Sorin Ioniță afirmă că povara administrației de la Bruxelles este incomparabil mai mică față de povara birocrației naționale:
“Hai sa vedem cum e cu “birocratia de la Bruxelles” si reducerea de cheltuieli ceruta de euro-sceptici. Uite aici, pentru UK si Franta. Ia ziceti voi, cine e mai apasator bugetar, statul national sau UE? Cat se poate taia de la UE ca sa suplimentam bugetele nationale si sa se vada ceva? Unde e birocratia mai mare?”
Ei bine, se prea poate ca povara birocrației de la Bruxelles să fie mai mică. Deocamdată, cât încă nu avem un super-stat european. De fapt, nici nu putem să calculăm exact. Dar – un mare “Dar” – graficul induce publicul în eroare, deoarece sugerează o disproporție evidentă între costul administrației europene și costul administrației naționale.
Pentru a avea o imagine mai bună asupra situației, se cuvine să facem două observații:
În primul rând, cele 40-50% din PIB cheltuieli publice naționale includ sistemele de pensii, de educație, sănătate și armata. Chiar și în ipoteza privatizării bunurilor publice societatea tot ar cheltui pentru educație și tot ar economisi pentru bătrânețe, deci aceste 40-50% din PIB (minus salariile funcționarilor) ar avea probabil aceeași destinație, cu diferența că ar fi cheltuie mult mai eficient și ar spori avuția națională.
În al doilea rând, costul birocrației bruxelleze nu este dat doar de salariile zecilor de mii de funcționari și de transferul de avuție via fonduri europene, ci și – sau mai ales – de costul reglementărilor pe care această armată de birocrați le concepe. Un search rapid pe Google ne duce către Counting the Cost of EU Regulation to Businesses, conceput de Asociația Camerelor Europene de Comerț, care zice așa:
“Povara administrativă a UE, ajustată pentru a ține cont de costurile substanțiale ale conformării cu reglementările în vigoare, reprezintă 12,4% din PIB-ul UE, adică 1,6 trilioane euro. Aceasta este suma totală anuală… care cade în sarcina cetățenilor UE. Ea reprezintă o taxă de 3200 euro/locuitor, plătită de fiecare bărbat, femeie și copil din UE.”
Brusc parcă se schimbă balanța, nu-i așa?! Și hai să nu uităm un lucru: bugetele naționale sunt supuse unui control democratic mai eficient decât bugetul UE. Ceteris paribus, 1 euro cheltuit de Bruxelles este cheltuit mai iresponsabil decât 1 euro cheltuit de Londra.
Încă ceva: care este miza normativă a întregii discuții? Vreau să zic, indiferent de mărimea relativă a birocrației europene/naționale, care este politica optimă de urmat? Creșterea centralizării și a deficitului democratic? Sau descentralizarea și reducerea statului? Întrebare retorică…
