Opriri accidentale ale Centralei Nucleare de la Cernavodă. Ne putem teme de un nou ”Cernobâl”?

0
222

Centrala Nucleară Cernavodă și Centrala Nucleară Cernobîl. La o primă vedere, două unități de producție a energiei electrice asemănătoare. Chiar și numele se aseamănă, cel puțin prima parte. Însă asemănările se opresc aici. Tehnologiile sunt complet diferite – cea din România fiind considerată una dintre cele mai sigure din lume.

Însă chiar și așa, în fiecare an se înregistrează diverse incidente – este drept, de mică anvergură – și la Centrala Nucleară Cernavodă. Ultimul astfel de caz a avut loc în luna septembrie.

Atunci, reactorul I a fost oprit timp de șapte zile din cauza unor scurgeri de apă grea din sistemul primar de răcire al reactorului. Șefii Nuclearelectrica, compania care operează cele două reactoare, spun ca a fost vorba de ”o oprire controlată ca urmare a deciziei conservative a operatorilor la identificarea unor parametri care depășesc condițiile standard, implicit, concret, acele neetanșeități și scurgerea minoră de agent de răcire”.

”Termenul accidental utilizat de Transelectrica pentru raportare este echivalentul tehnic pentru o oprire neplanificată. Așadar, oprirea Unității I din perioada 18-24 septembrie 2019 a fost una controlată, inițiată de operatorii centralei în conformitate cu procedurile de securitate nucleară, dar neplanificată, de aici și termenul utilizat de Transelectrica”, se arată într-un document semnat de Cosmin Ghiță, director general al Nuclearelectrica, și Valentina Dinu, șef Departamente Comunicare și Relații cu Investitorii.

De la începutul anului și până în data de 20 octombrie, cele două reactoare de la centrala atomo-electrică de la Cernavodă au strâns 277,5 ore de opriri neplanificate, conform unui documentului menționat. Oficialii de la Transelectrica au folosit la un moment dat un termen care ar putea să îngrijoreze – ”accidental”. Însă tot ei încearcă să ne liniștească.

Opririle neplanificate au devenit ceva banal

La Cernavodă au existat opriri neplanificate în fiecare an. Numărul acestora nu poate fi estimat la începutul anului, dar pe baza experienței proprii și a practicii internaționale, Nuclearelectrica estimează anual un număr de ore de opriri neplanificate care sunt bugetate în vederea echilibării producției și onorării contractelor de livrare a energiei electrice, fiind specifice fiecărui tip de reactor și anunțate, la nivel internațional, în aceeași manieră în care procedează Nuclearelectrica. În 2019, s-au estimat 336 de ore de opriri neplanificate. Până la 20 octombrie, au fost 277,5 ore, adică 11 zile și jumătate.

Cauzele opririlor sunt diferite și se regăsesc de regulă în partea clasică a centralei. Pe durata unui an, de exemplu, pot apărea necesități diferite de mentenanță corectivă, care nu pot fi ignorate. În aceste situații se aplică procedurile speciale, se oprește unitatea, se efectuează lucrările și de repornește unitatea. Conform oficialilor companiei, o oprire controlată sau reducere de putere a reactoarelor nu implică probleme de securitate nucleară și/sau siguranță a personalului și populației.

Istoricul incidentelor

Dacă luăm în considerare numai ultimii trei ani, de la începutul lui 2017 și până în prezent au fost mai multe opriri neplanificate la centrala care asigură în jur de 20% din energia țării. De exemplu, în luna august 2018, unitatea 2 a fost deconectată de la Sistemul Energetic Național ca urmare a unei manevre eronate a personalului Transelectrica care efectua lucrări de mentenanță.

Pe 19 ianuarie 2017  CNE Cernavodă a luat decizia reducerii cu 27% a puterii unității 2 în vederea asigurării condițiilor de lucru pentru remedierea unui defect incipient la unul din sistemele de proces ale părții clasice a reactorului.

Pe 25 martie 2017, unitatea 1 a fost oprita controlat, decizie determinată de apariția unui defect la unul dintre sistemele de proces ale centralei, iar acționarea în conformitate cu proiectul centralei a condus la necesitatea opririi controlate. Tot atunci, puterea unității 2 a fost redusă la 55% (aproximativ 300 MW), măsură luată ca urmare a necesității înlocuirii unei piese (rulment) la motorul unei pompe de condensare, din partea clasică a centralei. Reducerea de putere până la 55% a fost necesară in vederea opririi echipamentului pentru reparații.

Pe 13 mai 2017, unitatea 1 a fost deconectată de la Sistemul Energetic Național din cauza declanșării automate a sistemului de excitație aferent turbogeneratorului unității, ceea ce a condus la deconectarea automata a acestuia.

