Camelia Bogdan: „Dan Voiculescu a dirijat, din 1990, banii Securității fără să fie deranjat de stat”

0
535

Camelia Bogdan a vorbit, într-un interviu oferit pentru Newsweek România, despre demersul pe care-l pregătește la CEDO, după a doua excludere a ei din magistratură, despre motivele pentru care statul nu recuperează banii din Dosarul „ICA”, precum și despre problemele din sistem.

Camelia Bogdan a fost exclusă de două ori din magistratură, prima dată în 2017 și a doua oară în 2018. După prima excludere, judecătoarea a câștigat, la Înalta Curte, procesul împotriva CSM și s-a întors, pentru scurt timp, în sistemul de justiție. La câteva luni, însă, CSM a decis o nouă excludere a ei din magistratură. Și această decizie a fost atacată în instanță de Camelia Bogdan, însă nu există încă o decizie a judecătorilor Curții Supreme.

Camelia Bogdan este judecătoarea care l-a condamnat definitiv, în august 2014, pe Dan Voiculescu, în Dosarul „ICA”, la 10 ani de închisoare și a dispus recuperarea a 60 de milioane de euro de către stat, reprezentând valoarea prejudiciului din acest dosar. Dan Voiculescu a ieșit condiționat din închisoare, după aproape trei ani de detenție, în iulie 2017, însă cea mai mare parte a prejudiciului din Dosarul „ICA” nu a fost recuperată nici până astăzi.

Newsweek România: În ce stadiu este dosarul dumneavoastră, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care ați atacat decizia CSM, din 2 aprilie 2018, în urma căreia ați fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură?

Camelia Bogdan: Procesul meu a fost suspendat de către Înalta Curte, deferindu-se pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) o întrebare preliminară referitoare la imixtiunea CCR în activitatea Curții Supreme. Nu am primit nicio comunicare despre stadiul procedurii de la CJUE.

Ați cerut Înaltei Curți reverificarea unor documente ale CSM existente în acest dosar. Despre ce documente este vorba și ce ați sesizat, concret, că ar fi în neregulă cu ele?
În 4 iunie 2018, am formulat contestație împotriva Hotărârii nr.608/31.05.2018, pronunțată de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece am constatat că suspendarea mea a fost pronunțată de către Secție fără a se menționa numele judecătorilor care au pronunțat-o. Altfel spus, nu s-a putut identifica cvorumul. Am solicitat, evident, procesul verbal de consemnare a voturilor și precizări privind judecătorii Secției care au absentat de la serviciu în data de 31.05.2018, deoarece, ca orice hotarare a CSM, și Hotararea nr.608 trebuie să conțină mențiuni privind judecatorii care au pronunțat-o.

În plus, am observat că semnătura doamnei Mariana Ghena este diferită. Precizez că doamna Mariana Ghena era președintele CSM în anul 2017, semnătura dumneaei fiindu-mi cunoscută din acea perioadă. În fața Înaltei Curți, am solicitat înscrierea în fals și trimiterea dosarului la Parchetul competent, pentru verificarea acestor aspecte. Tot în fața Curții Supreme, am precizat, la primul termen de judecată, cadrul procesual. Am contestat și hotărârea Plenului CSM prin care mi s-a soluționat contestația formulată împotriva Hotărârii nr.608/31.05.2018.

Deși completul a luat act de precizările formulate cu respectarea dispozitiilor legale, iar reprezentantul CSM nu s-a opus, ulterior, un alt complet, prezidat de judecătorul Ionel Barbă, a decis că demersul meu este tardiv. Acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, fapt ce permite invocarea cu succes a acestor aspecte în toate dosarele în care se va ridica chestiunea suspendării mele, cât mai ales admisibilitatea unei potențiale plângeri la CEDO.

Pe de alte parte, consider că și președintele CSM în funcție, doamna Lia Savonea, dar și președintele completului de la Înalta Curte, domnul Ionel Barbă, au obligația legală, conform Art. 267 Cod Penal, să aducă de îndată în atenția autorităților suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu. Neprocedând astfel, nu doar că președintele CSM pro tempore, Lia Savonea, obstrucționează activitatea Secției Speciale de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, ci se face pasibilă ea însăși de săvârșirea infracțiunii de omisiune a sesizării.

Intenționați să depuneți plângere la CEDO?
Da. La CEDO, voi antama în primul rând încălcarea dreptului la proces, inclusiv prin încălcarea duratei procedurilor de soluționare a contestației unui magistrat suspendat de mai bine de un an din magistartură. În al doilea rând, încălcarea dreptului la viață privată, prin suspendarea automată corolar formulării recursului împotriva deciziei CSM din 2 aprilie 2018, prin care am fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură.

