Din luna septembrie şi până în prezent, BNR a injectat aproape fără excepţie, săptămânal, lichidităţi în piaţă de la 5 miliarde de lei până la 17 miliarde de lei. Recent, unul dintre oficialii băncii centrale a declarat că această politică va continua. Motivul? Politica de întârziere a plăţilor facturilor dusă de Ministerul Finanţelor şi lipsa de lichidităţi a celor şapte bănci care au cumpărat prea multe titluri de stat. Două dintre ele sunt bănci mari din top cinci la nivel bancar, restul fiind bănci mici cu o cotă de piaţă de 1% din sistem sau chiar mai puţin.
Caruselul plăţi de stat, bănci, sectorul privat şi din nou bănci şi iată, titluri de stat, pare să nu se mai închidă niciodată. Teoretic. Pentru că altfel, el se închide tot cu bani, tot de la stat. Mai nou, Ministerul Finanţelor, nu doar că se confruntă cu un deficit al bugetelor de stat, motiv pentru care întârzie plăţile la facturi curente, ci şi cu o lipsă a lichidităţilor a principalelor bănci finanţatoare din sistemul bancar.
Odată ce Ministerul Finanţelor se confruntă cu un deficit structural şi are probleme cu plăţile curente la facturi, este normal ca întârzierile acestea de plăţi curente să se răsfrângă în piaţa monetară. Teoretic, în noiembrie, mai ales la sfârşit, piaţa monetară trebuie să se confrunte cu un exces de lichiditate. Nu numai că momentan nu s-a întâmplat acest lucru, dar BNR s-a văzut nevoită să continue seria periodică de injecţie de lichiditate prin operaţiuni REPO, în medie de 7-9 miliarde de lei pe săptămână.
Cum şi de ce se întâmplă acest lucru o explică cel mai bine trezorierii băncilor comerciale. Din câte se observă pe piaţa monetară, supralichiditatea anunţată în luna noiembrie este de fapt tot un deficit de lichiditate (să sperăm că pe final de an vom avea într-adevăr supralichiditate generată de consumurile bugetare). Deficitul este generat de lipsa de lichiditate a şapte bănci comerciale (două bănci mari şi restul bănci de talie mică).
Mai exact, cele două bănci mari sunt băncile care şi-au consumat lichidităţile ca să împrumute statul. Această supraexpunere a celor două bănci mari pe titlurile de stat, pentru că mai există încă cinci bănci mici, cu o cotă de piaţă de sub 1% din sistemul bancar, care se confruntă cu această situaţie, a dus la foamea de bani din piaţă. Cumulat, cele două bănci menţionate deţin peste 20% din piaţa bancară, cantitate deloc neglijabilă atunci când vine vorba de finanţarea obligaţiunilor zilnice ale fiecărei bănci.
Menţionăm că dobânda la titurile pe diferite scadenţe este în permanentă creştere. Astfel, ultimele emisiuni de titluri de stat au dobânzile cuprinse între 3,32% şi 5,46%, în funcţie de scadenţă.
Sistemul bancar românesc este unul solid, grantat de stat prin Fondul de Garantare al Depozitelor Bancare. În plus, lipsa de lichiditate a băncilor este o chestiune temporară legată de balanţa Ministerului de Finanţe.
Toate detaliile pe:
