Scriu asta pentru că am obosit să aud: „așa merge la noi”. Nu, nu „merge”. Merge doar pentru cine n-are treabă cu realitatea. Eu o am. Am două fetițe gemene. Una dintre ele a avut nevoie de analize uzuale, nimic exotic: hemoleucogramă, fier/feritină, vitamina D – verificări de rutină pentru copii, recomandate de medicul de familie. Am bilet de trimitere.
Ziua 1 — Biletul de trimitere
Dimineață, medicul de familie. Consult, explicații, totul profesionist. Ne dă bilet de trimitere pentru analizele recomandate. Întreb explicit:
—Cu biletul ăsta, putem face analizele, când?
—Depinde de laboratoare. Sunați, unele au fonduri la început de lună.
Zilele 2–3 — Telefonul meu devine call-center
Îmi fac listă cu laboratoare. Sun. Notez, disciplinat (ca la birou):
Laborator 1: Bună ziua, avem bilet de trimitere pentru copil, analize uzuale.
— Nu mai avem fonduri. Revenim cu programări după data de 15.
Laborator 2: Avem loc peste 3 săptămâni pentru trimitere. Dacă doriți mai repede, pe plată e loc mâine.
Laborator 3: Preluăm bilete doar în primele 3 zile ale lunii. Ulterior, doar contracost.
Și tot așa.
Ziua 4 — Turul laboratoarelor: ediția plimbă-ursul
Merg personal, cu biletul de trimitere în mână și cu copilul după mine.
Recepția A:
Ne pare rău, s-a terminat plafonul.
Și pentru copii? E bilet de la medic.
Știu. Dacă doriți, pe plată vă pot programa astăzi.
Recepția B:
Luați un număr de ordine, vă trecem pe listă și vă sunăm când se deblochează.
Poate peste 2–3 săptămâni.
Recepția C:
Încercați la CNAS să vedeți ce alte centre au fonduri.
Aștept 3 săptămâni pe trimitere sau plătesc mâine la privat?
Știți răspunsul. L-am plătit a doua oară.
Nu cer scutiri sau intrări pe sub mână. Cer trei lucruri simple, ca antreprenor, părinte și cetățean:
1. Transparență zilnică a fondurilor: un panou public (pe site-ul CNAS și în aplicații) cu situația pe fiecare laborator: câte bilete mai pot prelua, pe ce specialități, în ce interval. Fără vă sunăm noi.
2. Standard de timp garantat: dacă ai bilet de trimitere, analizele uzuale se fac în max. 72 de ore, oriunde te-ai programa. Dacă nu, furnizorul pierde bani din contract, nu pacientul pierde sănătate.
3. Plafon per pacient, nu doar per laborator: să existe o cotă minimă pentru copii/pacienți cronici, decontată indiferent.
CONCLUZIE
Fetița mea și-a făcut, în final, analizele. Am plătit.
Dar nu despre banii mei e vorba.
E vorba despre copilul care nu poate aștepta plafonul. Despre părinții care nu au buget. Despre cum prevenția – cel mai ieftin și mai deștept lucru pe care îl poți face într-un sistem de sănătate.
Să vă zic cu programarea la cardiologie? 😣
Dacă ai trecut prin aceeași poveste, lasă-ți pașii aici. Să facem coada vizibilă. Poate atunci cineva va înțelege că „nu mai avem fonduri” nu e o propoziție, e un eșec de sistem.
Vă pup cu drag si sănătate 🙏❤️
