Așa cum bine stiți, publicația noastră a tras nenumarate semnale de alarmă în legatură cu ceea ce se întâmplă la Emag, dibaci condus de vizionarul Iulian Stanciu si cu activitatea speculativă a fondurilor de investiții, în lume şi în România.
Grupul Naspers detine 70% din Emag-ul nostru zglobiu. Naspers are active de peste 2 miliarde de dolari, în România şi de 5,3 miliarde de dolari, conform propriilor declaraţii, la nivel mondial.
Cum să nu te întrebi de ce nu se sesizează nimeni când Emag pierde 150 de milioane de euro, în ultimii 4 ani, iar managerul minune, vânzător de mici şi bere, la Berăria H, se plimbă cu Pegas-ul, proaspăt achiziţionat şi creează, prin platforma Emag, o reţetă tehnologică necontrolabilă, realizând astfel un asset intangibil dar evaluat, supra-evaluat şi mega-evaluat, la nişte valori care sfidează orice argumentaţie logică?
Tot ceea ce încearcă Iulian Stanciu, acum, este să creeze o imagine de super-corporatie care, chiar dacă pierde, va face transfer de ţeapă aruncând pierderea în braţele următorului cumpărător, vreun Amazon ameţit de succes şi de munţii de cash pe care micii investitori, analfabetizati din punct de vedere economic şi prostiţi de prezentările fancy ale administratorilor, îi vor lăsa în continuare, la dispoziţia acestora.
În ce lume normală un puşti cu acnee juvenilă şi snickerși, venind pe skateboard la biroul din Wall Street consiliază plasamentele munţilor de bani aparţinând investitorilor, indicând ce şi cum trebuie să se facă? Dacă aceşti administratori sau consultanţi, sunt atât de competenţi, de ce lucrează pentru fonduri de investiţii şi nu pentru ei, înşişi?
Citez aici vorbele unui astfel de consultant: „este adevărat că am pierdut bani dar am încercat… Eu, idei mai am dar vă întreb, acum, dumneavoastră mai aveţi bani de investit?”
Grupul Naspers a mai “adus”, fără gălăgie, la capitalul Emag încă 28 milioane de lei, în luna septembrie 2018. Iulian Stanciu anunţă triumfalist că va ajunge pe break-even în anul 2019… Bineînţeles că dacă se va întâmpla acest lucru, corporatistul, vânzător de mici şi bere, îndrăgostit de bicicletele Pegas, fabricate în China şi fan declarat al serviciilor de depănare oferite de Depanero, va ţine noi conferinţe de presă futuriste despre break-even şi vă solicita noi investiţii.
Va urma, „Marea Abureală” cu vânzarea Emag către Amazon care, vezi Doamne, ar avea nevoie de extindere tocmai pe pieţele unde este prezent Emag… Evident pentru aceasta va avea nevoie de o nouă injecţie de capital pentru că programatorii români de la Emag au realizat o tehnologie unică în lume, care a înghiţit deja 100 de milioane de euro. Această platformă tehnologică, în mod evident nu poate fi identificată financiar în scripte pentru că reprezintă un asset, nepreţuit şi intangibil, ca şi brandul, de altfel.
Nici Iulian Stanciu şi nici prietenii săi de la o alta publicatie economica nu anunţa pierderile Emag, înregistrate în ultimii 5 ani. Au fost pierderi în formă continuată, înregistrate cu zâmbetul pe buze şi mascate de conferinţe de presă, adevărate sesiuni de spălare pe creier în cuprinsul cărora au foat anunţate creşteri ameţitoare ale cifrei de afaceri şi extinderi, demne de o peltea, pe toate pieţele. Totul a căpătat forma unui cancer programatic cu metastaze certe de profit, în viitor, dar care, astăzi, produce pentru micii acţionari ai Naspers, numai pierderi. Aceştia vor trebui să înţeleagă că, până la urmă, totul are un preţ.
