Banca Armatei (Patria S.A.) este unul dintre puținele proiecte nefinalizate în care a fost implicat afaceristul Sorin Ovidiu Vântu. Am aflat despre Patria S.A. de la un fost spion al Departamentului de Informații Externe, căpitanul (r) Emilian Traian Andreescu, o enciclopedie vie a istoriei noastre recente. Trimis în civilie după fuga generalului Ion Mihai Pacepa, ofițerul Andreescu a fost nevoit să se reprofileze. De la șef de serviciu la Chimimportexport, după revoluție, rezervistul ajunge bancher, punând bazele Bankcoop. În perioada 1995-1996 este numit consilier al președintelui Bancorex. Inițial, Patria S.A., a fost proiectată să reunească interesele financiar-bancare ale MApN, MAI, ale întregului sistem de apărare națională. Spionul Andreescu, diplomat acoperit al DIE la Națiunile Unite (SIE pe stil nou) la sfârșitul anilor ‘70, bun cunoscător al mediului bancar postdecembrist, ne spune povestea băncii Patria S.A. Așa cum a fost. O afacere pornită pe un aeroport, cu neghiobiile armatei, cu spioni, bancheri, profitori și cu Sorin Ovidiu Vântu.
Mai pe scurt, căpitanul (r) Emilian Andreescu, fost consilier al președintelui Bancorex și unul dintre fondatorii Bankcoop,
povestește cu a demarat în 1996 alături de conducerea MApN, banca Armatei, un proiect care avea ca obiectiv principal “acoperirea necesităţilor de finanţare a armatei, inclusiv a personalului militar şi civil sau a pensionarilor militari”. În condițiile în care soldele militarilor erau foarte mici, iar banii pentru proiecte lipseau, Patria S.A. putea fi o instituție bancară proprie a sistemului naţional de apărare, destinată STS, SPP, MI, SIE, MApN, etc. O notă emisă de Direcţia Financiară a Ministerul Apărării Naţionale dovedeşte că ministrul Gheorghe Tinca îşi dăduse acordul pentru crearea acestei bănci. Ba chiar mai mult, dăduse ordin să se facă un studiu de fezabilitate. Proiectul era coordonat de şeful Marelui Stat Major al Armatei Române generalul Dumitru Cioflină, avea termene precise de execuţie şi un capital social de cel puţin 100 de milioane de dolari. Pe lista membrilor fondatori ai băncii Patria S.A. erau nume grele: Gheorghe Tinca, Dumitru Cioflină, Ioan Mircea Paşcu, Florentin Popa, Costică Lapteş, alţi generali şi colonei din toate structurile de forţă ale statului. Afacerea Patria S.A. a pornit cu o discuție pe aeroportul Otopeni, afaceristul Sorin Ovidiu Vântu fiind atras la un moment dat în combinație.
Surse din cadrul Direcţiei Financiare a MApN spun că Sorin Ovidiu Vântu fusese de acord în 1996 să plătească 30% din totalul capitalului social, necesar pentru deschiderea noii bănci, ba chiar acoperise cheltuielile cu dotarea viitoarei bănci (sediu, calculatoare, alte dotări). Din păcate, tocmai când avea de virat primii bani (circa 15 de miliarde de lei vechi), după o călătorie în Cipru alături de unii dintre cei enumeraţi mai sus, Sorin Ovidiu Vântu s-ar fi retras brusc din afacere. Proiectul a căzut şi nu a mai fost reluat.
Vă prezentăm în continuare câteva fragmente din discuția pe care am avut-o cu Andreescu despre Banca Armatei Patria S.A. Cu această ocazie, fostul diplomat face tabloul vremurilor și al moravurilor, descriind cu lux de amănunte persoane, proceduri și instituții cu care a intrat în contact voit sau nevoit.
