Statele Unite ale Americii vor impulsiona în 2017 creşterea economică în cele mai puternice şapte state ale lumii, în timp ce Zona Euro va atinge niveluri-record ale ocupării forţei de muncă. În acelaşi timp, Indonezia va deveni, cel mai probabil, a 16-a economie a lumii, potrivit unui raport de prognoză publicat de “Pricewater Coopers”.
În scenariul principal al PwC, compania de cunsultanţă se aşteaptă ca SUA să înregistreze o creştere economică de aproximativ 2% în acest an, anume cel mai rapid ritm de creştere dintre statele membre ale G7, pe baza unui ritm solid de creare de noi locuri de muncă şi de creştere a consumului gospodăriilor.
Ritmul creşterii economice din Statele Unite va genera, cel mai probabil, surprize plăcute în cazul în care noua administraţie ia măsuri de reducere a taxelor şi impulsionează investiţiile în infrastructură. Analiza “PwC” sugerează că Statele Unite vor contribui cu aproximativ 70% din toată creşterea economică înregistrată de statele din grupul G7, deşi nu reprezintă decât jumătate din economia G7 în termeni absoluţi.
* Rata de ocupare a forţei de muncă în Zona Euro va ajunge la cel mai înalt nivel de până acum, dar statele de la periferia Zonei Euro vor crea mai multe noi locuri de muncă
Faţă de Zona Euro, “Pricewater Coopers” se aşteaptă ca economiile “de la periferia” Zonei să înregistreze o rată de creştere economică mai ridicată decât economiile “din centrul” Zonei Euro pentru al patrulea an consecutiv.
Creşterea PIB-ului Irlandei va fi cea mai rapidă din Zona Euro, precizează compania în documentul trimis Redacţiei, cu un ritm de peste 3% anual, în vreme ce Franţa şi Olanda vor avea cea mai rapidă creştere economică dintre cele din “nucleul” Zonei Euro, cu o rată de 1,5%.
În privinţa creării de noi locuri de muncă, “PwC” speculează că nivelul de ocupare al forţei de muncă în statele din centrul Zonei Euro va ajunge la nivelul istoric de aproximativ 97 de milioane de locuri de muncă. Însă, consideră consultanţii “PwC”, ritmul de creare a noi locuri de muncă va fi depăşit de statele de la periferia Zonei Euro, care vor crea cu aproximativ 100.000 de noi locuri de muncă mai mult decât statele din “nucleu”.
* Indonezia va deveni cea de-a 16-a economie a lumii care depăşeşte pragul unui PIB de 1 trilion de dolari
“Asia va rămâne regiunea cu cea mai ridicată rată de creştere economică din lume, însă prim-planul nu îl va mai avea China, ci India şi Indonezia”, precizează analiştii “PwC”.
Compania este de părere că Indonezia este pe punctul de a intra în clubul “economiilor de un trilion de dolari” pe parcursul acestui an. Spre comparaţie, se aşteaptă ca creşterea economică a Chinei să rămână în jurul a 6% anual. Contribuţia Indiei la formarea PIB-ului global ar putea ajunge la 17% în acest an.
Raportul subliniază: “Creşterea economică din China poate că încetineşte, însă dacă reuşeşte să menţină ritmul de 6,5% pe an, va adăuga o sumă de dimensiunea economiei Turciei la PIB-ul global. Suntem de părere că economiile Braziliei şi a Rusiei îşi vor relua creşterea, cu un ritm de 0,5%, respectiv 1% anual, ajutate şi de o creştere – destul de modestă – a preţurilor materiilor prime”.
* Creşterea populaţiei va pune presiune pe ţările din Golf (n.r – Golful Persic) să îşi reformeze finanţele publice
Arabia Saudită va adăuga anul acesta un număr echivalent cu de două ori populaţia Islandei la populaţia sa aptă de muncă. Celelalte state din Golf vor înregistra, de asemenea rate ridicate de creştere a populaţiei cu drept de muncă, de aproximativ 2%.
Provocarea pentru ţările din Golf, conform raportului, este de a crea noi locuri de muncă în timp ce-şi reformează finanţele publice.
În aceste economii, scăderea preţului petrolului din ultimii ani a dus la deteriorarea finanţelor publice, de la un excedent bugetar în 2013, la o rată estimată de datorie publică netă de aproximativ 10% din PIB până la sfârşitul acestui an. Diversificarea economiilor şi stimularea sectorului privat ar putea să uşureze presiunea asupra finanţelor publice, precum şi să ducă la crearea de noi locuri de muncă pentru populaţia în creştere.
* China va simţi costurile gradului mare de îndatorare a sectorului privat:
Datoriile sectorului privat non-financiar din China se ridică la mai mult de 250% din PIB. Dacă datoriile sectorului non-financiar creşte cu aceeaşi rată începând din 2010 şi până acum, China va adăuga, cel mai probabil, încă 650 de miliarde de dolari la datoria sau totală până la sfârşitul lui 2017.
Având în vedere contul de capital relativ închis al Chinei, evaluarea de risc a “PwC” în privinţa datoriilor Chinei este la nivel mediu, reducând astfel expunerea la datoriile în valută. Dar acumularea datoriei sectorului non-financiar s-a accelerat începând cu 2008, apropiindu-se de nivelurile maxime observate în ţările din Zona Euro afectate de criza datoriilor.
Anul trecut, raportul dintre creditul total şi PIB în China (diferenţa dintre raportul credit relativ la PIB şi tendinţele pe termen lung indicând o acumulare nesustenabilă) a depăşit nivelul care avertizează în privinţa riscului unei crize în următorii 3 ani. Acest risc va fi sporit dacă preţurile proprietăţilor imobiliare se prăbuşesc, subminând garanţiile acestui stoc de datorii, consideră analiştii “Pricewater Coopers”.
