După un an de la declanșarea operațiunii militare speciale, cele două părți ale conflictului armat își evaluează în secret pierderile. La Moscova, cu pregnanță, dar și la Kiev, mai estompat, liderii politici etalează un aer de victorie, deși războiul este departe de a fi încheiat; dimpotrivă, Putin și Zelenski se angajează să lupte până la victoria finală.
Anul de război pe teatrul european are consecințe puternic negative nu doar pentru beligeranți; el a provocat schimbări majore și în economia globală, cu precădere în Uniunea Europeană. Aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei se cuantifică în domenii vitale ale economiei – energie, cereale, finanțe – cu efecte evaluate în creșterea inflației la nivelul cel mai mare din ultimele trei decenii. Economiștii fac bilanțul anual al acestui război economic Rusia-Europa, care se profilează a fi un război de lungă durată. Putin a prezentat tabloul economiei rusești puse pe picior de război, discursul lui din Dumă arătând clar o rupere a depozitului uriaș de resurse al Siberiei de conexiunile cu Europa și orientarea fluxurilor de energie și de materii prime spre Asia și Orient. Gazul din Rusia, considerat „noua Armată Roșie”, care a alimentat de decenii bune Europa și a asigurat prosperitatea și dinamismul economiei germane, este primul „tăiat” din lista de resurse energetice ale UE. Piața globală e energiei a cunoscut schimbări majore în ultimul an. Nu doar criza prețurilor la gaze naturale a produs un șoc pe bursa specializată din Olanda, ci au fost perturbate sistemele energetice naționale, care în pragul sezonului rece 2022/2023 se pregăteau chiar de opriri generalizate. Sancțiunile aplicate în cadrul pachetului de „derusificare” pe țiței și produse rafinate au aruncat prețurile în aer, iar fluxurile de hidrocarburi au inversat direcția, de la Vest spre Est, în special spre China și India.
O altă schimbare produsă de închiderea robinetului de gaz rusesc este trecerea masivă a Europei la GNL (gaz natural lichefiat). Principalul furnizor a devenit SUA, care și-a întărit poziția pe piața europeană, fiind din 2023 și lider mondial al exporturilor de GNL. Din cauza prețurilor mari ale GNL, care au speculat starea de criză energetică a UE, liderii de la Paris și Berlin au scrâșnit din dinți, dar …au plătit. Europa lucrează în mare viteză să asigure preluarea GNL, terminalele gaziere și infrastructura de transport impunând investiții substanțiale. Fatih Birol, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie, arată că această metamorfoză a pieței mondiale a energiei ar putea să fie definitivă: „Piețele și politicile energetice s-au schimbat în urma invaziei Ucrainei de către Rusia, nu doar pe termen scurt, ci și pentru deceniile viitoare”. Scoaterea gazului rusesc din balanța europeană a revigorat cărbunele, resursă aflată pe lista neagră a politicii energetice globale. În 2022, consumul de cărbune a crescut față de anul anterior cu 1,2 la sută; corelat cu această situație tensionată, proiectele de renunțare la capacități nucleare au fost amânate, iar sectorul energeticii nucleare poate fi stimulat prin programele de finanțare ale UE.
Presiunea prețurilor la energie asupra inflației s-a manifestat puternic în ultimul an, analizele relevând că aceste schimbări s-au produs din cauza războiului. Scoaterea rezervorului rusesc de hidrocarburi din piața europeană a mișcat prețurile la nivel global. Unda de șoc a războiului a urcat cotația de petrol Brent, pe 7 martie 2022, până spre 140 dolari/baril, iar gazele s-au inflamat la 300 euro/MWh la Rotterdam, în august, când era febra umplerii capacităților de stocare. Prețurile din energie s-au mutat rapid în produsele alimentare. Apoi, Rusia și Ucraina, care împreună asigură 30 la sută din exporturile mondiale de grâu, au ieșit luni bune din lanțurile de aprovizionare, ceea ce a alimentat cu procente suplimentare inflația, care pentru multe țări a ajuns la două cifre. Fondul Monetar Internațional a calculat o inflație globală de 8,8 la sută.
Schemele de subvenționare și plafonare a prețurilor la energie și la produse alimentare, precum și ajutoarele pentru persoanele vulnerabile au ajuns să împovăreze bugetele publice. O evaluare a IEA arată că pe segmentul combustibilor fosili aceste cheltuieli cu subvențiile s-au ridicat în 2022 la 1.000 de miliarde de dolari. Băncile centrale au reacționat pentru a stăvili inflația cu mijloacele clasice de politică monetară, principala pârghie fiind rata dobânzilor directoare. În 2022, toate marile bănci centrale – Fed, Banca Angliei, Banca Japoniei – au majorat succesiv dobânzile de politică monetară. Banca Central Europeană a ieșit și ea din zona dobânzilor negative, urcând prețul banilor, fiind anunțată pentru 16 martie 2023 încă o urcare de 50 de puncte de bază. În acest cadru s-a comportat și Banca Națională a României, care a practicat la inflația de 16 procente o dobândă de politică monetară de 7,75 pp.
În războiul economic Rusia- Europa, nu pot fi câștigători, ci doar perdanți. Pe planul fluxurilor financiare, Rusia a fost pusă în poziția de „paria”, cele mai multe bănci fiind decuplate de la sistemul de decontări Swift. Decizia Moscovei de a impune rubla ca mijloc de plată pentru hidrocarburi nu a dat rezultate scontate. Pe de altă parte, retragerea din Rusia a multor companii europene a provocat acestora pierderi substanțiale. Renault a trebuit să „amortizeze” o pierdere de aproape 3 miliarde euro după plecarea din Rusia unde avea mai multe uzine. Unele economii europene au fost spre finalul anului 2022 în prag de recesiune tehnică, Germania evitând-o in extremis. Rusia a reușit momentan să pareze șocul sancțiunilor, prognoza FMI, de scădere cu 11-12 procente a PIB, fiind „coafată” de statistică la o creștere infimă, de 0,3 procente.
