Acest palat, cu vedere spre Promenade des Anglais nu aparţine niciunuia dintre marile grupuri hoteliere. Construit în anul 1913, de un cârciumar român, Henri Negrescu, hotelul se află, de o jumătate de secol, în proprietatea lui Jeanne Augier, în vârstă de 85 de ani.
Se simte o respirație suavă sub acoperișul de sticlă proiectat de Gustave Eiffel. În dreapta şi în stânga, întâlneşti lucrări ale lui Niki de Saint Phalle alături de portretul lui Ludovic al XIV-lea. Numai cei care au vizitat Luvru și Versailles, familiarizaţi cu această atmosferă care înflorește sub acoperișul de sticlă al Hotelului Negresco din Nisa.
Un hotel – palat, construit în anul 1913 pe Promenade des Anglais din Nisa, de către fiul unui hangiu român, Henri Negrescu, care va da ulterior o nuanţă locală numelui său. Succesul a fost imediat. În primul an de funcționare, palatul a făcut un profit de 800 000 de franci, aur! O avere pentru acest fost director al cazinoului din Nisa, efemer, totuși pentru că a izbucnit Primul război mondial iar palatul a fost transformat în spital de război… Terminarea războiului îl găseşte pe Henri, devenit între timp Negresco, falit. Pin de datorii, moare de cancer în anul 1920. Avea 52 de ani.
Ulterior, Negresco a fost preluat de un grup hotelier belgian. Toţi moștenitorii şi industriaşii bogați ai planetei s-au îngrămădit la Negresco care renaşte ca pasărea Phoenix din propria-i cenușă, însă, la orizont se arată cel de-al doilea război mondial… La sfârșitul conflictului, palatul rămăsese doar o umbră. Când am ajuns în fruntea hotelului, am văzut oameni aflaţi în serviciu, cu care soarta nu fusese prea darnică, din cauza lipsei de resurse. Nu era doar o imagine, era purul adevăr!” Mai fină și mai strălucitoare decât cea mai bună șampanie, Jeanne Augier, a preluat hotelul, împreună cu soțul ei Paul, în anul 1957. Acesta avea să moară în anul 1995. Împreună aveau să adauge palatului o mantie strălucitoare care avea să îl transforme într-una dintre bijuteriile stilului hotelier francez.
Totuși, la bază se află tragedia umană care a împins-o pe Jeanne Augier să achiziționeze Negresco. În timp ce lucra ca dezvoltator imobiliar, mama lui Jeanne Augier paralizează în urma unei tranzacţii nereuşite. Clădirea în care locuia pe Promenade des Anglais, nu avea lift. “Numai Negresco avea lifturi în Nişă. Am aflat că era în vânzare şi, prin urmare, am hotărât să îl cumpărăm” își amintește cu emoție, cea care a devenit proprietara unuia dintre ultimele palate aflate pe Riviera care nu se află în mâinile unui grup hotelier, cum este InterContinental, proprietarul Carlton din Cannes.
Hotărâta să facă tot ce îi stă în putinţă ca Negresco să își câștige toată noblețea de altă dată, Augier măreşte, în câțiva ani, numărul angajaților de la 76 la 260 făcându-şi un titlu de onoare din faptul că arta franceză este prezentă peste tot, acolo. “Este partea mea cocorică. Nu avem dreptul să ne risipim moștenirea”, obişnuia să spună. Una dintre aceste moşteniri este bucătăria restaurantului gastronomic Le Chantecler, un adevărat star Michelin.
Treptat, hotelul își recapătă rangul. În anii 1960, cele 117 camere și 24 apartamente primesc oaspeţi princiari. Șahul Iranului primeşte sfaturi de la Jeanne Augier pentru construirea unui palat în Isfahan, iar Ritz din Montreal, apelează la talentele sale de decoratoare.
De la revenirea sa în urmă cu 51 de ani, palatul devine un punct de referință. Capete încoronate sau staruri ale shoddy-ului, de la Anthony Quinn la Michael Jackson sau scriitori ca Ernest Hemingway, i-au trecut pragul. Romy Schneider şi-a trăit, acolo, idila cu Alain Delon. La preţul de 285 de euro/noapte, vizitatorul poate trăi, cu sentimentul de nedescris că se află în acelaşi loc prin care au trecut legendele secolului trecut.
