Câte biruri plătește în medie un salariat și în ce țări trăiesc cei mai năpăstuiți lucrători ? Institutul Economic Molinari realizează în fiecare an o analiză în încercarea de a răspunde la această întrebare. Pentru a vedea cât de mare este povara fiscală pe muncă autorii studiului compară două elemente:
salariul complet brut, adică suma totală de bani pe care trebuie să o plătească un angajator pentru a crea un loc de muncă
salariul net real, adică suma de bani cu care mai rămâne un salariat după ce sunt plătite către stat cele mai importante taxe: impozitul pe venit, contribuțiile sociale și TVA.
Potrivit raportului, România se află pe locul 8 în Europa în ceea ce privește povara fiscală pe muncă. Iată, de exemplu, suma pe care trebuie să o plătească un antreprenor pentru a oferi un salariu net de 1 euro:
Părerea mea este că situația din România este și mai proastă decât o arată studiul. Acesta pornește de la ipoteza că doar 32,5% din salariul net al unei persoane este cheltuit pe bunuri și servicii care fac obiectul TVA. De ce? Deoarece se presupune că 35% din salariu se duce pe chirie, iar jumătate din restul (adică 32,5%) pe bunuri și servicii unde se practică TVA. Ipoteza încearcă să aproximeze o medie europeană, dar cred că în România salariatul mediu își alocă veniturile într-o proporție mai mare achizițiilor afectate de TVA. Asta din două motive:
- în primul rând deoarece România este țara cu cea mai mare pondere a proprietarilor de locuințe din UE: 96% față de media europeană de 70%. Deci putem presupune că ponderea cheltuielilor cu chiria în bugetul unei persoane este mult mai mic decât în Occident.
- în al doilea rând, rata economisirii este mai mică în România decât în țările dezvoltate, ceea ce înseamnă că o parte mai însemnată a venitului personal este alocată pentru cumpărarea de bunuri și servicii afectate de TVA.
Este greu de făcut o evaluare mai realistă, nici măcar nu am găsit date comparabile în legătură cu rata economisirii, dar nu m-ar mira dacă povara reală pe muncă ar situa, de fapt, România pe primul loc în Europa.
Indiferent de locul ocupat, 1, 2 sau 8, având în vedere că România este o economie emergentă, care pentru a prinde din urmă Occidentul trebuie să ofere condiții de muncă și de producție mai avantajoase – nici măcar la fel de bune!; în nici un caz mai proaste! – rezultă că trăim într-o țară condamnată la subdezvoltare. Nu este de mirare că milioane de români au părăsit-o; dacă ar fi avut aici condiții mai bune de muncă, adică măcar biruri mai mici, atunci măcar unii dintre ei ar fi stat. Așa cum explicat pe îndelete, România este o economie tânără pusă să trudească pentru stat. Precum un copil trimis la muncile câmpului sau forțat de un tată nebun să facă exerciții de culturism – așa este și România. Dacă am vrea să ne dezvoltăm rapid, armonios și sănătos, ar trebui să facem paradis fiscal aici.
