La 15 august 1971, președintele Nixon suspendă convertibilitatea dolarului în aur pentru a opri golirea rezervelor de aur ale Statelor Unite și pentru a proteja dolarul. Legătura fixă dintre dolar și aur devenise prea costisitoare și instabilă pentru ca Statele Unite să o mai poată menține. Altfel spus, cererea de pe piață a depașit capacitatea de a livra aur fizic. Măsură, denumită „Șocul Nixon”, a pus capăt, în practică, sistemului de la Bretton Woods, a contribuit la trecerea lumii la cursuri de schimb flotante (1) și a introdus contractele speculative “aur pe hârtie”. Ce se întamplă astăzi ?
Astăzi, prețul „oficial” (stabilit de piețele de “aur pe hârtie“ – contracte futures/derivate) din Londra și New York sunt fără îndoială, decuplate de realitatea fizică.(2) Cantitațile de aur pe hârtie sunt net superiore cantitaților de aur fizic, iar majoritate “hârtiilor” sunt eliberate pe piața din Occident.
În acest context,principalele instituții financiare din China, printre care și Banca Industrială și Comercială a Chinei (ICBC), au anunțat că la 24 iulie 2026 vor înceta serviciile de tranzacționare cu „aur pe hârtie” și argint destinate clienților de retail. Obiectivul urmărit, după ani de consolidare economico-financiară, la o prima analiză macroeconomică, ne indică faptul că instrumentele derivate din China vor intra într-o fază accelerată de descreștere prin forțarea capitalului străin să părăsească contractele speculative „pe hârtie” și reorientarea către lingouri fizice. Deci China îsi centralizează stabilirea prețurilor la Shanghai și își izolează economia internă de volatilitatea burselor internaționale. Observat la nivel global fenomenul ne induce ideea că piețele globale ale metalelor prețioase intră într-o perioadă de tranziție forțată. Întrebarea absolut logică care se naște ar fi, este China atât de solidă pe piața metalelor prețioase?
Aparent și în raport cu USA ( 8.133,46 t) se găsește înca într-o fază de consolidare prin achiziții. În schimb acțiunea Chinei (2.313,46 t) de achiziționare cvasipermanantă în ultimi 3 ani (cu 20 de luni consecutive de achiziții) lasă de gândit asupra motivației reale. Banca centrală a Chinei a continuat să-și mărească rezervele de aur pe parcursul lui 2026, inclusiv printr-o achiziție de 15 tone în luna iunie. Este cea mai mare creștere lunară înregistrată până în prezent în acest an (3), în timp ce rezervele de aur ale USA au ramas exact la acelasi nivel ca și în 2022.(4) Și aceasta, indiferent de oscilația valorii aurului pe piata mondială, în condițiile în care prețul a înregistrat cea mai mare scădere trimestrială din 2013 încoace, în al doilea trimestru al anului 2026 China a cumpărat în permanență.
În paralel, semnalele la nivel internațional se intensifică, iar rapoartele recente ale instituțiilor financiare globale confirmă faptul că modificare de strategie a Chinei face parte dintr-o tendință sistemică mai amplă de diversificare a averii suverane. Studiu „Central Bank Gold Reserves Survey 2026” (5) realizat de World Gold Council arată că tendința Chinei de a cumpăra aur fizic va fi imitată și de alte țări în următoarele 12 luni. 89% dintre repondenti se așteaptă ca rezervele de aur ale băncilor centrale din întreaga lume să crească, iar 45% dintre instituțiile internaționale intenționează să-și majoreze rezervele. “Băncile centrale au acumulat în medie 1.000 de tone de aur în ultimii patru ani, o creștere semnificativă față de media de 500 de tone, înregistrată în deceniul anterior” (6), se arată în studiul menționat. În Europa tendința din sectorul privat este de acumulare de aur fizic și de depozitare a lui în afara spațiului European ( Singapore, China, Elvetia…). În primul trimestru al anului 2026, în Europa cererea de aur fizic din sectorul privat (populație și societăți comerciale) a fost de 474 t, ceea ce reprezintă o creștere cu 50% în raport cu anul precedent (7), iar societățile care consiliază plasamentele financiare în Europa, în afara de băncilor comerciale, s-au înmulțit simțitor (8). În același timp, dobânda la un depozit bancar într-o bancă occidentală, (spre exemplu Belfius Bank din Belgia) este de 0,8%, în timp ce inflația a fost de 2,1 % în primul trimestru al lui 2026 (cea mai mare inflatie a fost in Romania cu 8,5%) (9). Mai apoi banii depozitați de clienți sunt plasați de Belfius cu o dobanda de 2% la Banca Centrala Europeană pentru a obține un profit de 1,2 %. În contextul în care se dorește un credit dobânda pentru acesta variază între 3,5% și 10 %, în funcție de destinația lui. Deci este evident că sectorul privat, care este cel mai flexibil și rapid ca reacție la schimbările pieței, să se orienteze către achiziționarea de aur fizic și depozitarea lui în afara zonelor de conflict sau potențial periculoase.
