Uniunea Europeană se confruntă cu o criză gravă dar îi finanțează pe cei care doresc să o distrugă, din interior

0
1167
uniunea europeana marea britanie

Timp de aproape patru ani, Brexit a mascat faptul că Uniunea Europeană are mari probleme. În acest moment blocul comunitar, mai scindat ca niciodată, trebuie să ia o serie de decizii majore pentru a se reforma. Odată cu Brexit-ul, o parte dintre popularii eurosceptici din uniune au renunţat la ideea de a părăsi blocul încercând să preia puterea pentru a-l distruge apoi, din interior.

Curentul populist din interiorul UE nu începe nici nu se termină cu Brexit-ul. Unul dintre cele mai stranii lucruri care se petrec acum este că, prin propria birocrație, Uniunea Europeană crează mediul perfect pentru ca euroscepticii să-şi construiască agenda anti-UE.

Nigel Farage, liderul partidului Brexit, a declarat ironic, în ultimele zile dinaintea Brexitului, că nimic nu s-ar fi putut întâmpla fără componenta legislativă a Uniunii, Parlamentul European. “Ca să fim sinceri, am folosit toate pârghiile oferite de Parlamentul European pentru a construi o mișcarea politică pro Brexit din Marea Britanie.”

Marea Britanie admite că Brexit vă înseamnă încetarea schimburilor comerciale fără fricțiuni cu Europa.

Cu ceva timp în urmă, Uniunea a decis că ar fi benefic ca eurodeputații să creeze grupări politice în interiorul Parlamentului European. Ideea a fost cam aşa: dacă eşti un socialist din Spania, ai putea să-ți găsești colegii, socialiști de asemenea, din Suedia sau Franța cu care să lucrezi împreună.

Acest lucru a dus la formarea nu numai a grupurilor în Parlament, ci și a partidelor politice multinaționale, în afara acestuia. Toate aceste organizații angajează personal atât la Bruxelles, cât și acasă. Au cheltuielile de călătorie și de întreţinere plătite din bugetul Uniunii Europene. Aceștia pot înființa think tank-uri pentru a cerceta și pentru a-şi promova ideile, tot pe banii Uniunii.

Din perspectiva Bruxelles-ului, totul este bine, dacă acești eurodeputați lucrează în favoarea consolidării uniunii însă regulile existente privind finanțarea sunt opace iar sistemul se dovedeşte a fi deschis abuzurilor.

De exemplu, „indemnizația generală”, acordată fiecăruia dintre cei 705 deputați, este de 4.897 USD. Deși acești bani trebuie să fie folosiți exclusiv pentru „activități parlamentare, cum ar fi chiria biroului și costurile de administrare”, europarlamentarii nu trebuie să depună niciun fel de chitanțe justificative. “Nu există niciun un exemplu din sfera publică sau privată, în care să nu existe absolut nicio formă de gestionare financiară, aşa cum se întâmplă cu aceste indemnizaţii. Vorbim totuşi despre aproape 40 de milioane de euro pe an, din bani publici”, spune Nicholas Aiossa, director adjunct al Transparency Internaţional UE.

Până acum au fost dezvăluite puține infracțiuni. În anul 2017, Frontul Național Francez, partid de extremă dreaptă condus de Marine Le Pen, a fost cercetat, oficial, în legătură cu utilizarea frauduloasă a milioane de dolari ai Uniunii Europene pentru finanțarea campaniei electorale de acasă. Frontul Național Francez a negat acuzațiile.

Și în anul 2019, fostul partid al lui Nigel Farage, UKIP, a fost obligat să returneze mai mult de 250.000 de dolari, Uniunii Europene din aceleaşi motive. Şi UKIP a negat vehement că ar fi încălcat vreo regulă. În ambele cazuri, vorbim despre grupări eurosceptice care ar fi dorit, în cele din urmă, să vadă Uniunea Europeană, destrămată.

Finanțarea este numai una dintre părţi… Reprezentarea proporțională în Parlamentul Uniunii înseamnă, de asemenea, că partidele de extremă dreaptă, ajunse la putere la nivel național, au șansa de a avea o platformă comună și de a alia cu populiștii din alte state care împărtăşesc aceleași păreri. “Parlamentul European a fost un loc propice de iniţiere pentru unele dintre aceste mișcări”, spune Daniel Freund, europarlamentar ecologist din Germania.

Freund explică că extrema dreaptă sunt nemilos de eficiente în eliminarea celor mai multe reguli de la Bruxelles. “Nu sunt întotdeauna coerenţi din punct de vedere ideologic și nu votează împreună, dar pot forma grupuri politice pentru a obţine anumite lucruri, cum ar fi alocarea de personal și timpii de vorbire în Parlament.” Acesta din urmă, contează foarte mult. Discursurile din parlament sunt traduse în toate limbile Uniunii. Multe ajung pe platformele sociale. Acest lucru îi pune pe eurodeputații europeni, dintre care unii s-au străduit din răsputeri să fie aleși, în fața unui public masiv.

