Merkel a fost – sau este, la un pas să arunce Germania în gâlceava lui Erdogan. Lovitura de stat din Turcia nu este și nu trebuie transformată într-o problemă germană – este problema internă a Turciei. O problemă cu repercursiunile negative asupra Europei și-a Alianței, dar o problemă a Turciei. Dar, așa cum ne-a obișnuit Erdogan, el caută neîncetat atragerea aliaților europeni – sau americani, în islamizarea Turciei. Caută cu disperare aprobarea. Aprobare pe care desigur n-a găsit-o și-atunci folosește aceleași tertipuri ca și-n Turcia – poate ține. Adică organizarea acestor mitinguri “spontane” ale clasei muncitoare în favoarea marelui conducător și împotriva celor care nu-l plac – sau nu sunt de-acord cu măsurile dictatoriale impuse de el și acoliții lui.
Acest Erdogan, care astăzi este marginalizat de nu mai poate merge decât la Moscova – dar Și-acolo Putin a mai lăsat un timp să treacă, acest… își caută legitimitatea pierdută acasă la el – în Turcia.
Altfel cum să interpretăm interferența lui în Germania? Unde un ministru turc vorbește – la o demonstrație în Germania, în favoarea lui Erdogan care tocmai a Arestat 3000 de judecători, aproape jumătate din poliție și armată, a trimis acasă peste 60,000 de funcționari publici, sau a confiscat peste 50,000 de Pașapoarte… Hahaha, nimic din toate astea nu sunt compatibile cu Germania sau cu Europa – în fanaticismul și furia lui religioasă – Islamistul ăsta nebun, chiar crede că o să prostească lumea, sau poate chiar crede că El este cel mai iubit fiu al poporului… Unde-am mai auzit noi asta? Din nefericire generația mea a auzit asta prea de multe ori de la prea multă lume nebună a secolului trecut… Și eu care gândeam că securea dictatorilor a fost îngropată definitiv în ’89 – că ne-am învățat lecția. Mda, credeam. Enjoy :))