I-ați dat în judecată pe Dan Voiculescu și pe mai mulți angajați de la Antena 3. Cereți și daune de la Dan Voiculescu. De ce ați deschis acest proces, pe numele cui ați făcut plângerile, ce fel de daune cereți?

Este vorba despe un dosar în care am solicitat și introducerea ANAF. Solicit executarea integrală și aducerea la bugetul de stat a sumelor aferente ordinului de recuperare a produsului infracțiunii din Dosarul „ICA”, cu titlu de reparație morală, evidențiind că aceasta a fost miza linșajului împotriva mea derulat de principalii jurnaliști ai trustului Intact, care au calitate de pârâți. Imi rezerv, bineînteles, dreptul de a preciza cadrul procesual, mai ales că încălcările aduse demnității mele continuă și în prezent, faptele nefiind prescrise.

Ați deschis un proces și la Cluj, prin care solicitați sesizarea CCR. Concret, pe ce speță doriți sesizarea Curții Constituționale?

Este vorba despre un proces în care am solicitat instituțiilor prevăzute în Constituție să sesizeze Curtea Constituțională, pentru a constata conflictul juridic de natură constituțională între CSM/ÎCCJ, care s-au pronunțat asupra incompatibilității mele cu încălcarea competențelor exclusive a Agenției Naționale de Integritate și aceasta din urmă instituție.

Demersul este justificat deoarece în circuitul civil a rămas raportul prin care ANI a decis că eu nu am fost niciodată în stare de incompatibilitate, Inspecția Judiciară neantamând nelegalitatea acestuia nici pe cale de acțiune, nici pe cale de excepție. Dimpotrivă, domnul inspector-șef (Lucian Netejoru, șeful Inspecției Judiciare – n.r.) mi-a opus într-o cauză raportul prin care ANI i-a verificat propria incompatibilitate, în baza unor date trunchiate procesate de Marea Lojă Națională din România și DNA.

Ați deschis mai multe acțiuni în instanță, după cele două excluderi din magistratură. Unii ar spune că sunteți procesomană.

Vedeți, la noi există o cultură juridică precară, eu având maturitatea să înțeleg ce înseamnă să iți derulezi activitatea într-un mediu afectat de o corupție endemică. Am diligentat toate demersurile necesare pentru a corecta ilegalitatea săvârșită de către Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție și Consiliul Superior al Magistraturii împotriva mea.

Nu sunt procesomană, dar confruntându-mă și constatând consecințele acestui climat de nelegalitate din sistemul judiciar, voi continua sa fiu proactivă pentru a-mi afirma principiile. Nu ține de structura mea interioară să mă plâng de ceea ce se întamplă, fără să găsesc remediile necesare corectării acestor ilegalități. Este important aici ca, urmând exemplul lui Mahatma Gandhi, să integrez aceste demersuri prin care solicit garantarea drepturilor mele civice în activitatea pentru respectarea principiilor morale și sociale pe care mi-aș dori să fie grefată societatea românească.

Sunteți, probabil, cel mai vânat om din magistratură și s-a reușit îndepărtarea dumneavoastră din sistem. Pe cine ați deranjat?

Rezultatele mele din activitatea practică, faptul că am pronunțat soluții disuasive, proporționate cu gravitatea faptei și ordine de confiscare a peste 500 de milioane de euro, cu stabilirea unor strategii concrete în vederea aducerii sumelor de bani la bugetul de stat, deranjează deopotrivă infractorii, cât și tentaculele din sistemul judiciar care își datorează funcțiile acestora. În esență, lupta mea pentru meritocrație, într-o societate grefată pe acest spirit gregar guvernat de relații de tip Guanxi, deranjează.

Banii din Dosarul „ICA” erau doar ai lui Dan Voiculescu sau ce ați descoperit în timpul procesului?

Eu am solicitat indisponibilizarea sumelor de bani al căror beneficiar real este domnul Dan Voiculescu, până la concurența ordinului de recuperare a produsului infracțiunii ce trebuia adus la bugetul de stat. Constat că nici până acum procurorii DNA nu și-au dus la îndeplinire obligația de a derula o investigație pentru a permite funcționarilor ANAF să identifice toate sumele de bani de care a dispus domnul Dan Voiculescu din fondurile Crescent, deși, prin decizia 888/8.08 2018, Curtea de Apel București a solicitat stabilirea destinației fondurilor și confiscarea acestora.

Ca să fiu mai explicită, începând cu anul 1990, domnul Dan Voiculescu, având împuternicire pe conturile Crescent, aparținând fostei Securități, a dirijat banii fără ca autoritățile statului român să-l deranjeze preț de o secundă. Trebuie investigat ce s-a întâmplat cu banii care aparțin poporului român. Procuroruii români sunt depășiți de situație, fie din apatie, fie din alte cauze. Din acest motiv, apreciez că statul român trebuie să contracteze specialiști / firme de avocatură, specializați în recuperarea produsului infracțiunii. De altfel, în 1990, statul român a început o astfel de investigație, însă autoritățile române – fosta Bancă Română de Comerț Exterior și Guvernul României – au împiedicat investigația, refuzând să colaboreze.

