EXISTĂ UN SECRET AL CALITĂȚII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT?

0
2926

Tot mai des, în ultimii ani, ne întrebăm, aproape retoric, de ce a scăzut calitatea învățământului în România, în general, dar mai ales a celui superior? Majoritatea părerilor, avizate desigur, arată că răul în domeniul educației are extracție de natură financiară, că profesorii ar fi motivați să subperformeze datorită salariilor mici. Desigur, ar exista și cauze secundare, mai degrabă contextuale, care țin de instabilitate și lipsă de coerență în zona deciziei politice, ori de psihologia poporului român, atât de viu comentată și analizată, în spirit autocritic, de mai bine de 100 de ani.

Ne-am propus să vă oferim și o altă perspectivă, venită din partea unui om care experimentează în România un alt sistem de educație, vădit mai performant decât al nostru, este vorba de cel britanic. Vorbim cu directorul Colegiului Nautic Român, conf.dr. Stelian Cojocaru, cel care răspunde direct de organizarea și desfășurarea, în România, a anului I din cadrul programelor universitare de marină, de ofițer de marină comercială, mai exact, acreditate în Anglia.

F.S.: În primul rând, domnule Cojocaru, cum funcționează acest colegiu, în România?

S.C.: Recrutăm studenți care vor să devină ofițer de marină comercială cu brevet britanic și le oferim anul I de studii în România, în Colegiul Nautic Român din Constanța, scutindu-i astfel de cheltuielile mai mari pe care le-ar avea dacă ar studia acest an în Anglia. După finalizarea anului I, studenții pleacă în Anglia și fac anul al II-lea la cel mai vechi colegiu naval al Angliei, Tyne Coast College. După ce termină anul al II-lea, studenții intră într-un program de un an de practică la bordul navelor comerciale, după care dau examen de brevet cu Autoritatea Maritimă a Angliei și obțin un brevet britanic de ofițer, punte sau electromecanic, după cum au optat inițial.

F.S.: Este de la sine înțeles că anul I în România se desfășoară după regulile colegiului britanic.

S.C.: Colegiul Nautic Român este singurul satelit european al unui colegiu naval englez. Suntem, în termeni tehnici, o franșiză a sistemului englez de educație de marină. Contractul semnat în 2016 cu Tyne Coast College ne obligă să respectăm absolut toate regulile lor, astfel ca studenții noștri să facă anul I în România exact în aceleași condiții ca cei care fac anul I în colegiul englez, în Anglia.

F.S.: Cum reușiți să realizați acest lucru?

S.C.: Aplicăm, din 2016, procedurile pe care Tyne Coast College ni le-a impus. După 2 ani, putem spune că ne-am acomodat în bună măsură cu sistemul britanic de educație.

F.S.: Domnule Cojocaru, este sistemul britanic de educație mai performant decât cel românesc?

S.C.: Înainte de a înființa Colegiul Nautic Român am fost șeful catedrei de navigație din Academia Navală, unde am predat aproape 15 ani. Am predat un an și la Universitatea Maritimă, deci cunosc în bună măsură sistemul românesc de învățământ superior, în special pe cel de marină. Da, sistemul britanic de educație este mai bun decât sistemul românesc de educație pentru că vrea să fie mai bun. În opinia mea, bazată pe această experiență unică în România, modelul calității în învățământul superior se aplică la orice scară, inclusiv la nivelul unui singur student. După ce am înființat Colegiul Nautic Român, în anul 2010, am fost întrebat de multe ori dacă studenții colegiului nostru sunt mai buni decât studenții universităților de marină din România. Răspunsul este simplu: un student este bun în măsura în care vrea el să fie de bun. Aceeași matrice se scalează și la nivel sistemic: oamenii care conduc sistemul britanic de învățământ de marină vor ca acesta să fie cel mai bun din lume, iar în opinia mea chiar reușesc.

F.S.: Cu alte cuvinte, banii influențează calitatea?

S.C.: Sigur că da, însă într-un sistem sănătos de educație politica poate face ca banul să aibă un impact secundar. Sistemul britanic de educație se bazează pe taxe de studii foarte mari, care trebuie plătite de studenți, oferind astfel universităților resurse rezonabile care să susțină nivelul de calitate impus de sistem. Cei care conduc, la ei, acest sistem oferă însă un program de finanțare pentru studenți, altfel ar avea, probabil, sălile de curs aproape goale. Important de menționat este faptul că studenții români care intră în anul I în Colegiul Nautic Român au garantat accesul la acest program de finanțare pentru anul II din Anglia. Revenind la influența banilor asupra calității: sistemul britanic a eliminat premisa financiară prin programul de finanțare de care vorbeam, care are un nume sugestiv, ”Student Finance”, la care studenții noștri români pot apela, în mod garantat. Studenții noștri returnează sumele împrumutate prin programul Student Finance după ce se angajează pe baza brevetului de ofițer, începând cu anul fiscal în care au căștigat peste 21.500 de lire. Ratele medii lunare de rambursare sunt aproximativ 75 de lire, mai mult decât acceptabil pentru un ofițer care cîștigă minimum 2.500 de euro pe lună.

F.S.: Și totuși, care este cauza principală a atingerii și menținerii standardului de învățământ, atât de ridicat, în cazul Angliei?

S.C.: Proceduri aprobate, aplicate cu toleranță zero. Eu asta am simțit până acum. Restul argumentelor sunt, în opinia mea, secundare și au tentă ușor sentimentală, referindu-mă la cultură, tradiție, mentalități și psihologii.

F.S.: Vorbiți-ne despre proceduri… Ce contin? De ce sunt atât de speciale? În fond și în România totul este procedurat.

