Piața industrială și logistică din România intră într-o etapă în care producția începe să conteze aproape la fel de mult ca depozitarea și distribuția. În primul semestru din 2026, aproximativ 28% dintre tranzacțiile de închiriere anunțate public au vizat spații de producție, aproape dublu față de anul anterior și mult peste intervalul de 10%-15% considerat uzual în piață, potrivit celui mai recent raport Colliers.
Schimbarea indică o repoziționare a României în strategiile companiilor care își revizuiesc lanțurile de aprovizionare și caută capacități mai apropiate de piețele europene. Interesul este vizibil în special în rândul producătorilor asiatici, inclusiv al companiilor chineze, pentru care România poate deveni o bază de nearshoring destinată pieței europene.
Semnalul este cu atât mai relevant cu cât circa două treimi din cererea înregistrată în primele șase luni au provenit din contracte noi sau relocări. Nu este vorba, așadar, doar despre reînnoirea unor angajamente existente, ci despre decizii care presupun fie extinderea activității, fie mutarea unor operațiuni în România.
Un recul față de 2025, dar nu o schimbare de direcție
Volumul tranzacțiilor publice a ajuns la aproximativ 340.000 de metri pătrați, cu 20% sub nivelul din aceeași perioadă a anului trecut. Comparația cu 2025 trebuie însă privită prin prisma faptului că anul anterior a fost unul record pentru piață. Față de media primelor șase luni din perioada 2017-2019, volumul din 2026 este cu 47% mai mare.
Victor Coșconel, Partner și Head of Leasing, Office & Industrial Agencies în cadrul Colliers, descrie evoluția drept o revenire către un ritm normal după vârful atins în 2025, nu ca pe o deteriorare structurală a pieței. Interpretarea este susținută de nivelul cererii pentru producție și de faptul că firmele continuă să ia decizii de relocare și investiții în capacități locale.
Printre tranzacțiile relevante se numără prelungirea contractelor semnate de Iron Mountain pentru 28.000 de metri pătrați și de Autonet pentru 26.000 de metri pătrați, ambele în București. Siemens a închiriat 15.000 de metri pătrați pentru o fabrică la Sibiu, iar alte două unități de producție, fiecare cu suprafețe de peste 20.000 de metri pătrați, sunt dezvoltate în apropierea Bucureștiului și la Ploiești.
Productivitatea și infrastructura susțin competiția regională
Atractivitatea României nu se bazează doar pe disponibilitatea spațiilor sau pe poziționarea geografică. În transport și depozitare, pentru fiecare euro cheltuit cu forța de muncă, economia locală generează aproximativ 2,7 euro valoare adăugată, comparativ cu 1,7 euro la nivelul Uniunii Europene. Diferența oferă companiilor un argument important atunci când compară costurile și eficiența operațiunilor din regiune.
Infrastructura rutieră începe, la rândul său, să reducă unul dintre dezavantajele tradiționale ale pieței locale. La începutul anului 2026, România avea peste 1.400 de kilometri de drumuri de mare viteză, iar alți peste 1.000 de kilometri se aflau în construcție. Pentru producători și operatorii logistici, extinderea rețelei înseamnă acces mai rapid la centrele de consum, la furnizori și la punctele de export.
Aceste elemente pot influența și alegerile investitorilor imobiliari. O cerere mai mare pentru fabrici modifică profilul proiectelor industriale, care trebuie să ofere nu doar suprafețe de depozitare, ci și specificații tehnice adaptate producției, acces la infrastructură și posibilitatea de extindere. În acest segment, dezvoltatorii care pot livra rapid spații compatibile cu cerințele industriale au șanse să beneficieze de o cerere mai stabilă decât cea generată exclusiv de depozitarea clasică.
Stocul modern crește, iar disponibilitatea rămâne limitată
Stocul de spații industriale și logistice moderne a ajuns la aproape 8,3 milioane de metri pătrați. În următoarele două-trei trimestre, pe piață ar putea fi livrați încă aproximativ 500.000 de metri pătrați, ceea ce va mări oferta disponibilă pentru companiile aflate în căutarea unor spații noi.
Creșterea stocului nu înseamnă, însă, apariția unui excedent major. Rata de neocupare se menține sub 10% în cea mai mare parte a țării, semn că proiectele noi sunt absorbite într-un ritm care păstrează echilibrul dintre ofertă și cerere. În zona Bucureștiului, chiriile pentru un depozit bine amplasat, cu o suprafață de aproximativ 5.000 de metri pătrați, se situează în jurul nivelului de 4,5-5 euro pe metru pătrat pe lună.
Pentru companii, costul chiriei este doar una dintre componentele deciziei de localizare. Productivitatea muncii, accesul la infrastructură și disponibilitatea unor spații moderne pot cântări la fel de mult în calculul investiției. Pentru proprietarii și dezvoltatorii de parcuri industriale, nivelul redus al neocupării susține veniturile, dar creează și presiunea de a continua investițiile într-o piață în care cerințele chiriașilor devin mai sofisticate.
Incertitudinile pot încetini deciziile în a doua parte a anului
Colliers estimează o temperare a cererii în restul lui 2026, pe fondul incertitudinilor economice și fiscale. O astfel de evoluție ar putea determina unele companii să amâne deciziile de extindere sau să le implementeze etapizat, mai ales în cazul proiectelor care presupun investiții semnificative și contracte pe termen lung.
Perspectivele pe termen mediu și lung rămân însă favorabile. Extinderea producției, interesul pentru nearshoring, îmbunătățirea infrastructurii și creșterea stocului de spații moderne creează premise pentru o piață industrială mai diversificată. România nu mai este evaluată doar ca destinație pentru depozite și distribuție, ci și ca posibilă platformă de producție pentru companii care vor să fie mai aproape de clienții europeni.
Pentru economia locală, această schimbare poate însemna investiții în fabrici, cerere suplimentară pentru servicii logistice și dezvoltarea unor ecosisteme de furnizori. Ritmul concret va depinde însă de evoluția fiscală și economică, precum și de capacitatea pieței de a livra spații și infrastructură la standardele cerute de noile proiecte industriale.
