RISE Project continuă seria de investigații referitoare la unul dintre cei mai bogați români, Gabriel Comănescu. Secretele magnatului ies la iveală în documentele PanamaPapers. RISE a descris într-un material anterior (detaliiAICI) cum omul de afaceri, sprijinit de un om cheie din structura de management a OMV-Petrom, a pus mâna pe platformele maritime ale Petrom.
Rădăcinile averii lui Comănescu sunt însă direct legate și de unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri din România, sindicalistul penal Liviu Luca. Amândoi și-au făcut banii pe seama Petrom însă, în timp ce Comănescu este un prosper om de afaceri, Luca este cu un picior în pușcărie.
Nu mai e Foserco
Cobor din mașină pe macadamul de întâlnire al paralelei 46,27 cu meridianul 26,62, între niște dealuri frumoase care anunță curbura exterioară a Carpaților. Îmi bag capul într-un hambar ros de ploaie, e plin de gunoaie și resturi de turbulențe adolescentine, dar nu e nimeni. Peste o cale ferată ruginită, niște muncitori taie ceva într-o hală răpciugoasă, n-au timp de indicații. Cică gps-urile civile au întotdeauna marja de eroare mai mare decât cele militare, dar nu e o eroare, aici chiar nu mai e nimic.
Ce-i aia Foserco?, mă întreabă în trecere un domn al muncii. Îl sun pe șeful de sindicat, să-mi văd de treaba mea, îmi râde-n nas, pfff.
Mă urc pe o movilă de moloz, exact pe punctul în care google indică Foserco SA, mă întind pe vârfuri și încerc să înțeleg de ce sunt aici… Dacă nu apărea în #PanamaPapers, probabil că n-aș fi auzit niciodată de firma asta, n-aș fi venit niciodată în Tg. Ocna, un orășel românesc ca oricare altul, sărac și îmbătrânit pe malul Trotușului, în Bacăul secat de industrie.
În afară de niște firme mici, doar salina mai merge aici. Și Dumnezeu, dânsul are 19 puncte de lucru pe trei nivele, din burta pământului, până-n vârful muntelui.
Dar nu am timp de rugăciune, am venit să văd ce e în partea cealaltă, trei nivele mai jos, să observ ce a mai rămas din Schela de Foraj Tg. Ocna, cum i-au zis comuniștii în ‘52, când au făcut-o ca să sape după gaze și petrol prin Moldova.
Foserco a făcut parte din strategia energetică națională și deținea mai multe instalații de foraj pentru cercetare cu care putea descoperi noi zăcăminte de țiței și gaze naturale pe care ulterior să le exploateze Petrom și Romgaz. În zilele bune a avut sute de angajați.
Astăzi la sediul din Târgu Ocna mai sunt doar portarul cu o haită de câini, femeia de serviciu și un tip cumsecade care răspunde la telefon. Ultimii angajați au fost disponibilizați în luna martie.
N-a mai rămas mare lucru din această afacere a statului român, privatizată cu succes în timpul lui Radu Vasile și vândută mai târziu de Gabriel Comănescu, jucător important pe piața locală a petrolului.
Privatizarea
Aventura privată a Foserco a început în 1998, când statul a cedat compania unei firme de apartament din Constanța, RPT Oil SRL. La acea vreme RPT era deținută la vedere de Gabriel Comănescu și de alți doi oameni de afaceri, Ioan Dancău și Niculae Lazăr Miclăuș. Ultimul dintre ei, Miclăuș, este și cel care a luat în spațiul firma la acea vreme, pe strada Adamclisi din Constanța.
Dosarul de privatizare a fost semnat din partea Fondul Proprietății de Stat de Gheorghe Ionescu, tatăl lui „Syda”, soțul Elenei Băsescu. „Bebe” Ionescu, cum îi zic prietenii, a ajuns ulterior în consiliile de administrație ale mai multor companii care au fost privatizate, printre care Oil Terminal, Conpet sau Petrom. (Detalii, AICI).
RPT a cumpărat Foserco de la FPS cu un patrimoniu de cel puțin cinci instalații de foraj și mai multe utilaje industriale.