Chiar în interiorul Parlamentului îşi permit să apeleze la diverse metode de a demonstra anti-UE. Între incidentele memorabile se numără momentul în care europarlamentarul italian, de extremă dreaptă, Gianluca Buonanno şi-a pus o mască ci chipul Angelei Merkel și a întrerupt discursul în Parlament al președintelui Comisiei, de atunci, Jean-Claude Juncker. Buonanno a protestat în acest fel împotriva politicii de migrație a UE, punctând faptul că țările bogate, aşa cum este Germania, obligă națiunile mai sărace să accepte unele măsuri.

Anul trecut, europarlamentarii partidului Brexit au întors spatele în timpul interpretării imnului UE. Videoclipul a oferit euroscepticilor posibilitatea unui hit viral pentru fanii de acasă, care contează cu adevărat.

“În Parlamentul European se face mult zgomot dar capacitatea acestuia de a influența legislația este aproape nulă”, spune Siegfried Mureșan, vicepreședinte al Partidului Popular European, cel mai puternic grup politic pan-european. Deși extrema dreaptă reprezintă doar aproximativ 10% din totalul deputaților, ponderea in creştere a voturilor acestora, de-a lungul timpului, a influențat deja agenda politică internă într-o serie de state membre.

Sara Hobolt, profesoară de politică europeană la London School of Economics, explică faptul că partidele de extremă dreaptă au exploatat cu succes „diverse moduri indirecte de propagare a influenței… întrucât partide obișnuite din Europa au fost determinate să adopte unele dintre pozițiile dreptei radicale.” Cel mai evident exemplu, în opinia Sarei Hobolt, fiind inocularea ideilor de extremă dreaptă cu privire la imigrație.

„Cu cât dreaptă radicală reprezintă tot mai mult o amenințare electorală, cu atât este mai mare tentația pentru partidele de centru-dreapta și chiar pentru cele de centru-stânga de a încerca să adopte o parte din retorică extremistă pentru a câștiga votanți”.

Aici revenim la reforma Uniunii Europene. În timp ce parlamentul ar putea avea o majoritate pro-europeană uriașă, liderii politici ai statelor membre sunt cei care dețin puterea reală, prin Consiliul European pe care îl formează.

“Cea mai mare amenințare la adresa UE nu este faptul că partidele de extremă dreaptă câștigă putere ci că politicienii pro-UE devin tot mai eurosceptici, din cauza lipsei reformelor la nivelul instituțiilor cheie ale Uniunii”, spune James F. Downes, cercetător la Universitatea Chineză din Hong Kong.

Fără să abordeze „deficitul de democraţie din Parlamentul UE și natură pur tehnocrată a Comisiei Europene”, reforma europeană ar putea duce la un grad de integrare mai mic. Downes a adăugat că „acest lucru va duce către o versiune economică mai redusă a proiectului UE, în timp ce latura politică ar deveni tot mai învechita pe termen lung”.

Deși acest lucru ar putea părea o glumă, implicațiile abordării unui drum greșit sunt imense pentru Europa. “Doar pentru că aceste partide au încetat să vorbească despre Brexit nu înseamnă că nu se gândesc la ceva similar pentru propriile lor țări pe termen lung”, spune Fabian Zuleeg, directorul Centrului de Politici Europene. “Trebuie să putem defini cât mai exact ce reprezintă Uniunea Europeană și de aceea trebuie să abordăm mul mai bine toate aceste provocări, văzând ce se întâmplă la nivel național.”

În timp ce apetitul de părăsire a blocului comunitar a scăzut în toată Europa, euroscepticii continuă să performeze destul de bine în alegeri. Dacă proiectul european va continua să hrănească bestia populistă, scena politică internă va continua să se fragmenteze. „Ceea ce se poate întâmpla la nivel european depinde de cât de puternice sunt guvernele la ele acasă”, spune Zuleeg.

Cum rezolvă Uniunea European acest lucru? Bruxelles-ul a prezentat deja o serie de planuri menite să apropie Uniunea Europeană de oameni, de la găzduirea evenimentelor de tip „dialog cu cetățenii” până la adoptarea unei politici climatice ambițioase, care să producă noi locuri de muncă și să ofere avantaje reale. În perioada 2020-2022, Uniunea Europeană doreşte să ia în discuţie idei noi pentru a putea prezenta o direcţie clară, de urmat, în cadrul conferinței de spre viitorul Europei, pe care o va organiza.

Ideea aparţine în mare parte președintelui francez, Emmanuel Macron. Cu toate acestea, observatorii ştiu că, în timp ce Macron joacă un rol major pe scena europeană, acasă este contestat, confruntându-se cu multiple proteste.

Toate aceste lucruri ne readuc la marea necunoscută… Cât de mare este dorinţa de a avea o agendă pro-europeană, mai concretă?

Îndepărtându-se de problemele supărătoare din ultima vreme, create Brexit, Uniunea Europeană poate să aibă propriul viitor. Întrebarea este: Cât de mult rău au făcut anii în care nu s-a întreprins nicio acţiune concretă pentru rezolvarea problemelor reale care afectează proiectul european?

Dacă Uniunea Europeană nu reușește să identifice, la timp şi să elimine, din miezul său, pe cei care doresc să distrugă proiectul, din interior, ar putea ajunge în situaţia de a se declara învinsă. Rămâne de văzut…

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here