Întrebarea firească – este Bernie? – este probabil în mintea tuturor analiștilor.
Cumva, ceva îmi spune mie că nu poate fi – că nu poate fi adevărat ca americanii secolului 21 să-și dorească Socialismul. Dar poate asta este doar în mintea mea înfricoșată de orice întoarcere la comunism – poate ei, cei care n-au avut experiența demagogiei absolute a comunismului, poate ei cred tot așa de mult și tot așa de sincercum am crezut și noi când eram tineri – am crezut că există lapte și miere curgând pe străzile socialismului – am crezut că asistența medicală gratuită este la fel de bună – ba chiar superioară, decât asistența medicală a capitalismului. Noi toți am crezut în asta, și doar cu mulți ani mai târziu am aflat că leaderii noștri sacri se operau pe la Paris, am aflat că medicamentele noastre gratuite – într-o asistență medicală gratuită, erau înlocuite – pentru ei, nomenclatura, cu medicamentele și spitalele capitaliștilor cei răi…
Desigur, costurile – adică valuta, nu contau, clasa puterii comuniste avea de unde, nomenclatura comunistă avea o țara întreagă care să-i producă valută zi și noapte, totul la export, totul pentru dolari peste dolari care veneau mai repede decât la Trezoreria capitaliștilor. Desigur, cei ce spuneau mulțimii cât de bine le este, cât de bine trăiește și – în același timp, cât de găunos și periculos era capitalismul – ei aveau o țară întreagă care să le muncească cu abnegație și devotament patriotic, care să-i producă valută.
Ce ne povestește Bernie Sanders astăzi în America, noi cei mai bătrâni un pic, am auzit și știm demult de la alți leaderi comuniști – nu-i numim aici, ba chiar am reușit să și supraviețuim în faimoasa societate a omului de către om – parcă așa-i zicea.
Și ca să închei cu alegerile de aici, două lucruri trebuiesc spuse – unul ar fi că Biden a reușit, din nou, să ajungă pe ultimul loc – iar aici fac o paranteză și-l rușinez un pic pentru scuza pierderilor în alegeri a fost – declarată de el, că negrii (vezi doamne și latinii la pachet) n-au fost destui la număr în Iowa și New Hampshire – adică au lipsit 99% – și pentru asta s-a dus repede în sudul negru – în Carolina, care-l așteaptă cu voturile negrilor – pardon, uite așa și ale latinilor, pe fostul Vice a lui Obama – Rușinică, deși asta ne spune câtă greutate are Trump și că războiul raselor în America – cum am mai spus aici, e acolo ca să stea… Al doilea lucru de importantă este că – în cazul nefericit, în care socialistul declarat Bernie Sanders câștigă nominalizarea Democraților – atunci vom avea un dialog direct despre capitalism vs socialism în America. Îmi este imposibil să accept că Americanii se vor lăsa pacăliți de propaganda comunistă, dar mai ști?!
The peace plan – Marele și nemaipomenitul plan de pace a lui Trump / american pentru Orientul Mijlociu este… de negăsit. Nimeni nu-l acceptă, cu excepția Israelului care – fie vorba între noi, l-a creat. Cel puțin, dacă nu o să avem pace, atunci măcar știm ce vrea Israelul – care pentru prima dată în istoria țării – a produs o hartă cu noul stat Israelian și cel Palestinian. Planul – mărețul plan, are o teorie interesantă, se bazează pe nou descoperita relație dintre Israel și Saudiți – și, în general, cu țările din Golf – GCC, Gulf Cooperation Council – adică, mai mult sau mai puțin cu banii din Golf – care bani vin din abundența petrolului în regiune. Știm asta. Saudiții – pe primul loc la rezervele de țiței din lume – cum se zice pe la noi, n-au descoperit ei apa caldă și săpunul – pentru că primul zăcământ de țiței a fost descoperit în Iran – 1908, urmat de Iraq in 1927 (zăcământul de la Kirkuk), urmat de Bahrein în 1931 și – în cele din urmă, iată și Arabia Saudită cu primul zăcământ descoperit în 1938. Undeva prin ’58 țițeiul a fost descoperit și în Abu Dhabi – estimat astăzi cam la 6% din rezerva mondială.
