Cetăţenii aflaţi în incapacitate de plată a datoriilor, nu din vina lor, îşi pot reeşalona obligaţiile de plată pe baza unui plan de redresare financiară, pe o perioadă de cinci ani, ce poate fi prelungită cu 12 luni. Potrivit legii, debitorul poate solicita începerea procedurii de insolvenţă dacă este în incapacitate de a-şi achita datoriile în decurs de 90 de zile de la data scadentă a acestora.
Avocatul Gheorghe Piperea susține că cei care îşi declară insolvenţa sunt protejaţi de executarea silită şi orice astfel de procedură aflată în curs de desfăşurare se suspendă pe durata insolvenţei, conform textului legislativ. De asemenea, nu se vor acumula dobânzi penalizatoare, penalităţi sau alte tipuri de costuri suplimentare la datoriile existente la data deschiderii procedurii. „Un amănunt cvasinecunoscut al legii: persoanele care locuiesc împreună, indiferent dacă sunt o familie legal recunoscută sau nu, inclusiv un cuplu de persoane de același sex, pot depune o cerere comună de insolvență, în vederea unui plan comun de restructurare a datoriilor. Cu această cerere comună se poate obține o oarecare protecție a judecătorului, inclusiv sub aspectul locuinței familiale sau «familiale»“
Legea insolvenţei se aplică debitorului, persoană fizică, ale cărui obligaţii nu rezultă din exploatarea de către acesta a unei întreprinderi şi care:
- are domiciliul/reşedinţa/reşedinţa obişnuită în România de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii în România pentru deschiderea procedurii insolvenţei;
- este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de executare a obligaţiilor (astfel cum au fost contractate) în maximum 12 luni, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil, stabilit de către comisia de insolvenţă pe baza unor criterii generale, prevăzute în Normele metodologice de aplicare a Legii insolvenţei;
- cuantumul total al obligaţiilor scadente ale debitorului este cel puţin egal cu valoarea-prag de 15 salarii minime pe economie.
Planul de rambursare a datoriilor poate fi elaborat de către debitor împreună cu administratorul procedurii, în termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor cu privire la tabelul definitiv al creanţelor. Acesta nu poate depăşi 5 ani ca durată de executare, durată ce poate fi prelungită cu cel mult 12 luni, în cazul în care o atare posibilitate se prevede expres prin plan. Planul astfel elaborat, însoţit de o evaluare întocmită de către comisia de insolvenţă cu privire la fezabilitatea acestuia, se notifică tuturor creditorilor cunoscuţi. Aprobarea acestuia se realizează prin vot favorabil al creditorilor reprezentând minim 55% din valoarea totală a creanţelor şi 30% din valoarea creanţelor cu cauze de preferinţă. Creditorii notificaţi, care nu au votat, sunt consideraţi a-şi exprima votul în sens favorabil adoptării planului de rambursare. Prin planul de rambursare a datoriilor, administratorul procedurii poate dispune măsuri privind locuinţa familiei. Dacă prin planul de rambursare se stabileşte valorificarea locuinţei familiei, atunci debitorul poate rămâne în imobil până la valorificare, dar nu mai mult de 6 luni de la data prevăzută în plan pentru valorificare.
Efectele deschiderii procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidarea activelor sunt:
- ridicarea dreptului de dispoziţie a debitorului asupra bunurilor sale;
- suspendarea de drept a executărilor silite individuale pornite împotriva averii debitorului (asemănare cu insolvenţa persoanei juridice), până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii, sau până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64, alin. (2), al Legii insolvenţei;
- suspendarea prescripţiei dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanţelor acestora împotriva averii debitorului până la rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de eliberare de datorii, sau până la închiderea procedurii, dispusă în condiţiile art. 64, alin. (2), al Legii insolvenţei. Suspendarea nu profită codebitorilor şi/sau terţilor garanţi, măsurile de executare silită urmându-şi cursul în privinţa acestora din urmă.
Ulterior închiderii procedurii de insolvenţă a persoanei fizice, debitorul se regăseşte în situaţia de nu putea exercita anumite drepturi pe deplin, respectiv de a avea anumite obligaţii.
Conform legii analizate, debitorul este ţinut să vireze în contul de lichidare suma reprezentând proporţia din veniturile urmăribile afectată plăţii pasivului, să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la obţinerea veniturilor suplimentare şi să vireze în contul de lichidare cel puţin 40% din orice venit suplimentar ce depăşeşte salariul minim pe economie, să comunice, trimestrial, o situaţie cu privire la viramentele efectuate şi, desigur, să depună toată diligenţa în vederea îmbunătăţirii situaţiei sale economice şi să informeze lichidatorul sau, după caz, comisia de insolvenţă cu privire la dobândirea, cu orice titlu, inclusiv din moşteniri sau donaţii, de bunuri sau servicii a căror valoare depăşeşte salariul minim pe economie.
Legea privind procedura insolvenţei persoanelor fizice a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 464 din 26 iunie 2015.
Intrarea în vigoare a legii era stabilită la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial, adică pe 25 decembrie 2015.
Pe 24 decembrie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României OUG nr. 61 din 23 decembrie 2015, denumită pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice. Guvernul condus de Dacian Cioloș a stabilit că termenul de intrare în vigoare se prorogă până la data de 31 decembrie 2016.
Pe data de 21 decembrie 2016 s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 98/2016, prin care se proroga intrarea în vigoare a legii pentru data de 1 august 2017.
Pe data de 28 iulie 2017 s-a publicat în Monitorul Oficial OUG nr. 6 din 27 iulie 2017 pentru prorogarea termenului de intrare în vigoare a Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice. S-a stabilit data intrării în vigoare a legii: 1 ianuarie 2018.