Istoria dreptului unei țări trebuie reflectată în mod fidel, faptul că reprezentanții statului român nu au avut nicio inițiativă de a repatria sumele rămase în off-shore-uri în anul 1989 sau de a investiga condițiile în care s-a produs decesul domnului Marin Ceaușescu (fratele lui Nicolae Ceaușescu, care a murit în 28 decembrie 1989, la Viena), neputând fi trecut cu vederea.

Nu doar în Dosarul „ICA” am văzut transfuzii din contul Crescent, ci și ulterior am avut convingerea că problema repatrierii fondurilor fostei Securități, al cărei continuator în drepturi este SRI, nu va fi pusă niciodata pe tapet, deoarece nu există voință politică. În anul 2016, în contextul scandalui Swiss Leaks, am solicitat autorităților române să inițieze demersurile intrării în posesia conturilor cetățenilor români deschise la UBS Geneva, în vederea formularii unor cereri de repatriere întemeiate pe prevederile Art. 57 din Convenția ONU împotriva corupției.

Deși investigatorul german mi-a confirmat că datele au ajuns la ministrul Justiției din acea vreme, Raluca Prună, corespondența cu dumneaei purtându-se pe adresa de e-mail ce i-a fost alocată de minister, nicio sumă de bani nu a fost recuperată până în prezent. Menționez însă că există și mecanisme civile de recuperare a produsului infracțiunii în cauzele cu componentă transnațională, și avocați de o înaltă pregătire profesională, este doar nevoie ca ANAF să vrea să aduca banii la bugetul de stat.

Cum s-a resimțit în sistemul de justiție „binomul” SRI-DNA?
Eu am alfat de existența protocoalelor după cea de-a doua excludere a mea din magistartură. Din punctul meu de vedere, corupția este o problemă de siguranță națională, iar autoritățile trebuie să fie proactive, acestea sunt principiile. Dar nu este deloc exclus ca principiile de înfăptuire a justiției să fi fost sacrificate, într-o societate în care unii magistrați încalcă cu bună-știință obligațiile impuse de lege.

În ceea ce mă privește, modalitatea în care însă a fost tratat de DNA un caz în care eu am identificat tipologia de spălare a împrumutului nereturnat prin care se spală banii fostei Securități, clasările pe bandă rulantă pronunțate în cazurile în care am antamat această problematică a necesității recuperării produsului infracțiunii mi-a întărit convingerea că există și unii procurori gropari ai DNA, care protejează un alt sistem.

În ceea ce privește SRI, este necesară de urgență verificarea conflictului de interese și beneficiile ce ar putea fi realizate prin activitățile de finanțare a Direcției, mai ales prin potențiala trecere a diverselor afaceri sub aparentul control a infractorilor. Conchizand, firul roșu al acestei ecuații de care depinde însăși legitimitatea funcționării instituțiilor statului îl constituie derularea unor anchete financiare, proactive, de natură a identifica produsul infracțiunii, în mâinile oricărei persoane s-ar gasi.

Altfel, neinvestigarea de către autoritățile române a unor probleme precum invesții ale Tel Drum în Brazilia/Algeria, suspiciuni de mituire a fratelui președintelui senegalez de către cetățeni români nu fac decât să aducă un plus de neîncredere în înfăptuirea justiției și să contamineze și alți membri ai societății. Nu mare mi-a fost mirarea să constat că persoane a caror conduită profesională o apreciam a fi ireproșabilă clamau că, nesemnând niciun contract, nu pot fi trase la răspundere civilă și/sau penală.

De când ați fost exclusă, pentru a doua oară, din magistratură, cu ce vă ocupați?
Sunt Fulbright Visiting Scholar al Universitatii din Florida, fiind afiliată Center for International Financial Crimes Studies. Începând cu 1 iulie, îmi voi începe stagiul de cercetare la Institutul Woodrow Wilson International Center for Scholars, fiind laureata ediției 2018 a Premiului Ion Rațiu pentru Democrație.

Ce planuri de viitor aveți? Un proces la CJUE poate dura ani, iar procesul de la Înalta Curte este suspendat până la o decizie a Curții Europene.

Niciodată nu mi-am facut probleme în privința viitorului, deoarece este foarte ușor sa construiești pe reputația pe care o ai. Voi analiza atât perspectivele academice, cât mai ales oportnitățile din practică, deoarece vă mărturisesc, în calitate de Fulbright ALUMNA, am obligația să îmi diseminez cunoștințele obținute în materia eficientizării recuperării produsului infracțiunii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