În dimineața zilei de 20 iulie 2017, unitatea 2 s-a deconectat automat de la Sistemul Energetic National din cauza reaparației unui tranzient în partea clasică a centralei. Reactorul a fost reconectat în seara de 21 iulie 2017. Specialiștii CNE Cernavodă au investigat, cu sprijinul fabricantului, softul care a generat tranzientul pentru a elimina apariția acestuia și, implicit, deconectarea de la SEN. Deconectarea unității 2 de la SEN a fost explicată prin faptul că reactoarele nucleare sunt programate, prin proiect, să se deconecteze automat chiar și în cazul unui tranzient aferent unui soft din partea clasică a centralei.

Nuclearelectrica a anunțat în august 2017 inițierea de către CNE Cernavodă a manevrelor de oprire controlată a unității 2 ca urmare a apariției unei situații punctuale la una din liniile de instrumentație a sistemului de alimentare cu apa ușoară, în partea clasică a centralei. Remedierea a durat câteva ore bune.

Pe 6 ianuarie 2018, unitatea 1 a fost oprită din cauza unei perturbații pe o linie de evacuare putere de 400KV în SEN, aparținând operatorului de transport a energiei electrice Transelectrica ca urmare condiţiilor atmosferice severe din zona Dobrogei. Câteva zile după aceea, Nuclearelectrica a anunțat că a decis în desincronizarea de la Sistemul Energetic National a unității 1, măsură luată pentru ”a se realiza lucrari de desensibilizare a sistemului de excitație al generatorului  reactorului pentru a evita eventuale declanșări automate ale sistemului pe fondul unor perturbații meteo”. Mai pe românește, a fost înlocuită o cartelă electronică cu una de tip nou, reproiectată, care filtrează mai eficient perturbațiile induse de condițiile meteo severe.

Pe 29 martie 2018, centrala a funcționat doar cu unul dintre cele două reactoare după ce unitatea 2 s-a deconectat automat de la Sistemul Energetic Național ca urmare a apariției unei disfuncționalități la un sistem electric de proces, partea clasică, nu cea nucleară a centralei. Cu câteva zile înainte a avut loc o dublă avarie, unitatea 1 fiind oprită controlat iar puterea unității 2 a fost redusă la 55%. Cei de la Nuclearelectrica au spus atunci că nu există o legătură cauzală între cele două.

Cernavodă nu e Cernobîl

Imediat după apariția serialului de mare succes ”Cernobîl”, s-a pus întrebarea dacă Cernavodă ar putea avea soarta centralei din fosta URSS. Răspunsul este categoric nu. ”Cumulul de factori care au determinat accidentul de la Cernobîl este imposibil de asociat în prezent oricărei centrale nucleare la nivel global. Lecțiile învățate atunci la care se adaugă preocuparea constanța la nivel de industrie de a avea tehnologii robuste, cu sisteme redundante, pentru a preveni incidente sau accidente înseamnă o diferența majoră între momentul 1986 și 2019”, a declarat Valentina Dinu.

Conform Reprezentanților Forumul Atomic Român – ROMATOM, centrala de la Cernobîl a explodat din mai multe cauze: o defecțiune de proiectare, cultură de securitate aproape inexistentă și eroare umană, care împreună au determinat o creștere necontrolată de putere care a distrus zona activă a reactorului și a dus la contaminare radioactivă. Evenimentele care au dus la accidentul de la Cernobîl sunt un cumul de factori specifici din foarte multe puncte de vedere tipului de reactor folosit, culturii de securitate nucleară și pregătirii personalului de operare, dar și regimului politic de la vremea respectivă. Nu este posibil că un accident de tipul Cernobîl să se mai întâmple, cu atât mai puțin la o centrală care utilizează o tehnologie robustă cum este CANDU, confirmată în mod repetat prin numeroase evaluări independente și care de-a lungul timpului nu a avut niciun fel de accident în operare.

În cazul reactorului RBMK, tipul existent la Cernobîl, sistemul de oprire și sistemul de control nu erau independente, existând așadar posibilitatea că sisteme cheie de securitate să fie ignorate și operate prin ajustări manuale ale sistemului de control. În cazul reactoarelor de tip CANDU, ca în cazul celor unităților de la Cernavodă, cele două sisteme sunt independente, acționând în mod automat la ieșirea din parametrii normali de operare. Reactorul de la Cernobîl nu avea anvelopă de protecție, iar factorul cheie în eliberarea majoră de radioactivitate în mediu a fost energia rezultată din arderea grafitului, moderator specific tipului reactorului RBMK. Reactoarele CANDU au sistem de anvelopare și reținere a produșilor radioactivi, fiind proiectate pentru a face față unui accident sever, iar moderatorul utilizat este apă grea.

Așadar, asemănările dintre Cernavodă și Cernobîl se opresc strict la prefixul acesor nume.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