Hai să fim serioși. Ne putem oare aștepta ca soarele să strălucească pe cer întruna, la infinit? Să nu mai vină niciun nor, să nu mai fie nici o ploaie? Nu se poate. Chiar dacă ne place soarele, dacă cerul nu ar fi din când în când acoperit de nori și dacă nu ar ploua, atunci nu am avea ce mânca. Deci nu se poate. Zilele senine și cele ploioase se succed în voia lor și e firesc să fie așa.
De multă vreme rata dobânzii este mică. Artificial de mică. Fantastic de mică. Păgubitor de mică – pentru deponenți, pentru toți cei care economisesc și vor să acumuleze capital. Ne așteptam ca dobânda să fie zero la infinit? Nu se poate. Iată că a început să crească.
Cineva m-a rugat ieri să explic de ce crește ROBOR, de ce toată presa este intrigată de acest fenomen și ce ar trebui să înțeleagă omul simplu. Răspunzându-i, m-am referit la factorii fundamentali care determină rata dobânzii, la imaginea de ansamblu, nu la detaliile mărunte cu impact pe termen scurt. Răspunsul meu, pe scurt: rata dobânzii este un fenomen de piață. Precum prețul pâinii sau al strugurilor, rata dobânzii reflectă preferințele și deciziile noastre, ale tuturor. În ultima vreme, noi ca națiune am luat niște decizii care fac inevitabilă creșterea dobânzilor. Să explic acum mai pe larg.
1. Cel mai important actor din economie este statul. El este cel mai mare debitor. Creditului guvernamental reprezintă circa 100 mld. lei, adică aproape o treime din soldul total al creditului din România. Statul se întinde mereu mai mult decât îi este plapuma, asta nu-i o noutate, dar de un timp încoace problema s-a agravat, cheltuielile publice se măresc iar veniturile nu țin pasul, deficitul bugetar crește. Atunci când statul se îndatorează apare fenomenul de evicțiune a investițiilor private (crowding out); practic statul le ia de gură antreprenorilor capitalul pe care aceștia doreau să-l împrumute pentru a face investiții. Cum? Indirect, prin piață. Cerând noi și noi împrumuturi statul forțează băncile să mărească rata dobânzii, punând astfel stavilă creditării sectorului privat.
2. Tot de o bună bucată de timp banca centrală a mărit cantitatea de bani din economie în ritm accelerat. În ultimul an aceasta a crescut cu 11,7% – dacă ne referim la masa monetară în sens larg; dar dacă ne concentrăm pe numerar și pe banii din conturile curente, adică pe mijloacele bănești aflate la îndemâna cetățenilor, atunci această componentă a masei monetare a crescut cu 22,4%. Cum vi s-ar părea să auziți la știri că recolta de porumb este cu 22% mai mare în acest an față de anul trecut? Ar fi o știre verosimilă? Dar cum vi s-ar părea să auziți că producția de ciment sau de automobile a crescut cu 22%? Ei bine, producția de bani a crescut în acest ritm; da, este foarte ușor să produci bani. Consecința creșterii cantității de bani este însă similară cu cea a creșterii producției de porumb: ieftinirea porumbului, respectiv a banilor. Dacă produci mulți bani, ei vor avea o valoare de piață mai mică. Puterea lor de cumpărare va scădea. Sau, ceea ce este totuna, prețurile celorlalte produse și servicii vor crește. Exact asta se observă acum în România: prețurile își reiau trendul crescător. Dar ieftinirea banilor nu are efect doar asupra puterii lor de cumpărare pe plan intern, ci și asupra valorii lor externe. Așa că vedem tendința de depreciere a leului. Activele denominate în lei își pierd valoarea, ceea ce subminează economisirea.
Rata dobânzii reflectă inevitabil aceste evenimente. Ea crește acum pentru a echilibra economisirile cu cererea de împrumuturi.
Până ieri a fost soare. Azi a început să picure și e foarte posibil să urmeze o ploaie mai serioasă.
***
Cei care doresc să meargă într-o serioasă dar provocatoare excursie în știința economică, sunt așteptați la a doua ediție a workshop-ului Economia pe înțelesul tuturor care începe pe 4 octombrie.