Împrumut de la chinezi
“Situația a fost următoarea. În 1996, eu eram consilierul președintelui Bancorex. Eram încă de pe timpul lui Dan Pascariu. În 1996 era grave probleme cu balanța de plăți externe. Iar nu mai era valută, nenorocire ! Tovarășii chinezi, datorită relației personale a lui Iliescu cu prim-ministrul chinez, ( fuseseră la Moscova împreună), voiau să ne ajute. Au făcut un gest frumos. L-au invitat pe tovarășu’ Iliescu în China, ca președinte al României. Unul dintre principalele documente ce urmau să fie semnate… urma să fie un depozit bancar de o sută de milioane de dolari pe care tovarășii chinezi urmau să i le depună la Banca Română de Comerț Exterior Bancorex. De ce ? Ca să ne ajute. Deci nu să ne împrumute. Depozit. A fost un gest extraordinar. Au făcut, chipurile, un depozit la Bancorex de 100 de milioane de dolari ca să ne ajute cu plățile atunci, imediat, deci nu împrumut să ne ia o dobândă mare, ci un depozit la care noi să le dăm o dobândă mult sub costurile unui credit. A fost o formă de sprijin frățesc al Republicii Populare Chineze față de poporul prieten român. “
Cu Omar Hayssam pe aeroport
“Datorită acestui fapt, când a plecat avionul cu delegația, a plecat ca să semneze documentele și președintele Băncii de Comerț Exterior care, întâmplător era Temișan. Cu avionul ăla a plecat din câte îmi amintesc și tovarășul Hayssam. A luat și oameni de afaceri și era și Hayssam pe acolo. Și ziariști cum se iau în avioane d-astea, că se iau și oameni de afaceri… Bun. Datorită poziției mele de consilier, eu, din punct de vedere al protocolului, îl însoțeam pe președintele băncii la aeroport. La salonul oficial, unde mergea cu Iliescu, și cu avionul prezidențial. Cu aceiași ocazie a venit guvernul. Ministru al apărarii era Gheorghe Tinca. Fostul meu coleg din Ministerul de Externe. Direcția Organisme Internaționale, ONU și așa mai departe. Până pleacă Iliescu, fiecare stă cu șeful lui. Mergem îl conducem, se îndeplinește protocolul de la salonul oficial, se conduce delegația până la avion. Facem cu mâna, pleacă și noi ne întoarcem la salonul oficial, să ne urcăm în mașini, să mergem fiecare în treburile noastre.”
Solde mici, cârtesc nevestele pe-acasă
“Mă vede tovarășu’ ministru al Apărării pe mine și zice :
-Băi Milică, cu mine era așa…
-Tu mai ești bancher, stilul lui,…
-Băi Georgică, da, îi răspund.
Document rar. Legitimație de fost spion.
Noi ne știam din Externe cu tovarășu’ Meleșcanu, cu toți ăștia. Și cu tovarășu’ Ion Diaconu. Nu știu, acum am înțeles că tovarășu’ Ponta a ieșit că… iarăși e plagiat. Ion Diaconu îmi pare rău că e gorjean de-al nostru și e un băiat excepțional, e un profesionist, de bun simț. Dacă a făcut-o, a picat ca musca-n lapte. Ăștia erau la Direcția Tratate Juridice, deci erau cei mai mari specialiști la Organisme Internaționale, profesioniști, pe vremea aceea. Deci în contextul amintirii, ăsta vine și mă întreabă dacă mai sunt bancher. Și în stilul lui zice :
-Băi, proștii aștia ai mei de la MApN, vor să facă o bancă și nu sunt în stare. Că ei sunt militari, nu au ei nicio treabă cu banca. S-au străduit ei să facă o bancă, că d-aia mă gândesc că Patria asta să nu fie cumva legată de o idee de cooperativă de credit și nu bancă. Ei încercau în perioada aia, având în vedere relațiile bune cu armata turcă, încercau să facă pe timpul, tabul ăla împreună cu turcii, Bizonul. Mai aveau ei niște proiecte militare, tancul și nu mai știu ce, care oficial le declarau, dar nu aveau bani. Și pentru asta îi trebuiau o bancă a armatei în care să finanțeze… Problema numărul 1 era următoarea: personalul MAPN era foarte prost plătit.
