Presa la aniversare cu colivă

0
2529

Zilele presei așa cum ar trebui să fie sunt numărate, iar azi, de ziua acestei meserii, voi face un scurt bilanț al atacurilor care au transformat-o aproape în hârtie igienică. Încă e folositoare.

Istoric prescurtat. În anii 90, când am început să lucrez în gazetărie, ziarele erau duse la tipografie unde informațiile erau bătute-n cuie cu plumb. Până ca o simplă știre să ajungă acolo, un reporter avea de trecut de adjunctul secției la care lucra, apoi de șeful secției, de un redactor-șef adjunct, iar la final de echipa de conducere formată din cei pomeniți, plus redactorul-șef, directorul editorial și uneori chiar cel general. Era o meserie cu care nu te puteai juca, iar a fi riguros nu era ceva nemaivăzut. Acum, aproape oricine poate publica informații (în general neverificate și menite a manipula) fără niciun control. Și mulți se dau ziariști: de la fata de la pagina 5 cândva (acum la meteo sau la sport) până la un analfabet funcțional cu acces la internet.

Atacul concentrat. În prima fază, patronii de presă au fost cei care au încercat timid să o dirijeze. Apoi au intervenit și politicienii. După care au apărut mulți bani, iar ziariștii s-au trezit mingi de ping-pong între gazete. La final pe drumuri, că n-a mai fost loc de ei. Mai ales de cei buni. Procesul de îngenunchiere a reporterilor care făceau meserie n-a fost rapid, ci în cei 33 de ani de la schimbarea regimului dictatorial. Unul în care erai obligat sa te supui, cu altul în care ești liber să te supui.

Online-ul și AI. Când în sfârșit s-au așezat apele, iar mogulii se băteau pe burtă cu președinții, parlamentarii and co, din cer a picat internetul peste afacerea de presă. Timid, cu bloguri. Unele fiind mai serioase și furnizând informații mai bune ca ziarele. Unii șefi de gazetă cu patronii lor au spus că e o glumă. Am trecut și prin asta când aveam Reporter Virtual. Apoi au apărut site-urile. Aici, prostia conducerii editoriale a dus la prăbușirea tirajelor: gazetele și-au făcut site-uri și-au început să publice știrile de seara, între 22.00 și 24.00. De ce ar mai fi luat cineva ziarul a doua zi? În fine, publicațiile s-au mutat ușor aproape toate pe online, evident cele care au supraviețuit.

Într-un final, a venit peste noi AI (inteligența artificială) în acest an de grație. Și jobul ziariștilor ajunși mașini de copiat cu creier va fi luat de aceste aplicații, gen ChatGPT. Nu doar la noi, ci la nivel mondial. Nu mai e nevoie de oameni pentru a deveni agregatoare de știri, iar de la Axel Springer (cel mai mare trust de presă din Europa) la Financial Times se discută de înlocuirea rapidă a reporterilor.

În toată această nebunie, în care oamenii vor fi înlocuiți de roboți, există și o veste bună. CEO Axel Springer, Mathias Doepfner, a declarat că vor supraviețui doar cei care vor produce cel mai bun conținut online. Și s-a referit la jurnaliștii de investigație și la cei de opinie, pentru că știrile agențiilor sau furate de pe net pot fi făcute ușor de AI. Aș adăuga și ziariștii de reportaj. Și încă mai sunt, chiar dacă jumătate dintre cei cu care am lucrat sunt morți. Au trecut 30 de ani de când dau cu pixul pe ogorul presei și nu credeam că va reveni momentul în care va fi iar nevoie de investigații. Sigur, atât cât pot fi ele făcute pentru a nu deranja prea tare clasa politică și afacerile mogulilor.

De aceea, aș spune că mai potrivită e coliva la aniversarea presei și nu vreun tort. Unul pe care nu l-am văzut cel puțin de 10 ani. Gazetarii adevărați nu pot sărbători înfrângerea, dar pot să se autoironizeze.  Poate ni s-ar potrivi și o dedicație muzicală: Pixul și gazeta lată, ce tineri eram odată.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here