Sunt pierderi certe, lichide şi exigibile, pentru care nimeni nu dă nicio socoteală. Bani cheltuiţi cu nemiluita pentru că sutele de mii de acţionari ai Naspers nu au cunoştinţele sofisticate ale puştiului crescut în curtea lui Sebi Ghiţă Serbianul, asesoftian recunoscut pentru munţii de bani făcuţi din vânzarea de fum.
Aceste pierderi nu se vor întoarce niciodată pentru că, zeci de ani, de acum înainte, acţionarii nu vor primi nimic din profitul cumulat, repartizat. Vor trebui recuperate, în primul rând, pierderile dar, staţi liniştiţi, vine Amazon care va cumpăra Emag-ul „făcut” cu zeci de milioane de dolari investiţi de fondul de investii ameţit de fumul de mici şi de berea care curge râuri în Berăria H, unde se coace tehnologia de înaltă clasă realizată de Iulian, IT-istul modest, îmbrăcat în blugi ieftini, care îşi ţine întâlnirile la Mc Donalds. Această mimare a modestiei ar trebui să înceteze. Iulian Stanciu trebuie să ofere predictibilitate unui business care riscă banii micilor acţionari, trebuie să ofere profit, analize şi cifre clare, dar, mai ales, indicatori macroeconomici controlabili.
Emag a devenit, între timp, un supermarket de periferie din care fură cine poate, cu preţuri umflate, anunţate cu mult zgomot de blec fraidei. Este făcut după reţeta lui Sârbu, la ProTV, un conglomerat care dacă are nevoie de transport, cumpără o firmă de transport, dacă are nevoie de publicitate îşi face o firmă de publicitate sau dacă are nevoie să vândă bere multă şi ieftină, face Berăria H…
În timpuri financiare grele, când toată lumea încearcă să minimizeze riscurile, Stanciu cumpără Fashion Days pentru că, i se pare lui, că este un super business. Ar fi timpul să se concentreze pe afacerea main core, aşa cum fac adevăraţii profesionişti, să externalizeze servicii, să strângă buzunarul şi să nu mai cheltuie aiurea, finanţând din România pierderile înregistrate în Bulgaria.
Bazandu-se pe propria-i viziune, Stanciu face exact invers, încercând să reinventeze roată pe banii acţionarilor naivi. Când au preluat Emag, cei de la Naspers au cumpărat, de fapt, un raport făcut în excel. În România nimic nu este ceea ce pare. Adrian Sârbu este acuzat de un prejudiciu uriaş şi face interviuri cu Ion Cristoiu pozând în ziarist de geniu când el este doar un biet impostor, cu gusturi îndoielnice, de cocalar, care se afisaza cu puştoaice pentru că se simte „ca la 20 de ani”.
Publicația financiară, apropiata, ne explică cât este Sârbu de vizionar, după 20 de ani, dar oare, cât pot fi de compente sfaturile şi analizele de business ale acesteia, care se află, ea isăși, în insolvenţă?
Iată ce crede Jeff Bezos, despre viitorul Amazon:
Sigur, ideile alarmiste reprezintă ultimul lucru de care avem nevoie, dar dacă o companie, cu adevărat gigantică aşa cum este Amazon, are dubii, cum ar putea Iulian Ghiţă Stanciu să prezică break-even-uri când deja a pierdut 150 de milioane de euro, în ultimii 4 ani?
Ca sa va convingeți, odata in plus, ca lucrurile nu sunt deloc roz cu aceste fonduri de investiții vă aducem in atentie un alt caz, la fel de grav, cu implicare directa pe piata romaneasca…
Într-un articol publicat pe un site cu profil economic este prezentată o radoigrafie extrem de obiectivă a evoluţiei fondului NEPI Rockcastle, cel mai mare jucător pe piaţa imobiliară din România care a înregistrat un declin de aproximativ 15%, la nivelul capitalizării bursiere, într-o singură zi. Compania ar fi înregistrat, de fapt, în anul 2017, pierderi de peste 40 milioane euro, nu un profit, asa cum au raportat, de aproape 285 milioane euro. Investigatorii acuză falsuri în declaraţii, cifre înşelătoare, rapoarte mistificate, manevre multiple de manipulare a pieței şi îmbogăţirea nejustificată a managerilor, în dauna micilor acţionari.
