Din 28 iunie 1930, Hotelul Lido și faimoasa sa piscină cu valuri (prima din Europa!) și proiectoare subacvatice au atras și fascinat lumea bună a Bucureștiului.
Această perlă a Bucureștiului, proiectată de arhitectul francez Ernest Doneaud, a fost construită de Societatea în Nume Colectiv (SNC) Lido.
Hotelul Lido din București ba apare, ba dispare din conturi – nu chiar clădirea, ci milioanele de euro valoare contabilă! Iar cel care a orchestrat toate acestea este Alexander Adamescu, ce dovedește calități de mare scamator, nu doar de dramaturg fără operă.
Adamescu nu a contribuit cu nimic la fabulosul complex hotelier din centrul Bucureștiului, ci doar se joacă cu provizioane și cesiuni, pe seama miilor de mici și mari acționari ai societății pe care o prezidează : Compania Hotelieră Intercontinental România SA (indice bursier RCHI).
Ajuns în 2009 Președinte al Consiliului de Administrație din Compania Hotelieră Intercontinental România (CHIR), Alexander Adamescu a primit și un cartof fierbinte, reprezentat de SC Hotel Lido București SRL, la care CHIR era asociat unic. Acesta reprezenta ceea ce cunoscătorii numesc un „empty shell”, o firmă ca o cochilie golită de conținut care, însă, se putea umple cu mai bine de 10 milioane EURO cash. Bani ce fuseseră deja declarați pierduți în anul 2007, prin constituirea unui provizion.
La începutul anului 2014, cochilia a dat semne că se trezește la viață și se poate umple cu bani. Și atunci, ne putem închipui că marele scamator a sesizat oportunitatea unui număr senzațional: să facă să dispară definitiv ceea ce încă nu reapăruse, fără să observe cei de la ANAF sau ASF.
Iată pașii pe care i-a făcut:
- și-a adus aminte că nu notificase la ONRC scăderea încă din 8 martie 2007 a capitalului social al companiei Hotel Lido București SRL, de la 33.264.800 RON la 200 RON;
- fiind vorba de numai 200 RON, Consiliul de Administrație a putut decide vânzarea (cesionarea) cochiliei încă goale spre Savile Estate Investments BV, un offshore olandez condus, culmea, de același Herm Holding BV ce administrează și The Nova Group Investments BV, trustul ce cuprinde majoritatea firmelor familiei Adamescu, fără a fi nevoie de avizul Adunării Generale a Acționarilor CHIR SA;
- când Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca Statul român, prin AVAS, să despăgubească compania Hotel Lido București SRL cu o sumă actualizată de ordinul a 10 milioane EURO, cochilia ajunsese deja pe mâini „străine”, adică tot ale lui, dar fără să mai să dea socoteală acționarilor CHIR, păgubiți de această sumă pe care o compensează de 10 ani din profitul realizat de Intercontinental, în această perioadă primind doar o mică parte din dividendele meritate;
- pentru a-i convinge pe acționari că nu ar fi avut nicio șansă să încaseze banii de la Statul român, le prezintă dovezi extrase dintr-un dosar de executare deschis de avocata care i-a reprezentat și care ar fi trebuit să primească 1 milion de EURO comision, nu obținute de CHIR!
Important era ca ceilalți acționari să nu afle de dedesubturile de afacerii și, mai ales, de faptul că în prezent Alexander Adamescu conduce atât Intercontinentalul, cât și firma olandeză.
Numai că schemele sale au fost descoperite și acționarii care dețin circa 27% din acțiunile de la Intercontinental l-au dat în judecată, cerând anularea contractului de cesiune pentru cauză ilicită.
„Scamatorul” Alexander, la 4 zile după primul termen din procesul intentat de acționarii minoritari, Savile Estate Investments BV a decis rezilierea contractului din 2015.
Noul Cod de Procedură Civilă pune limite foarte clare unor asemenea operațiuni, impunând prevederi care, în realitate, lipsesc cu desăvârșire din contract,iar scamatoria nereușită are și aspecte cu iz penal, pe care îi va fi foarte greu să le justifice.
După 8- 12 ani de gestionat afaceri în România, Alexander Adamescu se poate plânge oricui și oricât: este major și pe deplin responsabil pentru actele pe cale le semnează (cel mai adesea prin fax). Iar „tăticii” și „mămicile” care l-au protejat anii trecuți sunt prea ocupați să-și salveze pielea pentru ca să le mai pese de smiorcăiala lui.
