Înțeleg că momentul nu a fost ratat, primul ministru a fost întrebat de ce vrea să vândă portul Constanța, iar replica sa a fost cel mai prost răspuns cu putință:
Cand am vandut vreo bucata din port?… In mintea oamenilor a ramas ca Ciolos vrea sa vanda portul Constanta. Nu e adevarat. A fost vorba despre punerea pe piata… Daca ati fi prezentat informatia corect, lumea ar fi stiut despre ce este vorba…. Ministrul nu avea cum sa spuna ca vinde portul Constanta pentru ca nu a fost nicio discutie in guvern despre asta. Nu a fost in nicio clipa vorba de schimbarea capitatului majoritar al Portului Constanta. A fost vorba despre listarea unuipachet mai mic de actiuni. Or nici asta nu s-a intamplat.”
Adică ceva de genul “Vai, dar mi-ar fi rușine să vând portul Constanța!”
Ei bine, îmi pare foarte bine că premierul a fost pus în defensivă. Aceasta este soarta tuturor socialiștilor de catifea, să fie executați de tovarășii lor socialiști autentici.
Știți de ce avem în continuare în România discuția asta referitoare la vânzarea activelor statului? Știți de ce socialiștii marchează puncte și culeg voturi atunci când acuză pe cineva că vrea să vândă “fabricile și uzinele poporului”? Fiindcă de fapt nimeni în România nu și-a asumat ideologia clasic liberală până la capăt, nimeni nu a insistat pe ideea că tranziția de la comunism la capitalism constă în împroprietărirea oamenilor. Pentru că nimeni nu a dorit cu adevărat schimbarea radicală a ordinii proprietății.
socialismstateownedpeople
Dacă am fi avut reformatori autentici, atunci aceștia ar fi susținut schimbarea regimului proprietății prin cele mai simple și clare mijloace: retrocedarea și, acolo unde retrocedarea nu e posibilă, împroprietărirea salariaților – a celor care lucrează direct cu mijloacele de producție. Transferul rapid al mijloacelor de producție din “proprietatea statului” în mâinile cetățenilor ar fi fost nu doar eficient, deoarece ar fi permis corectarea fără întârziere a distorsiunilor de alocare a resurselor din socialism, ci și justă. Averea națiunii ar fi fost dată direct în mâinile poporului și mai departe acesta ar fi gestionat-o cum ar fi vrut. Fabricile ar fi trebuit date muncitorilor; școlile ar fi trebuit date profesorilor; spitalele ar fi trebuit date medicilor ș.a.m.d. Mai departe, noii proprietari ar fi avut toată libertatea să facă ce vor. Dacă muncitorii ar fi dorit să închidă fabrica și să emigreze, toate bune. Dacă ei ar fi dorit să o vândă pe un dolar primului investitor interesat – excelent. Dacă ei ar fi insistat să rămână în postura de acționari-antreprenori – fabulos! Dacă ei ar fi decis să o transforme în ONG sau să nu le pese de profit – senzațional! Ideea este că,după ce nedreptatea istorică a fost reparată, proprietarii ar fi avut întreaga libertate să-și ia viața în propriile mâini și să decidă cum cred mai bine. Nu am mai fi avut greve, mitinguri, proteste, revoluții – tocmai fiindcă nimeni nu ar fi fost nedreptățit, tocmai fiindcă întreprinderile nu ar mai fi fost căpușate și decapitalizate de către politicienii și clientela lor.
Și atunci nu ar mai fi venit un jurnalist să se rățoiască: “Dar de ce vreți să vindeți țara, domnule ministru?” Întrebarea ar fi fost fără sens. Nimeni nu ar fi vândut țara, adică nici un politician. Doar cetățenii liberi ar fi vândut ceea ce dețin, la fel cum fac acum cu propria mașină, propria locuință sau propria legătură de pătrunjel. Și așa cum este absurd să acuzi un țăran în piață “Cetățene, de ce vrei să îți vinzi pătrunjelul?”, la fel ar fi fost absurd să întrebi salariații-deveniți-patroni de ce vor să-și vândă fabrica.
Cam așa stă treaba și cu portul Constanța. Dacă portul Constanța nu ar fi fost de facto al lui Cioloș, nimeni nu ar mai fi întrebat “Dar de ce vreți să vindeți portul, domnule Cioloș?” Problema este că în port avem încă socialism, la fel cum avem și în educație, unde 99% din școli sunt de stat. Se impune transferul mijloacelor de producție de la stat la cetățeni, fie prin retrocedare, fie prin împroprietărire directă. Deci domnul Cioloș nu ar trebui să-și pună problema vânzării portului, ci problema schimbării regimului de proprietate în cel mai simplu, just și transparent mod cu putință. În acest fel nimeni nu l-ar mai putea acuza că vrea să lovească într-o anumită clasă socială, că vrea să facă o șpagă sau că gestionează prost avuția națiunii.
Trist este că domnul Cioloș nu vrea acest lucru, este tot un socialist de catifea. Și atunci bineînțeles că merită să încaseze astfel de întrebări de la domnul Gâdea.
