La jumătatea anului statul are un deficit de 0,5% din PIB, adică fix cât avea și în anul 2014. Situația nu este în principiu problematică, dacă ne amintim că în 2014 bugetul a încheiat cu un deficit de doar 1% din PIB. Dacă ne uităm la veniturile înregistrate de guvern, vedem că, într-adevăr, veniturile totale au scăzut cu 2%, dar veniturile fiscale au rămas practic neschimbate, în ciuda relaxării fiscale începută în iunie anul trecut. Hai să ne uităm la TVA, unde vedem că s-a colectat cu 9,5% mai puțin ca anul trecut. Nici măcar această scădere nu susține ideea că relaxarea fiscală a fost o idee proastă, deoarece cota medie de TVA a scăzut cu 26-27%, deci dacă reducerea de TVA nu ar fi stimulat economia ar fi trebuit să vedem o scădere de trei ori mai mare a încasărilor – ceea ce nu s-a întâmplat.
În ceea ce privește celelalte impozite mari – pe salarii și profit, contribuții de asigurări și accize – toate sunt pe plus cu 6-7%. Ceea ce este mult având în vedere că în ultimul an România s-a aflat în deflație, prețurile de consum au scăzut cu 0,7%, deci puterea de cumpărare a leului a crescut. Deci la buget s-au strâns mai multe impozite datorită creșterii economice și a colectării.
(În paranteză fie spus, dacă adunarea impozitelor a mers bine, atunci de ce a înregistrat statul venituri totale mai mici? Simplu, așa cum am mai spus, deoarece nu au mai intrat bani de la UE. O chestie de moment.)
Problema este alta, anume că statul nu va repeta execuția bugetară din 2014. Și acest motiv l-am mai precizat. Din cauză că a crescut foarte mult cheltuielile. De aici vine, în principal, deficitul bugetar. Cheltuielile statului au crescut cu 5,5% față de prima jumătate a anului 2015. Cheltuielile cu salariile bugetarilor au crescut cu 10,7%.
Cine nu crede poate să se uite aici, e clar ca bună ziua.
