Daca nu crezi in prosperitate-toate celelalte strategii se vor face tandari

0
2625

E greu la deal cu boii mici. Greu-greu, dar poate până la urmă se prinde toată lumea. În urmă cu ceva timp vă ziceam de sindicatele din învățământ că au dat cu capul de prag, descoperind că este imposibil să se măsoare productivitatea muncii profesorilor în domeniul public. Asta după ce tehnocrații ne-au amețit ani de zile cu ideea că salariile trebuie corelate cu productivitatea, în ceasul al 12-lea sindicaliștii au spus-o p-aia dreaptă: “Și, mă rog, cum vrei să măsori productivitatea, musiu?” Că n-ai cum. Fără proprietate privată, fără o piață care să permite traducerea preferințelor consumatorilor în prețuri, nu dispui de mărimi cardinale cu care să calculezi economic. Asta e o chestie demonstrată încă din 1920 de Ludwig von Mises. Deci nu ai cum să stabilești cât trebuie să reprezinte salariul diverșilor profesori. Mă rog, detalii.

Acum a venit rândul justițiarilor să descopere apa caldă. Iată ce spune Laura Ștefan:

“La 10 ani de când anticorupţia a început să fie făcută serios în România, în zona de combatere, avem zeci de parlamentari, primari, miniştri şi foşti miniştri – mii de oameni în total – în dosare penale care privesc fapte de mare corupţie, avem mii de oameni condamnaţi penal şi câteva sute, dacă nu chiar mii de oameni, care se află în penitenciarele româneşti în executarea pedepsei.

Asta ne arată că avem o problemă sistemică, pentru că, dacă aceste cazuri ar fi exclusiv unele de greşeli individuale cred că nu am putea să vorbim despre aceste numere impresionante şi cred că trebuie să ne întrebăm întotdeauna unde este greşeala de sistem care permite ca România să genereze pe bandă rulantă corupţie”

Pe buneee? Dar cine ar fi crezut…

Adaugă Laura Ștefan:

“Mie asta mi se pare cel mai periculos lucru şi cred că aici mai avem foarte mult de lucru pentru a rezolva problema corupţiei. Nicio ţară nu îşi permite să-şi pună întrega populaţie în puşcărie pentru fapte de corupţie şi cred că trebuie să privim în oglindă chiar dacă nu ne place neapărat ceea ce vedem şi să ne întrebăm ce ar trebui să schimbăm pentru ca cei care îi înlocuiesc pe cei care pleacă pe motive de suspiciuni de lipsă de integritate să nu greşească la fel”

Până la urmă robespierriștii dâmbovițeni, cu modul lor îngust de a privi lucrurile, trebuie să se recunoască învinși (asta, să sperăm, înainte de fi condamnați pentru “întinarea nobilelor idealuri” tocmai de tovarășii lor de drum, anticorupții!). Au fost șocați probabil să descopere că, chiar dacă un corupt este anchetat sau condamnat, la următoarele alegeri are șanse mari să redevină primar sau parlamentar. Pentru simplul motiv că îl votează lumea. Și, vorba aceea, nu poți să bagi o țară întreagă la pușcărie…

Dar de ce îi votează lumea pe corupți? Fiindcă – și asta anticorupții nu pot înțelege – publicul este mai înțelept. El știe că sistemul este făcut pentru a fura. Și ceea ce vor cetățenii – tot ceea ce vor cetățenii – este ca să poată fura în liniște toată lumea. Să fie egalitate! Sloganul nemărturisit al nemulțumirii populare este “Furați voi, dar mai lăsați-ne și nouă!”.

