Blair House: conduita, protocol, alcool si peripetii. Lucrurile mai putin cunoscute, din spatele cortinei

0
561

Atunci cand ne gandim la cei mai importanti oameni ai lumii, ne formam o imagine vizuala caracterizata de sobrietate, demnitate, o plentitudine de valori ce definesc conducatorii celor mai impunatoare tari. Ei bine, toate aceste inchipuiri sunt si reale sau, cel putin, asa pare oficial. Oamenii care nu intra in contact direct cu aceste mari personalitati pot crede ca, spre exemplu, la Casa Alba se umbla numai in costum si papion, limbajul este strict oficial si toate activitatile se fac protocolar. Ei bine, in spatele cortinei situatia nu este chiar asa. Inchipuiti-va urmatoarea scena: Winston Churchil, umbland dezbracat prin Casa Alba. Probabil sunteti tentati sa credeti ca este o gluma dar…chiar asa s-a intamplat.

In 1941, Winston Chrchil statea la Casa Alba. „Vreau sa am un pahar de sherry in camera mea, inainte de micul dejun, cateva pahare de scotch, sifon si sampanie frantuzeasca inainte de pranz iar seara, inainte de somn, vreau sa mi se ofere brandy din 1990.”- acesta a fost prima sa doleanta pe care a adresat-o majordomului, in momentul in care a sosit. Poate ca acest aspect este cauza peripetiilor prin care au trecut ceilalti oameni ce se gaseau in aceeasi locatie cu marele Churchil. Vorbind despre „peripetii”, inchipuiti-va ca sunteti Eleanor Roosevelt si va confruntati cu urmatoarea situatie: stati linistita la Casa Alba si, undeva pe la trei noaptea, il vedeti pe domnul Winston Churchil umbland pe hol, imbracat intr-un kimono dragut de matase, nefiind prea… „lucid”. Da, aceasta situatie este reala. Ingrijorata, Eleanor Roosevelt merge la camera primului ministru pentru a se asigura ca totul este in regula. Aici, Eleanor, una dintre cele mai importante femei ale acelei perioade, a fost intampianata la usa de catre Churchil abia iesit de la dus, dezbracat, spunandu-i ca „noi locuim aici ca o familie, in intimitate si lipsiti de formalitati”.

Dupa ce Winston Churchil a plecat de la Casa Alba, Eleanor a refuzat categoric sa mai gazduiasca orice oaspete. Astfel, Delano Roosevelt, la indemnul sotiei sale, a convins guvernul sa cumpere o casa in care sa fie gazduiti oaspetii oficiali ai statului.     Asa a aparut in peisaj renumita Blair House, cu o arhitectura deosebita, ingrijita de 18 angajati ce muncesc 24 de ore din 24. Este inchisa publicului, doar cei mai importanti oameni ai lumii avand oportunitatea sa doarma in baldachine si sa isi faca ceaiuri in chicinete. Aici, fiecare presedinte, incepand cu Carter, a dormit in noaptea investirii in functie. Tot aici, Boris Yeltsin s-a imbatat atat de tare incat a incercat sa fuga prin garaj, lovindu-se in usa de acolo.

Spre deosebire de Casa Alba, aceasta Blair House seamana mai mult cu o locuinta din caramida, a unei matusi vaduve. Chiar si George HW Bush a stat aici, impreuna cu cei zece nepoti ai sai. Decoratorul casei i-a scris o nota in care il implora sa aiba grija de portelanuri. Ca raspuns, Barbara Bush i-a transmis: „Ne jucam fotbal cu ele. Totusi, nu iti face griji! Cand se sparge ceva, il reparam cu lipiciul lui Elmer.”

Acestea fiind spuse, oficial este destul de simplu sa primesti oaspeti, exceptand…unele cazuri. Este vorba de teoria cuantica, ai nevoie de un altgoritm sau de o diploma in management, una in psihologie si inca alte cateva in alte domenii. Weekendurile sunt, pur si simplu, pline de musafiri.

Totusi, cele povestite anterior nu fac toata povestea. Avem ca oaspeti si oameni minunati. Spre exemplu, cred ca cel mai politicos invitat al nostru a fost un personaj destul de important care s-a chinuit singur sa asambleze mobilierul din gradina, in timp ce ningea, zapada asezandu-se pe el ca pe un ornament de afara.

Fiind unul dintre cei responsabili cu managementul casei de oaspeti, am invatat multe lucruri printre care si faptul ca daca nu ar exista si nu s-ar tine cont de etichetele de protocol in cazul gazduirii oaspetilor, probabil s-ar ajunge la crize diplomatice destul de mari. Pe langa „peripetiile” povestite mai sus, noi, ca gazda, ne confruntam in fiecare secunda cu probleme care trebuiesc rezolvate in acel moment. Spre exemplu, tu cum ai aborda o personalitate venita in vizita cu scopul unor afaceri internationale? Ai putea sa il faci comod pe canapeaua ta? Sau, tacticos, i-ai sugera sa mearga la ce hotel doreste dumnealui? Si, pentru ca esti si tu, la randul tau, om, cum ai reusi sa pastrezi legatura cu familia si prietenii tai? In aceste cazuri, vizitele apropiatilor tai ar fi percepute ca niste abateri de la reguli, ca pe niste vizite informale si total nepotrivite iar tu nu poti pleca de la Blair House cand ai un oaspete.

Pe langa aceste aspecte, trebuie sa iti cunosti foarte bine oaspetele, inainte ca acesta sa ajunga la Blair House: cat de prietenos este? Cum ii place sa fie tratat? Ce mancare prefera? La ce ora obisnuieste sa adoarma? Trebuie sa stii absolut totul, pentru a-l face sa se simta ca acasa. Niciodata nu trebuie uitat faptul ca un oaspete infometat se transforma intr-o fiara a junglei! Trebuie sa il hranesti, altfel, te mananca pe tine sau, cel putin, iti „mananca” toti nervii! Intotdeauna sa ai pregatite snacksuri, fructe, gustari, ceva cu care sa ii potolesti foamea pana poate servi masa.

Aici, la Blair House, avem grija sa personalizam fiecare coltisor al locului, in functie de preferintele musafirului. Aflam ce ii place si ce nu si ne adaptam. Cand Ronald Reagan a fost aici, i-am lasat in dormitor un bol foarte mare cu jeleuri- ii plac jeleurile.  Iar cand Nikita Khruschev ne-a onorat cu prezenta sa, a trebuit sa ii servim supa inghetata. Oaspetii casei noastre au parte de atentie maxima din partea noastra.

In incheiere, imi exprim bucuria si multumirea pentru ceea ce sunt si ceea ce fac! Aceasta ocupatie a mea a devenit, treptat, parte din mine. Toate experientele pe care le-am acumulat la Blair House m-au facut sa constientizez faptul ca suntem oameni cu totii si ca toti avem calitati si defecte. Si cum am mai spus, in spatele cortinei se intampla multe lucruri despre care oamenii ce vad numai „spectacolul” nici macar nu au idee.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