca pentru companii, diferența de impozit pe care nu îl virează compania (scutirile) se duce la angajatul care are în întreținere membri de familie.

Sursa datelor: https://www.oecd.org/…/tax…/taxing-wages-brochure.pdf?trk=public_post_comment-text

https://www.europarl.europa.eu/…/COM_SWD(2024)0172_EN.pdf

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here