Astăzi anticorupții asistă stupefiați cum strategia lor se înfundă. I-am prevenit de acest lucru pe toți cei angajați în sfera politică cu care am discutat în ultimii ani. Ei îmi tot repetau: “Strategia care îți aduce voturi este să lupți împotriva corupției… nu ai cum să zici că evaziunea fiscală este bună, te va penaliza toată lumea etc. etc.” Și eu le tot răspundeam: “Vă înșelați. Poporul vrea să aibă mai mult. Dacă vreți să adunați voturi, veniți cu o strategie prin care lumea să câștige mai mult.” Eu încă cred că aceasta este singura strategie câștigătoare pe termen lung, adică sustenabilă. Dacă nu creezi prosperitate, dacă nu faci politici care să sporească bunăstarea generală cât mai rapid posibil, atunci toate celelalte strategii ți se vor face țăndări.

Mad max

Dar cum rămâne cu corupția? Ei bine, vă amintesc ce stă scris în Manifestul Libertarian (citându-l tot pe Ludwig von Mises):

În România, corupţia este endemică. Corupţia nu ţine în principal de moştenirea culturală sau de mentalităţi – altminteri nu am putea explica de ce milioane de români renunţă la practicile asociate corupţiei imediat ce trec graniţa. Corupţia ţine de mediul instituţional românesc, mai precis de sufocarea vieţii sociale prin reglementarea a tot ce mişcă. “Nimic nu corupe mai mult un om decât ipostaza de a fi un braţ al legii şi de a-i putea face pe ceilalţi oameni să sufere” (Ludwig von Mises). Corupţia este oricând şi pretutindeni un rezultat al instituţiilor paternaliste şi al intervenţionismului. Nu există cale mai directă şi mai eficientă de a elimina corupţia decât combaterea statolatriei și neutralizarea centrilor nervoși ai intervenționismului guvernamental. Şpaga dată profesorului sau doctorului, va dispărea atunci când aceştia nu vor mai fi funcţionari publici, ci vor activa în instituţii private.

Deci asta e problema, stimați robiesperriști. Sistemul. V-ați făcut că nu înțelegeți sau poate chiar nu ați înțeles. Ani de zile ați manipulat societatea sau ați indus-o în eroare, cu naivitate, că problema fundamentală a corupției în țara asta este persoana primului ministru. Sau cutare președinte. Sau cutare mogul, primar, parlamentar. Apoi ați descoperit că deja cercul suspecților a crescut atât de mult, încât nu mai încap în pușcării, încât o armată de procurori nu mai prididește să-i cerceteze. Doar că problema fundamentală nu este un guvern sau un grup de inși, ci sistemul – sistemul care plătește inclusiv salariile voastre de anticorupți.

Tratamentul veritabil împotriva corupției este unul singur și el merge de fapt mână în mână cu politicile care aduc bunăstarea generală, pe termen lung: anume lichidarea caracatiței etatiste care sufocă viața cetățenilor. Desființarea instituțiilor extractive care generează privilegii, care fac posibilă mutarea banilor (prin taxe) din buzunarul cetățenilor în conturile unui monopol ca Hexi Pharma: este vorba în acest caz de sistemul obligatoriu de asigurări de sănătate. Desființarea sistemului public de pensii, o infernală mașinărie de pauperizare inventată doar pentru a culege voturi pe termen scurt, adică pentru a da un tun, mai pe românește. Desființareacooperativei monopoliste din educație, a monopolului monetar și a tuturor celorlalte bariere care îi blochează pe cetățeni să muncească, să inoveze, să prospere. Dacă s-ar face reformă veritabilă în România, țara s-ar transforma peste noapte într-un paradis fiscal populat de oameni de bun-simț.

Da, știu, e prea greu de făcut așa ceva. Într-o țară “ca afară” ce s-ar mai face anticorupții? Ar ieși la pensie? Știți cumva vreun militar-mercenar căruia îi place să se încheie războiul?! Daaa, e prea grea o asemenea reformă. Ar rămâne toți monopoliștii fără posibilitatea de acumula alte și alte miliarde. Dacă nu poți să călărești pe nimeni, atunci ce rost mai are să faci politică?!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here