„Câștiguri ireconciliabile internațional, îmbogățirea managementului prin fuziuni și achiziții, înșelarea investitorilor prin analize care induc în eroare și respingerea investigațiilor independente”, este mesajul care a transmis unda cutremurului bursier către investitori
NEPI Rockcastle, cel mai mare investitor în sectorul imobiliar din România care deţine un număr impresionant de centre comerciale și sedii de birouri în România din anul 2008, în aprecierea celor de la profit.ro este „unul dintre coloșii imobiliari ai României, pe picioare de lut”. Un raport de 50 de pagini, postat pe Twitter, a condus la prăbuşirea fondului pe bursă de la Johannesburg. „Cei de la Viceroy Research denunță raportări înșelătoare cu privire la parametrii financiari ai deținerilor din România, o contabilitate incompatibilă cu standardele internaționale IFRS, o alcătuire aparent inexplicabilă a grupului, manipulări de piață pentru ridicarea artificială a prețului acțiunilor,falsificarea cererii și scheme perverse de remunerare a managementului. În raportul citat apare și numele fostului președinte UniCredit Bank, Dan Pascariu, comentariile aparent ironice implicând că acesta ar fi fost „neglijent” când a trecut cu vederea activitatea de la schimbarea acționariatului NEPI”.
Portofoliul NEPI din România cuprinde Promenada Mall, City Park Constantă, Shopping City Timișoara, Iris Titan Shopping Center Bucureşti, Brăila Mall, Shopping City Deva, Shopping City Galați, Vulcan Value Centre Bucureşti, Piteşti Retail Park, Shopping City Târgu Jiu, Severin Shopping Center, galerii comerciale și Aurora Shopping Mall Buzău, Floreasca Business Park, The Lake View, City Business Centre (Timișoara), The Office (Cluj) și proprietățile pe segmentul de logistică Râșnov Industrial Facility și Otopeni Warehouse. Săptămâna viitoare, dupa cum a anunțat aceiasi sursa, dezvoltatorul se pregătește să deschidă Shopping City din Satu Mare.
Citeşte, aici, articolul integral:
NASPERS, iată cum îşi respectă clienţii eMAG-ul asesoftianului Iulian Stanciu! Voi ce spuneţi?
La începutul Lunii Cadourilor, umbla prin Bucureşti un panou mobil pe care era inscripţionat mesajul unui client disperat de „promptitudinea” serviciilor companiei online, nr. 1 din România.
Ideea este că în momentul în care te hotărăşti să comanzi ceva, orice, de la Emag, trebuie să iei în calcul şi astfel de cheltuieli, pentru a putea intra în posesia produsului mult dorit.
În cazul lui Iulian Matei se pare că lucrurile au funcţionat, poate datorită panoului său a similitudinii de prenume. Până la urmă, niciodată, un Iulian nu ar putea să-i facă aşa ceva altui Iulian, iar dacă aceasta, printr-un accident, se întâmplă, lucrurile se rezolvă cu celeritate. Aşa că, dacă nu aveţi norocul să vă numiţi Iulian, luaţi în calcul alternativa panoului.
Domnule Iulian Stanciu, cred că ar fi o idee foarte inspirată ca pe site-ul dvs să existe o ofertă de servicii de promovare mobilă a solicitărilor de respectare a termenelor de livrare asumate de Emag. Astfel aţi scuti clienţii de foarte mult timp şi din preţurile promoţionale, pe care le-aţi putea oferi, aţi mai acoperi din găurile financiare înregistrate. Ar fi nu numai o idee cool, care s-ar potrivi mânuşă stilului dumneavoastră, dar şi o soluţie win-win. Ce spuneţi, vă băgaţi?