- hotelul a fost ridicat pe terenul concesionat pe o perioadă de 15 ani de Primăria Bucureștiprin contractul nr. 5.091/1930, prin care SNC Lido s-a obligat să ridice în locul vechilor construcții o clădire formată din subsol, parter și patru etaje (în au fost șase etaje, în buna tradiție dâmbovițeană), pe o suprafață de 900 mp,
- ștrandul și Casa Lido, ce permite accesul dinspre strada CA Rosetti și găzduiește restaurantul și terasa,au fost construite pe terenul pus la dispoziție de doctorul Constantin Angelescu, achiziționat de acesta prin trei tranzacții din perioada 1904-1913.
Contractul de concesionare încheiat cu Primăria prevedea că, după trecerea celor 15 ani, hotelul urma să intre în patrimoniul Uzinelor Comunale București, lucru dovedit de o serie întreagă de contracte cu furnizorii de utilități din perioada 1938-1944. Dar nu menționează nimic în legătură cu ștrandul și cu Casa Lido, construite pe terenul doctorului Angelescu.
În procesul de revendicare început în 1993, a fost prezentată o altă serie de acte, și anume două Procese-verbale de carte funciară, ambele cu data de 2 iulie 1940:
- nr. 7261, care atestă dreptul de proprietate al doctorului Constantin Angelescu asupra Hotelului Lido, a Bazinului Lidoprecum și a terenului aferent acestora, în suprafață de 3.674 mp,
- nr. 7282 ce îi atestă dreptul de proprietate și asupra Casei Lido, precum și a terenului aferent acesteia, în suprafață de 1.773 mp.
Dupa ce a fost nationalizat in 1949, aflat inițial în administrarea Societăţii comerciale de stat pentru exploatarea hotelurilor şi restaurantelor, în anii ’50 ajunge în curtea O.N.T. „Carpaţi”, care l-a reamenajat şi reintrodus în circuitul turistic pe 3 septembrie 1957.
Pe 31 iulie 1990 apare Legea nr. 15/1990, care prevede că: „Unităţile economice de stat (…) se organizează şi funcţionează (…) sub formă de regii autonome sau societăţi comerciale”. În baza Ordinului MCT nr. 154/1991, Compania Lido devine Lido SA, societate cu capital integral de stat. Ulterior, Legea 58/1991 a stabilit condițiile privatizării societăților comerciale și a creat Agenția Națională pentru Privatizare (ANP), în custodia căreia a intrat și Lido SA.
Pe data de 8 martie 1993, Lido SA împreună cu alte 5 societăţi cu capital privat formează SC Star Lido SA, iar Lido SA aduce ca aport la capitalul noii societăţi uzufructul Companiei Hotelieră Lido. Ulterior, pe 22 februarie 1994, capitalul social al Star Lido SA s-a majorat prin aportul în natură al imobilelor ce formează Compania Lido. Ambele decizii au fost luate de funcționarii ANP.
La data majorării capitalului social, ANP nu mai avea drept de decizie asupra Lido SA, acesta fiind transferat pe 19 noiembrie 1993 către Fondul proprietății Private (30%) și Fondul Proprietății de Stat (70%). Deci, teoretic cel puțin, există două entități cu drepturi de proprietate asupra Lido SA: cele două fonduri (FPP și FPS), precum și Star Lido SA.
De aici până la Sentința civilă nr. 11266 din 19 noiembrie 1996 prin care Judecătoria Sectorului 1 a constatat „inexistența dreptului de proprietate a Statului” asupra imobilelor din Compania Lido, nu mai era decât un pas. Apelul făcut de Ministerul Finanțelor și Consiliul Local București a fost abandonat în 1999, astfel că sentința a rămas definitivă, iar imobilele au rămas în proprietatea Companiei Hoteliere Intercontinental România (CHIR) SA, urmașa Star Lido SA.
Din motive ce vor deveni clare imediat, în noiembrie 2005 se înfiinţează SC Hotel Lido București SRL, ce are drept capital social în natură Compania Hotelieră Lido și având ca acționar unic Compania Hotelieră Intercontinental România SA.
Pentru a face lucrurile încă mai complicate, în 1993 au apărut primele revendicări de retrocedare din partea urmașilor doctorului Angelescu, ce au condus la un lung șir de procese, ce s-a finalizat prin Decizia nr. 2178/2007 din 8 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce obliga SC Hotel Lido București SRL să retrocedeze Compania Hotelieră Lido și terenurile aferente către moștenitori.