S.C.: Și eu am zâmbit la început, eram convins că le-am văzut și le știu pe toate. Așa este, în România nu se mai face nimic neprocedurat de multă vreme. Totuși, diferența dintre calitatea engleză și cea românească, în educație, o face evaluarea studenților și o să vedeți imediat de ce. Există un sistem distinct, laborios, de verificare și validare a modului în care sunt evaluați studenții. Astfel: nu există mai mult de 5-6 discipline pe semestru; toate disciplinele sunt relevante, în sensul că formează cel puțin o competență (se elimină astfel disciplinele-gunoi); fiecare disciplină este împărțită în 4 sferturi (grupări tematice subordonate aceluiași grup de obiective) iar studentul dă examen la fiecare sfert, în săptămâna imediat următoare predării; studentul care nu ia nici a 3-a oară o evaluare, rămâne repetent; subiectele de examen se creează de către titularul de curs dar sunt verificate de mâna a 2-a, care semnează un formular în acest sens; este interzis ca titularul de curs să asiste la examenele susținute de studenți la disciplina sa; lucrările se corectează de către 2 corectori independenți, după o grilă detaliată, validată la rândul ei, iar studentul completează un formular de feedback vis a vis de nota primită, care nu este de la 0 la 10 ci de la 0 la 100.

F.S.: Cum se poate verifica modul de aplicare a acestei proceduri?

S.C.: Colegiul Nautic Român a fost auditat recent, pe 18-20 iunie, de autoritatea maritimă a Angliei. Reprezentanții autorității engleze dau examen cu studenții noștri, cu subiecte alese din manualul de curs. Se compară notele obținute la acest test cu cele obținute pe timpul anului. Se merge până la testarea profesorilor. În plus, se verifică absolut toate înregistrările din timpul anului, inclusiv prezența, care trebuie să fie de minimum 90%. Nu în ultimul rând, au loc discuții confidențiale cu studenții. Evaluarea profesorilor este distinctă.

F.S.: Se văd rezultatele acestui sistem?

S.C.: În puține cuvinte, sistemul descris mai sus întrerupe lanțul compromisurilor care s-ar putea naște, inevitabil de altfel,  între profesor și student. Profesorul rămâne cu sarcina de a preda și apoi de a corecta prima mână. Nemaiputând participa la examen, acesta nu mai poate gira niciun fel de aranjament. Nu spun că este infailibil, dar este un sistem coerent care se aplică și care se verifică anual, cu perseverență și exactitate. Toleranța zero de care pomeneam se referă nu numai la studenți, care se exmatriculează în cazul depășirii pragului de absențe, dar și la instituții, care pot pierde dreptul de a mai organiza programe britanice, dacă se constată deficiențele majore.

După doi ani în România, aceste programe britanice produc efecte pe care acum le putem măsura. La noi vin tineri, băieți și fete, care își doresc o diplomă de studii și un brevet  de ofițer – ambele britanice – care cântăresc în lumea maritimă mult mai mult decât cele românești, îmi pare rău să o spun dar acesta este adevărul. Le oferim un sistem de educație bine reglementat, cu reguli simple și clare, cu o evoluție predictibilă și nu în ultimul rând cu angajabilitate directă în flota comercilă engleză. Unii se sperie de taxe, însă este un motiv fals, căci – așa cum am arătat – românii pot accesa programul Student Finance. Alții se tem că nu vor face față, dar și acesta este un motiv fals cât timp studenții vin la noi hotărâți să învețe pe bune o meserie.

F.S.: Care sunt, în concluzie, elementele care ar putea ajuta la redresarea învățământul românesc?

S.C.: Referindu-mă doar la cel de marină, pe care îl cunosc, aș începe cu impunerea prezenței. România este, cred, singura țară din lume care acceptă la examenul de acordare a brevetului de ofițer absolvenți ai formelor cu frecvență redusă, adică fără control al frecvenței. Cel puțin în Anglia, nu există așa ceva, se miră când aud că în România se poate și întreabă: ”Te-ai urca într-un avion pilotat de unul care a trecut pe la școală doar de 2 ori pe an?” Aș adăuga necesitatea creării unui fond suveran, că tot se fac comentarii acum pe această temă, care să fie destinat sprijinirii educației, sub formă de împrumut cu dobândă mică, având un termen de grație de 4 ani. Nu în ultimul rând, aș reanaliza libertatea studentului de a promova în anii superiori cu restanțe din anii inferiori.

F.S.: Ce îi F.S.ătuiți pe tinerii care nu au ales încă o facultate?

S.C.: I-aș include și pe cei care au absolvit o facultate și nu au loc de muncă sau lucrează în posturi sub-calificate. Îi îndemn să procedeze pragmatic, să facă un program scurt de 2 ani, cu predare în limba engleză, focalizat pe competențe practice, să iasă ofițeri cu un salariu de debut de 2-3 mii de euro pe lună, iar apoi chiar pot să își aleagă ce vor să facă, sunt auto-sustenabili. Majoritatea își chinuie părinții 4-6 ani în diverse facultăți teoretice, după care se pierd realmente în economia României, care nu le oferă aproape nimic. M-aș bucura ca cei tineri să înțeleagă faptul că piața maritimă este ofertantă, însă doar pentru cei care au o pregătire serioasă, vorbesc perfect engleza tehnică și au o atitudine de profesionist. Nu îi îndemnăm pe români să părăsească România, însă îi putem realmente ajuta  să lucreze pe nave britanice, cu brevet și diplomă britanice, să revină mereu acasă, după fiecare voiaj, cu mândria unui profesionist din elita shipping-ului mondial.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