Cioflină, după mine a fost un foarte bun comandant de Stat Major. Cioflină era de acord cu Tinca că trebuie găsită o soluție pentru militari care cârteau, nu cârteau ei, nevestele lor de acasă, fiicele, că erau prea săraci, n-aveau bani, n-aveau aia, n-aveau aia. Soldele mici. În MApN. Dar alături de MApN era întregul sistem de apărare națională. Adică și SIE și SRI și Ministerul de interne… Aveau soldele mult prea mici. “
I-a prins Curtea de Conturi că nici măcar Legea Contabilității nu o apărau
“Tinca, la aeroport, m-a întrebat la stilul lui haios, dacă eu l-aș putea consilia, ajuta. A avut loc o discuție privată inițial la aeroport. În ce sens : cei de la Direcția Financiară a Armatei, în mod obiectiv, erau cum e ăsta cu 4 stele (n.r. Gabriel Oprea), cu școală de logistică militară, la Sibiu de 3 ani. Țineau o contabilitate simplă, nici măcar contabilitate dublă. I-a prins Curtea de Conturi că nici măcar Legea Contabilității nu o apărau, moștenită de la comuniști. La 5-6 ani, după Legea Contabilității, care era obligatorie și pentru ei, nu țineau contabilitatea dublă. Nu era niciun control. Se putea fura ca la balamuc. Înțelegi ? La momentul acela, Direcția Financiară a Armatei, după sistemul comunist, ținea o evidență primară de gestiune. Nu în partidă dublă, ca să poți face controlul contabilicește. Aveau contabili șefi, de fapt niște militari, Direcția Financiară a Armatei fiind comandată de generalul Corhăneanu. Omul de bază era un moldovean din ăsta de la Piatra Neamț, foarte activ, foarte jovial, colonelul Ouatu. El conducea de facto finanțele. Sub ei erau niște locotenenți colonei veniți cu Revoluția. Unul ,Dimulescu, care după aia, am văzut eu prin ziare că ajunsese președintele Casei de Pensii a Armatei. Dimulescu ăsta a fost, se pare, a făcut parte din ofițerii trimiși de Militaru să facă zob arhivele cadrelor militare din SIE. “
Sistemul bancar, încrengătură de profitori și securiști
Conducerea ministerului și în general conducerea României, erau preocupate ce fac cu militarii să nu sară în sus că au salarii mici. Nu aveau buget, de unde… Noi ne
duceam la chinezi să cerșim suta de milioane. Era o chestie. Ideea era bună și ei se gândiseră la următorul lucru : având în vedere relațiile bune cu Turcia, ei se invitaseră, se plimbaseră pe la Istambul, își găsiseră motiv să se plimbe pe afară și luaseră legătura cu armata turcă, care avea o casă de ajutor reciproc cum are acum SIE, SRI… Dar o casă de ajutor reciproc ceva mai evoluată a armatei turce. Și voiau să-i imite. Din câte am înțeles eu, îl contactaseră pe un fost coleg de al meu de la Comerț Exterior care lucra în Bancorex. Enea Cornel. Fost, însurat Protopopescu…. Enea Cornel, după aia mare mason… a scris o carte ăsta Florin Ionescu, așa, prin care încerca să arate că Enea era mason în cadrul … Pe scurt, Enea a fost chiar coleg cu mine, dar era mai bătrân pentru că rămăsese repetent prin anul doi. Enea a fost un tip, care toată viața lui ca și mulți alții, a promovat pe muieri. Când era în facultate era însurat cu una Protopopescu, fiică a unuia din CC. Avea și nepot destul de mare în anii ăia când era la Bancorex. De aia a divorțat la un moment dat când a terminat facultatea, și s-a însurat cu cine ? Cu sora soției lui Napoleon Fodor care a trădat la New York, șeful de agenție. Întâmplarea făcea că Enea era pe cai mari în România, că o fi fost și el ofițer, că nu, probabil că da. Dar oricum și el a luat-o mai rău în ’78 când a trădat și Fodor și a rămas în America, a luat-o în barbă total. Și a lăsat-o și p-asta, a doua muiere. Vagabond d-ăsta. D-ăștia cu neveste. Fusese azvârlit ca toată lumea bună, generația mea, șef de aprovizionare la Întreprinderea Textila Dacia, că de la Românoexport. Eu l-am găsit în 1996 în Bancorex, șef de serviciu. Era coleg de bancă cu Doina Epure, soția lui tovarășul Epure, consul în Japonia, general, ceist. Inițial, Tinca a apelat la Enea, dar nu era bancher, era un șef de serviciu care se ocupa cu investiții.
Eduard Ovidiu Ohanesian
Primele documente ale băncii Patria S.A.