Punerea în executare a acestei hotărâri a fost întâziată pe toate căile, astfel că de-abia în mai 2010 Hotelul Lido a fost pus la dispoziția proprietarilor stabiliți de instanță. Există extrem de multe neclarități și contradicții legate de toată această perioadă, care au fost reflectate pe larg de presa vremii.
După ce a fost fără proprietar, cu mai mulți proprietari simultan, ori cu un singur proprietar contestat pe toate căile, Compania Lido reprezenta victima ideală pentru schema de iluzionism financiar realizată de „scamatorul” Adamescu.
Vreme de mai bine de un deceniu, CHIR SA, administrat de oamenii fraților Păunescu, a luat toate măsurile posibile pentru a evita pierderea Companiei Lido și păgubirea acționarilor (peste 1600 de persoane) prin scăderea capitalului social și pierderea unei importante surse de venit/dividende.
Una dintre ele a fost reprezentată de separarea părții de capital social al CHIR SA devenită incertă, prin crearea în 2005 a SC Hotel Lido București SRL, despre care am menționat anterior. Potrivit Protocolului de predare-primire din 15.11.2005, se stabilea că noua firmă prelua numai obligaţiile ce-i revin din contractele încheiate direct de către CHIR SA, în încercarea de a bloca o eventuală retrocedare.
În aceeași direcție, în ședința Adunării Generale a Acționarilor de la CHIR SA din 2006 s-a decis constituirea unui provizion în cuantum de 33.264.800 RON, corespunzând valorii aportului în natură reprezentat de Compexul Lido, care să pregătească eventuala scădere a capitalului social în cazul unei sentințe nefavorabile. Provizionul a fost efectiv creat pe 8 martie 2007, prin înscrierea în contul 296 a sumei respective.
Tot după informarea AGA, s-a decis plata unei cauțiuni de 1.000.000 RON, necesare pentru a putea cere suspendarea executării silite declanșate de către moștenitorii doctorului Angelescu. Banii au fost achitați de către C.H. Intercontinental România SA, iar datoria a fost înscrisă în contul Hotel Lido România SRL.
Imediat după decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu acordul AGA a fost angajată avocata Mariana Enache pentru a iniția un proces vizând recuperarea prejudiciului cauzat CHIR SA prin obligarea să retrocedeze un activ ce făcuse parte din capitalul său social încă de la constituire. Comisionul de succes a fost stabilit la 10%, tocmai pentru a asigura cele mai bune șanse de succes.
Pe data de 30.10.2009 a fost înregistrat dosarul nr. 43001/3/2009, ce a fost soluționat pe fond prin Sentința 1609/2011 din 03.10.2011 a Tribunalului București, iar apoi a continuat la Curtea de Apel București care, prin Hotărârea 70/2014 din 4.03.2014, a obligat Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS, urmașa ANP) la despăgubiri în valoare de 44.251.766,97 RON, conform expertizei depuse la dosar. Ulterior, AVAS a atacat această hotărâre la Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin Decizia 3162/2014 din 14 noiembrie 2014, a menținut hotărârea dată de Curtea de Apel, dar a redus suma despăgubirii la 31.714.876,35 RON, actualizată cu indicele de inflație pentru perioada 8 martie 2007 – data plății efective. În realitate este vorba despre aceeași sumă, dar calculată altfel și protejată față de deprecierea prin inflație.
În anul 2009, familia Păunescu a fost înlocuită treptat de familia Adamescu la controlul Companiei Hotelieră Intercontinental România SA, prin achiziționarea de către The Nova Group Investments SA, Astra Asigurări SA și Mountbay Limited Inc. – Cipru (toate controlate de Dan Adamescu) a aproximativ 64,9% dintre acțiunile companiei.
Foarte rapid, Thomas Moser, cel care administrase compania în perioada demersurilor prezentate anterior, a fost înlocuit de Alexander Bogdan Adamescu în funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al CHIR SA, tatăl său, Dan Grigore Adamescu fiind inițial membru al Consiliului de Administrație. Ulterior, a existat o rotație a funcției de Președinte al CA între tată și fiu.
