Reflexele lui Călin Georgescu și securismul

0
630

Am primit recent în public o serie de amenințări cu dezvăluiri fără seamăn din partea d. Georgescu C. Nu este vreo noutate cutremurătoare, am mai fost amenințat. Și cât am fost ministru, și de nenumărate ori pe parcursul mandatului de la SRI. Cititorii își amintesc desigur că am fost și reclamat si anchetat de ANI chiar când dețineam funcția de Ministru al Dezvoltării. Alte vremuri, alte lucrări.

Acum însă se petrece ceva nou. Mă amenință un domn care se află în cursa pentru funcția prezidențială. Iar asta nu este ceva onorant, ci, dimpotrivă, un lucru care ar trebui să ne ofere o imagine asupra viitorului pe care ni-l propune.

Nu l-am cunoscut pe d. Georgescu C. Nu ne știm, nu ne-am intersectat vreodată în niciuna dintre calitățile publice pe care le-am deținut. Nici în cele private. Am cunoscut sute sau mii de persoane, dar nu pe domnia sa. Pur și simplu.

Cu toate astea, d. Georgescu C. se referă la mine cu apelativul „Edi”. Un diminutiv pe care îl folosesc și prietenii, și amicii, câteodată și cunoștințele care doresc să își proiecteze o iluzorie anvergură de oraș.

Nu e un capăt de țară, nici vreo impolitețe care să mă cutremure, dar înțeleg de ce d. Georgescu C. dorește să lase o impresie familiară.

Domnia sa vine cu niște „bombe” despre care vrea să lase impresia că sunt rezultat al unei bune cunoașteri despre dedesubturile serviciilor. În realitate, d. Georgescu lucrează mult din imaginație și se lasă prea lesne asmuțit, păcălit, trimis la înaintare cu declarații fără substanță reală. Am tot atâtea terenuri de golf câte porturi maritime are Bolivia. Nu am birou, nu am secretară. Am doar minime măsuri de protecție pe care le au toți foștii șefi de servicii de informații, care au primit, fiecare, amenințări mult mai consistente de-a lungul carierelor.

Devoalam acum doi ani un reflex al “elitelor” noastre – securismul (link în primul comentariu). Oarecum contraintuitiv la vremea respectivă, întrucât eram directorul SRI și nu se cuvenea să mă refer critic chiar la acest concept. Zilele acestea, d. Georgescu bifează fiecare căsuță a definiției și îmi oferă neplăcuta ocazie de a avea dreptate.

Am spus în repetate rânduri că nu voi candida pentru nicio funcție. Asta nu înseamnă că nu am dreptul și libertatea (și pe alocuri obligația) de a lua atitudine atunci când valorile în care cred sunt puse la îndoială.

Nu pot lăsa amenințările scrâșnite să mă reducă la tăcere, precum nu voi răspunde așa cum aș fi răspuns dacă nu aș fi avut istoricul de funcții publice pe care îl cunoașteți. Politica, în fond, presupune și astfel de personaje locvace.

Rămân totuși în aer câteva întrebări legitime al căror răspuns nu poate fi foarte simplu.

Cine are interes în a-l duce de nas pe d. Georgescu? Cine îl trimite la televizor să se expună ridicolului? Cine îl transformă cu bună știință într-o săgeată solemnă? Ne răspunde (vag) chiar domnia sa – ofițerii patrioți. Pe care sper să îi și cunoaștem cândva, dacă nu i-am cunoscut deja.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here