Orele de latină. Sînt, evident, un susținător al orelor de latină în școlile noastre. Ele există deja și, după părerea mea, ar trebui păstrate. Dar zilele trecute am văzut cum întreaga noastră presă a scris că doi diplomați ruși au fost declarați persona non grata. Chiar așa! Fiind doi, ei sînt personae non gratae, nu persona non grata.
Ca să zic așa: E doi!!! :))))
La fel și în vorbirile de la televizoare. Nu sînt persona non grata ci personae non gratae (așa ziceau latinii vechi, AE). De pildă, romanii îi spuneau lui Cezar CAESAR, chiar așa, cu ”ae”. Într-o latină mai tîrzie, ae a început să se pronunțe e, așadar rușii ăștia ar fi ”persone non grate” . Dar în nici un caz nu sînt persona non grata. Nici măcar un singur scriitor sau vorbitor de știri din întreaga noastră presă nu a sesizat dezacordul grav, deși bănuiesc că unii dintre ei – poate chiar mulți dintre ei! – au făcut ceva latină în școală. Atunci, mă întreb: dacă ar fi și mai multe ore de latină, ar fi de folos?
Același lucru cu orele de religie. Avem ore de religie obligatorii în școlile noastre de 30 de ani. Și, totuși, o grămadă de tineri cred că elucubrațiile unui Georgescu sînt opțiuni venite din credința lui creștină. Toată ”spiritualitatea” unui Georgescu este un new-age imbecil, un talmeș-blameș de religii prost citite (toate!), colorate cu pseudoistorie idioată, naturism de șanț și alchimii caraghioase, la distanță imensă de ortodoxie.
Așadar, la ce ne folosesc orele de religie? Care, repet, cred că trebuie obligatoriu menținute în școlile noastre. Mă întreb, oare, nu cumva problema nu e a numărului de ore de latină și religie, ci a modului în care sînt predate și rezultatul este că elevii trec prin ele ca gîștele prin ape?
PS Cu ”spiritualitatea” lui Georgescu e și mai grav: popimea trecută prin Facultăți de Teologie îl cultivă ca pe un mare ortodox!
UPDATE Unele reacții private mă îndeamnă să fac o precizare. Eu nu spun aici că orele de religie trebuie să producă credincioși ortodocși! Nici vorbă! Eu spun că aceste ore trebuie să înarmeze tînărul cu suficiente cunoștințe să poată identifica în societate șarlatanii religioși! Mă refer la religie, nu la credință! Drumul credinței e complicat – unii încep prin a fi credincioși și viața îi duce la necredință; alții încep prin a fi necredincioși și viața îi duce la credință. E un drum personal, intim aproape, asupra căruia nu mi-aș permite niciodată să comentez. Ce spun, repet, este că ora de religie trebuie să-i dea tînărului suficientă cunoaștere a domeniului încît să știe că, de pildă, dacă zice unul că Zamolxe și Isus erau prieteni și levitau pe la Babele sau că Maica Domnului era daco-româncă (!!!), acela e un șarlatan. Asta spun și nu altceva.