- retrocedarea efectivă s-a făcut în 2008 pentru Casa Lido și mai 2010 pentru Hotelul și piscina Lido, ce nu mai funcționau de la sfârșitul anului 2008,
- la CHIR SA exista un provizion, constituit pe data de 8.03.2007, pentru acoperirea valorii capitalului social aportat în natură în cadrul SC Hotel Lido București SRL, ce nu fusese încă închis,
- exista o datorie de 1.000.000 RON a SC Hotel Lido București SRL, provenind din plata de către acționarul unic, CHIR SA, a cauțiunii pentru suspendarea executării silite a Companiei Lido,
- avocata Mariana Enache începuse acțiunea în garanție împotriva AVAS, pentru obținerea unei despăgubiri de valoare cel puțin egală cu a provizionului.
Pentru a explica încă mai bine: imobilele erau pierdute, valoarea lor contabilă fusese deja consemnată la capitolul pierderi încă din 2007 și exista speranța că într-un viitor rezonabil banii vor fi recuperați (atât cauțiunea, cât și despăgubirea de la AVAS).
Pe data de 4 martie 2014, sosește Decizia Curții de Apel București, ce confirmă speranța: da, o sumă echivalentă cu circa 10 milioane EURO urmează a fi primită de la AVAS, sumă care odată intrată în conturile Hotelului Intercontinental, putea fi folosită:
- pentru finanțarea lucrărilor de renovare și reamenajare a hotelului, în locul împrumutului contractat de la Unicredit Bank, sau
- putea fi distribuită ca dividende acționarilor (nu doar celor cu dețineri semnificative, ci și miilor de acționari ce achiziționaseră acțiuni RCHI de pe piața bursieră – BVB).
Altfel spus: un activ valoros ce a dispărut din evidențele companiei apare la loc, sub forma valorii sale contabile! O situație ce impunea intervenția unui scamator, căci banii lichizi sunt cel mai prețios activ din lume!
Cum dispare definitiv ceea ce dispăruse, dar putea să reapară
Pe data de 12.09.2014, Consiliul de Administrație, prezidat de același Alexander Adamescu, decide, în mod paradoxal anunțarea tardivă la ONRC a reducerii capitalului social al SC Hotel Lido București SRL de la 33.264.900 RON la 200 RON, prin scăderea aportului în natură pierdut de drept încă din 2007 și depunerea a 100 RON, pentru a completa capitalul social la minimul de 200 RON prevăzut de Legea 31/1990.
Apoi, pe data de 15.10.2014 aprobă cesionarea către Savile Estate Investments BV, din Olanda, a părților sociale deținute de CHIR SA la SC Hotel Lido București SRL, contra sumei de 200 RON, plătibili în termen de un an.
Contractul este semnat pe 15.01.2015, între Alexander Adamescu, reprezentant al CHIR SA și Peter Wiesing, reprezentant al Savile Estate Investments BV.
În cazul „Scamatorului” Alexander, această ascunzătoare se numește Savile Estate Investments BV, companie administrată de Herm Holding BV, ce administrează și The Nova Investment Group BV, compania care controlează majoritatea firmelor deținute de familia Adamescu.
Începând cu 23 aprilie 2017, Alexander Adamescu este chiar director al Savile Estate Investments BV, cu drept de semnătură unică, înlocuind în această funcție pe Peter Wiesing, împuternicitul Herm Holding BV – dovada directă a implicării sale în „scamatorie”.
Și începând cu 25 aprilie 2017 este, de asemenea, director cu drept de semnătură unică al The Nova Group Investments BV, compania care controlează majoritatea afacerilor familiei Adamescu.
Iar Herm Holding, reprezentată de Peter Wiesing, a condus Savile Estate Investments BV în perioada 2 aprilie 2014 – 23 aprilie 2017, în prezent nemaifiind reprezentant oficial al acestei companii. Surse din anturajul lui Alexander Adamescu ne-au sugerat că despărțirea nu este străină de această scamatorie financiară pe care o relatăm aici.
Din această postură, o putem spune pe șleau: Alexander Adamescu a vândut pe 200 RON propriei familii creanțe asupra Statului român în valoare de 10 milioane EURO, „subtilizate” de la ceilalți acționari ai Hotelului Intercontinental!
Și asta fără să plătească vreun impozit Statului român sau să lase urme în contabilitate!
Mai multe detalii pe :
https://www.bugetul.ro/uite-lido-nu-e-lido-o-scamatorie-marca-alexander-adamescu/