Firma lui Comănescu s-a angajat să investească două milioane de dolari la achiziție și încă cinci în următorii patru ani. Din cele șapte milioane de dolari, peste două și jumătate trebuiau investite în modernizarea instalațiilor de foraj.
Documentul poate fi citit Aici
1998 – RPT Oil cumpără de la stat 421.000 acțiuni (85%) din Foserco.
1999 – RPT Oil face o majorare de capital, în natură, aducând două instalații de foraj. Cota RPT Oile crește astfel la 93 la sută (peste 1 milion de acțiuni).
2000 – Majoarea anterioară îi permite firmei RPT Oil să vândă către Brington 470.000 din acțiunile Foserco. Din contract reiese că aceste acțiuni (44% din companie) sunt „libere de sarcini”. Adică sunt acțiunile noi emise la majorarea din anul anterior, iar nu cele gajate la stat. RPT rămâne la masă doar cu 39% din portofoliul Foserco.
2002 – Expiră termenul până la care Comănescu trebuia să vină cu banii pentru investiții, dar operațiunea nu are loc. Statul nu execută însă gajul. Comănescu rămâne în continuare la cârma companiei și este păsuit zece ani la Contractul de privatizare trebuia să se încheie, dar RPT nu respectase toate clauzele și termenele au fost prelungite.
2005 – Upetrom Trading, intrată și ea în acționariatul Foserco, face o majorare de capital cu 4,1 milioane de acțiuni (79%). RPT Oil ajunge să mai dețină doar 8% din Foserco SA.
Din totalul de 7 milioane de dolari pe care RPT trebuia să le investească în fosta de companie de stat, până în 2002, a rămas o restanță de aproximativ 1.5 milioane de dolari. Obligația nerespectată a adunat până în 2009 și penalități de alte 4.5 milioane.
Termenele limită pentru investiții au fost mutate până în 2013.
Statul, prin AVAS, a avut două modalități de a recupera prejudiciul creat de companiile lui Comănescu: fie executa acțiunile deținute de RPT Oil în Foserco, fie executa sumele neinvestite și penalitățile.
Dacă ar fi ales să recupereze participația RPT în Foserco, atunci statul ar fi fost un acționar minoritar, fără nici o putere, în Foserco. Abia în 2009, însă, a ales să execute penalitățile și sumele neinvestite, dar judecătorii i-au dat câștig de cauză lui Comănescu.
Secretele din Caraibi
Acest lucru a fost posibil deoarece, în 1999, la nici un an după privatizare, Comănescu a făcut o mutare secretă pe eșicherul afacerii Foserco. A înființat, în iulie a acelui an, cu ajutorul avocaților Mossack Fonseca, o companie offshore în Insulele Virgine Britanice. Denumită Brington Capital Limited, aceasta a deținut alături de RPT Oil acțiuni în cadrul Foserco SA. O vreme, societatea offshore a avut în posesie 44 la sută din Foserco în timp ce RPT Oil deținea 39 la sută din acțiuni. Între ele, cele două firme ale lui Comănescu dețineau controlul asupra întreprinderii din Târgu-Ocna. Asociatul secret al lui Comănescu în firma offshore? Nimeni altul decât Liviu Luca, sindicalistul penal care făcea afaceri în numele lui Sorin Ovidiu Vîntu. Mai mult, în acționariatul Foserco a intrat și FSLI Petrom, federația sindicală a lui Liviu Luca.
În folderul Brington copiat de pe serverul Mossack Fonseca există un înscris prin care Brington s-a angajat să garanteze chiar cu acțiunile deținute la Foserco promisiunile pe care le-a făcut RPT Oil la privatizarea întreprinderii. Documentul este semnat de interpușii panamezi care apar la vedere în companie.
Documentul poate fi citit AICI
Un alt document din același folder arată că, în februarie 2003, Brington a fost folosită pentru a achiziționa acțiuni în compania rusească de petrol și gaze ZAO Yuzhuralneftegas din Chelyabinsk. Tot aici putem vedea cum a intrat Liviu Luca în afacere.
Documentul poate fi citit AICI
Comănescu a mai intercalat o companie creată de avocații panamezi în afacerea Foserco. Quantic Engineering Corp, un alt offshore din Insulele Virgine Britanice, a preluat, în 2006, RPT Oil, firma de apartament pe care a folosit-o Comănescu la privatizarea Foserco.