Aici, în planul lui Bibi, fără a fi malițios, avem înțelepciunea vestului – n-am vrut să zic evreiască pentru că iată – încă, sună groaznic pentru arabi și suporterii lor – cu bogăția arabă. Desigur, palestinienii, care-și datorează – în mare parte, existența zilnică banilor veniți din statele arabe, sunt acuma sub o presiune nouă, necunoscută încă, unde arabii, pentru a-și duce viața liniștită – adică pentru a-și cheltui în liniște petro-dolarii, au ales o înțelegere cu Israelul și America înlocul bătăliei eterne pentru cauza palestiniană – cauză care, a supt nu atât resursele monetare ale arabilor, dar a consumat până peste poate resursele diplomatice.
Aici avem însă două state – mari, puternice și foarte neliniștite – care nu se aliniază, Iranul și Turcia și – iată aici Qatarul aliniat, ce-i drept, dar care finanțează – pe față, Hezbollah-ul din Liban și – în ultimii ani, jihadiștii din Siria. Multe de spus, dar nu acum și nu aici. Fiecare este cu agenda lui în regiune, și fiecare marșând pe eterna religie – islamul, că doară islamiști se numesc, drept suport al împotrivirii totale și permanente al oricărui plan de pace în regiune – motivul adevărat este și rămâne – fără îndoială, existența Israelului acolo, și în foarte puțină parte, binele palestinienilor. Conflictul din Orientul Mijlociu, care așa cum am mai spus aici, ține lumea pe loc de la război încoace, și nu se poate termina decât printr-o pace globală în regiune. Ori toți, ori nu-i pace!
O pace unilaterală – cum este pacea ticluită de Bibi sub semnătura lui Kushner, nu poate servi cu adevărat interesele Israelului – eu unul nu cred în așa ceva – și sunt mirat cum un om de capacitatea intelectuală și experiența politică a lui Bibi Netanyahu, poate să susțină ceva care – știut este, nu este susținut de nimeni in regiune. Egiptul nu și-a dat acordul și nici Iordania, amândouă statele cu îndreptățite pretenții pentru existența unui stat palestinian și – în egală măsură, pace cu Israelul – pentru pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu – asta dacă nu ne dorim o reîntoarcere la Otomani – posibilitate aproape declarată de Erdogan. Ah, dar acolo mai este Rusia, care acuma are o înțelegere – se pare, o înțelegere extraordinară cu America lui Trump, și unde Rusia poate deveni brokerul păcii în regiune.
De ce putem și trebuie să avem încredere în acest aranjament? Unul din motive este că Rusia nu poate permite renașterea Turciei mai mult decât strigătul retoric al lui Erdogan. În traducere asta înseamnă că-l mai lasă un pic pe micuțul Hitler să creadă că este în comandă.
Al doileamotiv ar fi că Rusia – printr-o Sirie în pace și liniște, își poate descoperi o nouă existență la Mediterană, fără strâmtorile care-i stau în cale…
Așadar, văd că marele plan de pace în Orientul Mijlociu este aclamat doar în scrierile din Jerusalem Post și… cam atât. Ah, desigur, este aclamat în egală măsură și în Casa Albă – atenție, n-am spus Washington, asta pentru că – nu-i așa? sângele apă nu se face!
Nu știu câte miliarde vor curge în continuare din vistieriile saudiților – sau a GCC în general, nu știu nici câte sau scurs până acuma – pentru că, iată, lumea dorește să se aliniaze cu puterea ce este, dar știu aproape cu siguranță că dacă nu se găsește rapid o soluție pentru aducerea Orientului Mijlociu într-un acord comun, războiul nu mai așteaptă mult. Arabii plătesc – plătesc și plătesc, dar la schimb / în același timp se înarmează ca nimeni altul – adică faceți vara sanie și iarna car, dacă e pace, pace să fie, dar ne pregătim să ne batem cu Lupul cel rău – Iranul în primul rând, etc, etc. Așa o fi, dar arabii rămân musulmani, nu pot fi niciodată nici creștini și nici evrei – rămân musulmani cu toții, la o adică… Dar să nu uităm că banul este ochiul dracului – ce vorbă mare – mare cât Orientul Mijlociu…
