Extradarea lui Gulen ?

0
1468
Extradarea lui Gulen

Trimiterea unei „echipe” la Ankara pentru a discuta extrădarea lui Gulen, este încă odată un vot de încredere dat lui Erdogan de această administrație.  Indiferent de rezultat.

Pe de altă parte, extrădarea lui Gulen, pentru orice motiv, îl garantează pe Trump în Casa Albă.  De fapt, s-ar putea ca simpla trimitere a acestei echipe la Ankara să re-învigoreze campania lui Trump care-a ajuns la 80/20 după gafa istorică de-a jigni un erou național pentru simplul motiv că este musulman.  Iată cum Trump s-a împușcat în picior când a mers un pas prea departe în bătălia cu islamismul, iar acum Obama va face același lucru pentru campania lui CLINTON – trimițând acest semnal de aprobare Ankarei.

Dar hai să zicem că acest Gulen ar fi cauza nemulțumirilor lui Erdogan.  OK, așa să fie, inclusiv că are o sumedenie de suporteri care nici ei nu-l plac pe Erdogan.  Dar asta nu-i dă dreptul lui Erdogan să facă o epurare a societății Turcești, să-i închidă / restricționeze în drepturi / sau să-i lase fără slujbe pe cei ce nu sunt de acord cu el – și politica lui.  Să ne amintim că epurarea a început – cu mult, înaintea puciului prin închiderea sau chiar confiscarea celor mai puternice organizații media din Turcia.  Principalele ziare și posturi TV și-au păstrat doar numele – redacțiile au fost schimbate peste noapte cu o conducere pro-Erdogan.

Sau să-și ia singur dreptul de-a numi șefii armatei.  Lista e mare și – după cum se pare, este incompletă – Erdogan continuând epurarea fără Rușine sau teamaă.  De fapt, teama cui?  S-ar putea să fie un pic prea târziu acum când Rusia și Iranul au fost atrase de mirosul fin al victoriei lor, o alianță cu Turcia.  O alianță cu Turcia este o foarte mare victorie pentru Moscova și Teheran.  Hm… asta-i cam jumătate dintr-o declarație de război acolo… Mai ales dacă „Occidentul” pierde controlul și-n Asia…

Așa ceva este de nemaiauzit în jumătatea asta de veac, de când lumea și-a creat – prin (fosta) autoritate americană, și-a creat în cele din urmă premizele dezvoltării globale.  Iar o dezvoltare globală impune de la sine secularismul și drepturile colective ale omului.  Idea unei „religii în capul mesei” este o idee depașită prin însuși progresul umanității făcut de la război încoace.  Dar ce contează, omenirea se pregătește de zor pentru o nouă așezare, un nou război care să permită o discuție colectivă a „păcii globale”.

Well, toate spuse, cred că mai sunt încă speranțe, nu cred că se vor întâmpla lumii toate aceste nenorociri – pentru simplul motiv că Obama nu va îmbătrâni în Casa Albă…  Mai sunt doar câteva luni – mai sunt încă speranțe.   Enjoy :))

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