În Statele Unite, porcii sălbăticiți au devenit o problemă economică de proporții naționale: animalele sunt prezente în 35 de state, iar pagubele anuale provocate proprietăților sunt estimate de Departamentul Agriculturii la între 2,5 și 3,4 miliarde de dolari. Congresul analizează acum o nouă majorare substanțială a fondurilor pentru combaterea lor, după ce un program federal-pilot a arătat că intervențiile coordonate pot reduce semnificativ pierderile fermierilor.
Disputa din Senat nu privește doar finanțarea unei campanii de capturare sau eliminare a animalelor. În joc se află costurile suportate de agricultori, riscurile pentru efectivele de animale, degradarea infrastructurii rurale și presiunea asupra bugetului public. Dacă proiectul adoptat de Camera Reprezentanților va trece și de Senat, programul ar urma să primească încă 150 de milioane de dolari și să fie prelungit până în 2031.
O populație care se extinde rapid
Potrivit datelor USDA, cele mai recente estimări naționale disponibile, realizate în 2016, indicau aproximativ 7 milioane de porci sălbăticiți în Statele Unite. Numărul actual ar putea fi considerabil mai mare. Animalele se reproduc pe tot parcursul anului, pot avea până la două serii de pui anual, cu câte patru până la 12 purcei, iar populațiile pot ajunge să se dubleze în numai patru luni.
Porcii sălbăticiți nu sunt limitați la zonele forestiere. Ei traversează terenuri agricole și proprietăți private, distrug culturile, răscolesc solul și afectează drumurile, gardurile și alte instalații necesare exploatațiilor agricole. Pagubele se extind și asupra habitatelor naturale, calității apei și ecosistemelor vegetale. În plus, animalele pot transmite boli către efectivele de animale, ceea ce amplifică riscul economic pentru ferme și pentru lanțurile de aprovizionare.
Cel puțin 800 de milioane de dolari din pierderile anuale estimate sunt asociate distrugerii culturilor. Porumbul este considerat cultura cea mai frecvent afectată, însă daunele se răsfrâng și asupra soiei, grâului, bumbacului și arahidelor.
De ce acțiunea izolată a fermierilor nu este suficientă
Controlul populației este dificil deoarece porcii se deplasează pe suprafețe întinse și trec cu ușurință de pe un teren pe altul. O fermă poate investi în capcane și operațiuni de capturare, dar rezultatul rămâne limitat dacă proprietarii învecinați nu participă la același efort.
Situația este un exemplu de problemă economică în care beneficiile unei acțiuni sunt distribuite asupra unei întregi comunități, în timp ce costurile sunt suportate de fiecare proprietar în parte. În absența coordonării, unii proprietari pot aștepta ca vecinii să plătească pentru combaterea animalelor, fără să contribuie la rândul lor. Porcii se mută însă către terenurile neprotejate, iar problema se perpetuează.
Acesta este motivul pentru care intervenția federală urmărește să stimuleze participarea simultană a mai multor proprietari. Miza nu este doar reducerea numărului de animale de pe o singură fermă, ci împiedicarea deplasării lor către terenuri din apropiere.
Programul-pilot a costat inițial 75 de milioane de dolari
În 2018, Congresul a inclus în Farm Bill, principala legislație americană privind politica agricolă, un program de 75 de milioane de dolari destinat combaterii porcilor sălbăticiți pe terenuri private. Inițiativa a fost lansată în 2020 în comitate din zece state cu probleme majore: Alabama, Arkansas, Florida, Georgia, Louisiana, Mississippi, Carolina de Nord, Oklahoma, Carolina de Sud și Texas.
Fondurile au fost folosite pentru achiziția de echipamente de capturare, operațiuni de instalare și monitorizare a capcanelor, precum și pentru refacerea terenurilor afectate. Programul trebuia să se încheie în 2023, însă un pachet bugetar și de imigrație adoptat în iulie 2025 a adăugat 105 milioane de dolari, permițând continuarea sa până în 2029.
Din această alocare suplimentară, prima tranșă de 35 de milioane de dolari este distribuită prin granturi, iar autoritățile acceptă cereri până la 21 septembrie 2026. Proiectul Farm Bill aprobat de Camera Reprezentanților propune încă 150 de milioane de dolari și extinderea programului cu doi ani, până în 2031. În raport cu finanțarea inițială, majorarea ar ridica substanțial amploarea intervenției federale.
Primele rezultate: pierderile din culturile de porumb au scăzut
O echipă de economiști agricoli de la Universitatea din Tennessee și Universitatea din Arkansas a evaluat efectele programului folosind date federale privind despăgubirile acordate prin asigurările agricole. Cercetătorii au comparat comitatele în care programul a fost aplicat cu zone similare în care nu au existat intervenții coordonate, analizând perioadele de dinainte și de după lansarea inițiativei.
În comitatele care raportau pagube produse de animalele sălbatice, suprafața medie de porumb afectată și declarată într-o poliță de asigurare era de aproximativ 70 de acri, echivalentul a 28,3 hectare, în zonele fără program federal.
În comitatele în care proprietarii au participat la acțiuni coordonate de control al porcilor sălbăticiți, suprafața medie afectată a coborât la circa 10 acri, adică aproximativ 4 hectare, pentru fiecare poliță. Diferența este semnificativă statistic și, la nivelul producției de porumb din regiune, se traduce printr-o reducere relevantă a pierderilor.
Analiza nu a identificat însă diferențe semnificative pentru culturile de soia, grâu, bumbac și arahide. Rezultatul sugerează că eficiența programului depinde de tipul de cultură și de modul în care sunt concentrate resursele.
Finanțarea mai mare nu garantează automat rezultate mai bune
Programul a fost lansat în perioada pandemiei de COVID-19, când întâlnirile comunitare și activitățile de informare au fost limitate. Acest lucru este relevant într-un proiect care depinde de participarea simultană a mai multor proprietari. Faptul că inițiativa era prezentată drept un program-pilot este posibil să fi determinat unii fermieri să evite investițiile sau angajamentele pe termen lung, de teamă că finanțarea va dispărea după câțiva ani.
Rezultatele cercetării ar putea chiar să subestimeze beneficiile reale. Analiza a inclus doar pagubele suficient de mari pentru a genera cereri de despăgubire prin asigurări. Pierderile mai mici, dar frecvente, nu au fost reflectate în date. Studiul nu a măsurat nici impactul asupra infrastructurii agricole, efectivelor de animale, parcurilor recreaționale sau mediului.
Pentru agricultori, o strategie mai bine țintită ar putea însemna costuri publice mai mici pentru fiecare unitate de pagubă evitată. Cercetătorii consideră că fondurile ar putea avea un randament mai bun dacă ar fi concentrate în comitatele cu producție importantă de porumb, cultura pentru care au fost observate cele mai clare rezultate. Extinderea campaniilor de informare și atragerea unui număr mai mare de proprietari ar putea crește eficiența prin acoperirea unor suprafețe mai largi.
Eradicarea completă a porcilor sălbăticiți este improbabilă, având în vedere ritmul de reproducere și extinderea geografică a populației. Datele disponibile indică însă faptul că un program finanțat constant și organizat la nivelul mai multor proprietăți poate reduce pierderile fermierilor. Pentru contribuabili, dezbaterea privind cele 150 de milioane de dolari suplimentare se va concentra, prin urmare, nu doar pe dimensiunea bugetului, ci și pe capacitatea administrației de a transforma finanțarea într-un sistem de control coordonat și măsurabil.