Documentul poate fi citit AICI
Și, nu în ultimul rând, Comănescu și Luca au uzitat un al treilea offshore, tot din IVB și tot creat de avocații Mossack Fonseca: Lacevine International SA. Acesta a intrat în posesia acțiunilor pe care Foserco le avea la o altă firmă de-a magnatului, Aquafor Internațional.
Documentul poate fi citit AICI
În discuțiile pe care le-a avut cu reporterii RISE, Comănescu a încercat în continuu să se disocieze de Liviu Luca. Ne-a spus că s-a certat cu acesta încă din 2004 și că nu au mai făcut afaceri împreună. „Luca nu a avut de-a face cu nici una dintre companii, n-a făcut o tranzacție, nimic. Deși apare în firme, de fapt, au fost firmele mele și eu am semnat toate actele, toate tranzacțiile, mi le asum, eu le-am făcut”, a precizat magnatul.
Documentele din Panama arată însă altceva. Luca și Comănescu au fost asociați în Lacevine până în 2012, iar în Brington mai erau încă asociați anul acesta când John Doe a copiat actele de pe serverul Mossack Fonseca. Comănescu ne-a spus că e vina avocaților că nu l-au scos la timp pe Luca din firme deși el ceruse acest lucru. În corespondența avocaților din Panama nu există niciun înscris care să ateste veridicitatea acestei afirmații.
Ajutorul din Ministerul de Finanțe
Pe lângă neîndeplinirea promisiunilor de la privatizare, pe seama Foserco s-au mai făcut și alte afaceri în detrimentul banilor noștri.
În 2005, companiei din Tg. Ocna i-au fost șterse mare parte dintre datoriile către bugetul de stat, un total de 26,5 milioane de lei.
Mai apoi, în 2008 compania a fost cedată americanilor de la Weatherford, o corporație specializată în servicii pentru companiile de foraj. Aceștia din urmă au încercat să o pună pe picioare și, recent, Foserco a reintrat pe profit.
Epava cedată americanilor
Ani la rândul, cei mai importanți clienți de pe piața internă ai Foserco au fost Romgaz, Petrom, Upetrom și GSP.
Foserco a rămas datoare în 100 de contracte neplătite către cele două companii controlate de Comănescu, între 2005 și 2008. Drept compensare, GSP și Upetrom au intrat în acționariatul fostei companii de stat cu aproape 6 milioane de acțiuni.
Imediat după această mișcare Weatherford a virat în contul firmelor lui Comănescu 11 milioane de euro pentru cele șase milioane de acțiuni și un alt pachet minoritar.
Omul de afaceri spune că el a investit milioane de euro în Foserco și că societatea făcea parte dintr-un plan al lui și al lui Liviu Luca prin care își propuneau să „salveze viitorul a 30-40.000 de români.” Cu toate acestea, de la preluarea fostei companii de stat, datoriile ei au tot crescut până în 2004.
Media și restaurante
Gabriel Comănescu s-a mai folosit de alte două firme offshore create de aceiași avocați de la Mossack Fonseca. În primul, înființat în 2004 și numit VAST Holding, a fost cooptat și Radu Petre Petrescu, directorul de comunicare al firmelor magnatului. În România, VAST Holding a fost folosit pentru a cumpăra acțiuni în firma Bullet Media SRL care deține portalul bizlawyer.ro. VAST Holding și-a creat și o filială în Dubai.
Documentul poate fi citit AICI
Al doilea offshore, denumit Ukintown Capital SA, a fost înființat în 2003 și a fost folosit de către Gabriel Comănescu dar și de Mihail Doru Dediu, fost director al Petrom Kazakhstan. Acesta este un petrolist cunoscut și îl are ca naș de cununie pe fostul premier al României, Călin Popescu Tăriceanu. De altfel, și compania Petrom OMV folosește un offshore pritocit de Mossack Fonseca. Este vorba despre Tasbulat Oil Corporation prin care deține investiții în Kazakhstan. Comănescu ne-a declarat că Ukintown ar fi trebuit să managerieze un restaurant în țara din Asia centrală.
