Impozitul pe cifra de afaceri poate fi mai bun decât impozitul pe profit

1
2265

Ca introducere la subiectul momentului în România, aș putea să tac din gură și să îl las să vorbească Murray Rothbard, de acum 30 de ani:

“Toată lumea va fi de acord că sistemul fiscal american este un dezastru… Prin urmare, nevoia evidentă de reformă dramatică, chiar drastică. Așa cum se întâmplă adesea, un grup de reformatori dedicați și determinați a apărut pentru a satisface această nevoie. Dar înainte de a îmbrățișa această nouă filosofie, ar trebui să ne amintim vechea zicală referitoare la săritul din lac în puț și, de asemenea, să consemnăm avertismentul lui H.L. Mencken, care a definit “reforma” drept “În principiu, o conspirație a șarlatanilor care vor să pună mâna pe banii contribuabililor americani”. De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că orice act de guvernare, oricât de valoros ar părea, în loc să rezolve problemele poate sfârși prin a face face lucrurile să se înrăutățească.”

Și acum să intrăm în detalii. Inițiativa guvernului de a înlocui impozitul pe profit cu unul pe cifra de afaceri a fost întâmpinată cu opoziție maximă. Deh, oamenii își imaginează ce-i așteaptă. Însă ar trebui spus răspicat că nu există un argument teoretic împotriva impozitului pe cifra de afaceri sau un motiv principial pentru care acesta să fie mai prost decât alt impozit. Știu, multă lume consideră absurd să plătești un impozit indiferent de cum îți merge business-ul. Așa cum explică Mihaela Mitroi:

“Daca societatile vor fi impozitate invariabil cu un procent din cifra de afaceri, indiferent de cuantumul profiturilor realizate, acest sistem ar duce la inhibarea investitiilor si a dorintei companiilor de a-si extinde afacerile, ceea ce implicit va duce la diminuarea ritmului cresterii economice si ar penaliza start-upurile, companiile aflate la inceput, care inevitabil trec printr-o perioada in care inregistreaza pierderi, pana la acoperirea investitiei si la ajungerea la punctul in care incep sa genereze profit. De asemenea, o astfel de masura dezavantajeaza anumite industrii, care opereaza de regula cu marje mici de profit, facand astfel o diferentiere intre contribuabili prin simpla apartenenta la anumite industrii. Ce motivatie ar mai avea investitorii sa riste noi proiecte, avand in vedere ca acestea ar fi penalizate inca din start cu o taxa pe cifra de afaceri, indiferent daca sunt profitabile sau nu ?”

Și are dreptate. Doar că impozitul pe profit poate fi socotit la fel de aberant: el îi penalizează pe cei mai eficienți; este ca și cum i-am trimite pe olimpicii la matematică să culeagă porumbul, fiindcă la școală oricum au demonstrat că sunt buni. Imaginați-vă doi antreprenori, cu aceeași cifră de afaceri, doar că primul are profit și al doilea nu. Este clar că primul antreprenor folosește eficient resursele societății și contribuie la mai buna satisfacere a nevoilor consumatorilor, în vreme ce a al doilea antreprenor comite o risipă ținând blocate resurse într-un proiect ineficient. De ce să-l impozităm pe primul?

De asemenea, nu există o lege a naturii care să spună că anumite industrii trebuie musai să funcționeze cu o marjă de 5%, în vreme ce altele operează și cu 50%. Rata profitului arată înțelepciunea cu care este investit capitalul, punct. Cu cât este mai mică rata profitului cu atât înțelepciunea este mai mică. Nevoile consumatorilor creează un spectru larg de investiții. Desigur, nevoile consumatorilor sunt infinite, însă resursele noastre sunt limitate, așadar din tot acest spectru antreprenorii trebuie să aleagă cele mai importante investiții – acelea care duc la satisfacerea celor mai urgente nevoi ale publicului. Nu orice investiție este bună; unele investiții risipesc resurse. Rolul antreprenorilor este tocmai de a selecta acele proiecte prioritare – din punctul de vedere al societății, așa cum apare el expus pe piață. Iar antreprenorii sunt selectați la rândul lor de mecanismul concurențial. Ești în stare să faci profit? Nu e suficient! Ești în stare să faci cel mai mare profit? OK, atunci ți se va încredința capitalul națiunii pentru a-l investi corespunzător.

Pe scurt, firmele care operează cu o marjă mică de profit sunt în general business-uri la maturitate sau chiar la apus. Vi se pare moral ca ele să fie impozitate mai puțin?

Am scris cele de mai sus nu pentru a susține introducerea impozitului pe cifra de afaceri. Nu. Acesta este la fel de absurd, așa cum ziceam. Orice impozit este absurd – și știți de ce? Fiindcă nu există impozit neutru. Nu există impozit care doar să ciupească așa, fin, resurse, fără să creeze redistribuție de avuție. Nu există impozit care, odată aplicat, să lase datele pieței exact la fel ca înainte. Nu există impozit care să nu afecteze prețurile relative și ierarhia avuției.

Ar fi mai multe de adăugat. De exemplu, atât impozitul pe cifra de afaceri cât și impozitul pe profit sunt absurde deoarece pornesc de la pretenția că firmele – niște persoane fictive – pot fi impozitate! În realitate povara fiscală este suportată “doar” de oameni, de persoanele fizice… fiindcă altcineva nu există. Dar nu mai dezvolt subiectul.

Singura întrebare cu adevărat relevantă care se pune în materie de fiscalitate este: cât de mici ar trebui să fie birurile suportate de populație? Iar răspunsul economistului este: cât mai mici.

Din acest punct de vedere impozitul pe profit este foarte prost. Așa cum am tot spus, de ani de zile, impozitul pe profit este și din punct de vedere bugetar un dezastru. Indicele de eficiență al impozitului pe profit este 0,20! Mă bucur că cineva, în sfârșit, a decis să abordeze problema acestui impozit. Este însă trist că, în loc să desființeze acest impozit fără să pună nimic în loc, acest cineva vrea să modifice fiscalitatea introducând un nou bir.

Dar, cum ziceam, nu există un motiv principial pentru respingerea impozitului pe cifra de afaceri, importantă este mărimea lui. Poate guvernul ne pregătește o surpriză, mai știți? Poate ne propune un impozit de 0,5%! Să gândim constructiv, zic!

UPDATE

Din păcate, după cum se vede, ipocrizia domnește peste tot. Pe de o parte statul vrea să încalece economia, pe de altă parte corporațiile nu sunt interesate de libertate economică.

1 COMMENT

  1. […] Un studiu Coface la care Agepres se referă aici, arată că aproape jumătate dintre companiile din România prezintă un risc de insolvență ridicat. O declarație a unui reprezentant BNR arată că numai 12,200 de firme din peste 500,000 (adică, vreo 2,5%) au potențial semnificativ de creditare, putând susține un nivel de creditare de 5% din PIB. În fine, un consilier prezidențial s-a referit încă din 2013 la regândirea sistemului fiscal, prin înlocuirea impozitului pe profit – articolul din Săptămâna Financiară comentat aici. Un alt articol, care preia subiectul fierbinte de la Murray Rothbard, se referă la acest tip de impozit aici. […]

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here