Înainte de Mobexpert, Rapid și Genoa, înainte de imaginea antreprenorului de succes și de discursurile despre performanță, Dan Șucu a avut un alt nume: „Mircea Crișan”.
Sub acest pseudonim apare într-un dosar de rețea aflat în arhivele CNSAS, unde sunt păstrate 21 de note informative redactate în perioada decembrie 1987 – noiembrie 1989. Subiectele nu erau deloc puține: colegi de la ONT, turiști străini, diplomați, un atașat militar al Ambasadei SUA, ambasadorul Egiptului și persoane considerate interesante pentru aparatul represiv al statului comunist.
Actualul patron al Rapidului și al clubului Genoa fusese recrutat de Securitate în august 1984, pe vremea când lucra ca ghid turistic. În documente apare drept titularul dosarului de rețea R303384, iar volumul al doilea conține o mapă-anexă cu materialele furnizate de informatorul „Mircea Crișan”.
Un dosar de 62 de pagini și o operă informativă bine întreținută
Povestea din arhive se întinde pe zeci de pagini. În volumul al doilea sunt păstrate 21 de note informative, dintre care numai o parte au fost prezentate public în trecut printr-o adeverință CNSAS emisă în 2015.
La acel moment, CNSAS a stabilit că Dan Șucu nu întrunea condițiile legale pentru a fi declarat colaborator al Securității. Asta nu înseamnă însă că documentele, angajamentul și notele nu există.
Legea cere mai mult decât simpla existență a unui dosar de rețea. Pentru constatarea oficială a calității de colaborator trebuie demonstrat și că informațiile furnizate au vizat drepturi și libertăți fundamentale și au produs consecințe politice concrete asupra persoanelor urmărite.
Administrativ, însă, „Mircea Crișan” apare ca sursă a Securității. Iar stilul său informativ avea o particularitate greu de ignorat: pasiunea pentru portrete fizice, psihologice și profesionale.
„Sar în evidență dinții săi de aur”
În februarie 1988, „Mircea Crișan” redacta o notă despre o colegă de la ONT. Nu se limita la activitatea profesională sau la comportamentul acesteia. Intra cu naturalețe în descrieri fizice și aprecieri personale.
Femeia era prezentată ca având un aspect comun, iar în descriere apărea observația devenită memorabilă: „Sar în evidență dinții săi de aur”.
Era genul de amănunt fără de care, pesemne, securitatea statului socialist ar fi fost grav pusă în pericol.
Până și ofițerul care primea informațiile a observat zelul descriptiv al sursei. Pe marginea documentului a notat ironic că informatorul părea „obsedat de portrete”.
Când până și Securitatea îți sugerează că ai exagerat cu descrierile, înseamnă că nivelul de detaliu era, într-adevăr, remarcabil.
Colegele, evaluate ca într-un raport anual de cadre
O altă colegă, Emilia Scarfeș, era descrisă din punct de vedere fizic, profesional și comportamental. „Mircea Crișan” îi analiza ambițiile, relațiile cu ceilalți și presupusele lipsuri profesionale, concluzionând că ar fi ajuns să aibă „aere de șef”.
Nu era o simplă bârfă între colegi. Nota ajungea la un ofițer de Securitate, care stabilea că materialul urma să fie utilizat pentru studierea și verificarea femeii, aflată deja „în atenție”.
Formula „aflat în atenție” nu era una inocentă în limbajul instituției. Putea însemna supraveghere, verificări suplimentare sau chiar pregătirea unei recrutări.
Așadar, ceea ce pentru sursă putea părea o evaluare personală devenea, în mâinile Securității, material operativ.
Turiști bogați, țigări străine și piața neagră
Nici turiștii străini nu scăpau de radarul lui „Mircea Crișan”.
Într-o notă din ianuarie 1988, acesta descria un grup de englezi veniți la schi în Poiana Brașov și remarca faptul că unii dintre ei păreau să provină din zona foarte bogată a societății britanice. Erau consemnate investițiile, participațiile în companii și contactele acestora.
În același context apăreau observații despre schimbul valutar clandestin din hoteluri și despre turiștii abordați pentru a schimba bani în afara circuitului oficial.
Pentru Securitate, nota urma să fie exploatată pe spațiul turistic Anglia și să genereze verificări.
Nimic nu era prea mărunt. Nici averea turiștilor, nici modul în care schimbau valută și nici felul în care se comportau în hotel.
Cum ajungeau colegii „buni” să fie studiați pentru recrutare
În alte note, Dan Șucu îi descria favorabil pe doi colegi de la ONT. Unul era prezentat drept diplomat și echilibrat în relațiile cu turiștii. Altul era caracterizat ca profesionist, cumpătat și fără interese contrare statului.
Numai că, în logica Securității, un profil pozitiv putea fi la fel de util ca unul negativ.
Unul dintre colegi urma să fie verificat, iar celălalt era analizat explicit în vederea „atragerii la colaborare”.
Așadar, o laudă trimisă Securității putea deveni un prim pas către recrutare.
În România comunistă, până și faptul că nu bei prea mult, nu porți haine străine și îți faci treaba bine putea deveni criteriu de selecție pentru viitorii informatori.
„Mircea Crișan”, lângă atașatul militar american după revolta de la Brașov
Cele mai sensibile documente sunt însă cele referitoare la atașatul militar al Ambasadei SUA.
În noiembrie și decembrie 1987, la puțin timp după revolta muncitorilor de la Brașov, Dan Șucu a fost plasat în apropierea diplomatului american, identificat în acte prin numele conspirativ „Strîmbu George”.
Momentul era extrem de delicat. Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii brașoveni se revoltaseră împotriva regimului Ceaușescu. Evenimentele fuseseră reprimate violent, dar informațiile ajunseseră în presa internațională și la Europa Liberă.
Securitatea bănuia că diplomatul american dorea să afle direct ce se întâmplase în oraș.
„Mircea Crișan” consemna discuțiile, interesele și reacțiile acestuia. Nota că americanul părea interesat de industria Brașovului și de informațiile despre camioane, tractoare și elicoptere.
Într-o discuție purtată la restaurant, diplomatul ar fi făcut aluzie la revolta din Brașov, spunând că auzise despre o „distracție” petrecută în oraș.
Sursa a insistat să afle la ce se referea și a dus discuția spre posturile de radio considerate ostile regimului. Americanul ar fi răspuns că numai lucrurile văzute cu propriii ochi sunt cu adevărat credibile.
Raportul mergea mai departe. Erau consemnate opiniile diplomatului despre relațiile dintre România și SUA, clauza națiunii celei mai favorizate, cariera sa militară și o posibilă misiune anterioară în URSS.
La final, ofițerul de Securitate observa că diplomatul fusese prudent și că ar fi ascuns în mod deliberat anumite deplasări în zona Brașovului.
Așadar, nu vorbim despre simple impresii turistice. Vorbim despre informații culese în jurul unui oficial american, imediat după unul dintre cele mai grave momente de contestare a regimului comunist din anii ’80.
O pensionară din SUA, declarată „curier ideal”
Atenția lui „Mircea Crișan” nu s-a oprit la atașatul militar.
O prietenă a familiei diplomatului american, Mary Louise Honnen, a devenit și ea subiectul unei note ample. Era analizată din punct de vedere personal, psihologic și material.
Dan Șucu concluziona că femeia ar putea fi un „curier ideal”, bazându-se pe fizicul, comportamentul și profilul ei psihologic.
În raport apăreau proprietățile sale din SUA, perioada petrecută în Germania de Vest, călătoriile prin Europa și natura relației cu familia diplomatului.
Practic, o vizită socială se transforma într-o analiză de contrainformații făcută cu seriozitatea unui agent profesionist.
Ambasadorul Egiptului, verificat printre mănăstirile Bucovinei
În august 1989, cu doar câteva luni înainte de căderea regimului comunist, „Mircea Crișan” îl însoțea pe ambasadorul Egiptului într-o călătorie prin nordul Moldovei.
Și de această dată, raportul includea detalii despre familie, avere, carieră, proprietăți și comportament.
Concluzia sursei era liniștitoare pentru organele statului: diplomatul nu părea ostil României, nu făcuse comentarii politice sau economice și se comportase ireproșabil.
Ca într-un control de calitate diplomatic: verificat, evaluat, declarat inofensiv.
Critic literar, evaluator profesional și psiholog de serviciu
Alte note îi vizau pe colegii de la ONT.
Un ghid, Nicolae Păduraru, era prezentat ca slab organizator, prea „poet” pentru meseria sa și capabil să promită lucruri greu de realizat.
În alte documente apăreau persoane descrise drept capricioase, instabile, secretoase sau pline de complexe. Unii erau considerați insuficient pregătiți pentru solicitările care ar fi putut apărea din perspectiva „securității statului”.
În 2015, trei membri ai Colegiului CNSAS au susținut, într-o opinie separată, că documentele justificau constatarea calității de colaborator. Majoritatea a decis însă contrariul.
Turiști francezi transformați în „suspecți ai securității statului”
O turistă franceză și partenerul ei au fost descriși drept suspecți pentru că dispăreau din hotel, nu erau văzuți pe pârtie și răspundeau într-un mod considerat neobișnuit.
Din observații despre comportament, vestimentație și relația dintre cei doi, „Mircea Crișan” ajungea la concluzia că prezentau suspiciuni din perspectiva securității statului.
Astfel de pasaje arată cât de ușor putea deveni cineva „obiectiv” într-un sistem în care o vacanță, o conversație sau o atitudine mai rezervată puteau fi interpretate ca elemente de risc.
Dan Șucu nu a dorit să vorbească despre dosar
Contactat pentru un punct de vedere privind documentele CNSAS, Dan Șucu a refuzat dialogul și a încheiat conversația după un scurt „Vă mulțumesc! La revedere!”.
Rămân, însă, documentele.
Rămân angajamentul, numele conspirativ, dosarul de rețea și cele 21 de note informative.
Rămân portretele colegilor, observațiile despre turiști, evaluările diplomaților și relatările despre atașatul militar american venit la Brașov după revolta muncitorilor.
În acte, „Mircea Crișan” nu pare deloc o sursă pasivă sau neinteresată. Dimpotrivă, scria mult, observa atent și formula concluzii.
Uneori atât de atent, încât până și ofițerul său de legătură a simțit nevoia să noteze că sursa devenise obsedată de portrete.
De la ghid ONT la unul dintre cei mai bogați oameni din România
Dan Șucu a început activitatea de ghid ONT în 1983, a fost recrutat de Securitate în august 1984 și a continuat să furnizeze note până în noiembrie 1989, potrivit cronologiei din dosar.
După Revoluție, traseul său s-a schimbat radical.
În 1993 a început afacerea Mobexpert, devenind ulterior unul dintre cei mai bogați antreprenori români. În 2022 a intrat în acționariatul Rapidului, iar mai târziu și-a extins investițiile în fotbalul internațional.
Capitalismul i-a adus notorietate, avere și putere.
Arhivele comunismului îi păstrează însă celălalt nume.
„Mircea Crișan”.
Citeste materialul pe gsp.ro