La nivel de state, se observă o creștere a acumulării efectuate de China, Polonia cu 31,43 t aur cumpărate, Uzbekistan cu 25,19 t, Kazahstan cu 12,55 t și Cehia cu 5,04 t, în timp ce Turcia și-a vândut 75,95 t, Rusia 21,77 t și Bulgaria 1,88 t. România se gasește în grupul țărilor cu rezerve medii, respectiv 103,63 t, poziție pe care și-o menține cu consecvență.
În mod evident războaiele din Iran și Ucraina adâncesc datoria publică și fac ca atât Occidentul cât și Rusia, implicate direct în acțiunea armată, să intre într-o faza de diminuare a rezervelor de metal galben. Statele Unite fac față unor presiuni venite din mai multe direcții și care o “obosesc” material, SUA cheltuiește în razboiul din Iran 375 milioane dolari pe zi, își periclitează alianțele cu greu construite datorită unor acțiuni de tipul “mușcă și fugi” și își neglijează interesele strategice în favoarea unor aliați care au interese diferite de ale lor. Rusia în mod evident se degradează economic pe fundalul razboiului care o slabeste in continuare, dar și Occidentul în ansamblul lui se pauperizează prin participarea la cheltuielile de perpetuare a conflictului din Ucraina. Dacă Rusia este pregatită pentru acțiunea din 24 iulie a Chinei, de încetare a serviciile de tranzacționare cu „aur pe hârtie”, Occidentul nu este. Unii analisti speculeaza faptul că acțiunea este concertată de tandemul China-Rusia, de ceva timp și că lovitura va destabiliza și mai mult piețele occidentale.
Consecințe
- Strategii elaborate de Goldman Sachs, în domeniul materiilor prime, susțin ca prețul aurului la sfârșitul anului 2026 se va apropia de 5.400 de dolari pe uncie (în prezent fiind de 4.049 dolari uncia) (10) Se invocă cererea „persistentă” din partea băncilor centrale din piețele emergente, care își reorientează structural rezervele de la moneda fiduciară, către active tangibile. Dacă previziunea este corectă, creșterea preconizată pentru depozitele de aur fizic va fi de 30%. Depozitele bancare din Occident vor continua să se golească în căutarea de active tangibile, în zone de risc minim.
- În condițiile în care China încetează să mai participe la piața “pe hârtie”, „sistemul cu două prețuri”, unul pentru hârtie și unul pentru aurul fizic, ar putea reapare, generând un câștig uriaș pentru cei care dețin aur real.
- Strategia Chinei este compusă dintr-un mecanism alcătuit din trei părți ;
- În urma razboiului din Ucraina, China a înteles că nu trebuie să cadă sub incidența aceluiași tip de sancțiuni ca și Rusia în eventualitatea unor evenimente nedorite. Deținând aur fizic în locul obligațiunilor de stat, chinezii elimină riscul ca rezervele lor să fie sancționate sau confiscate de jurisdicțiile occidentale.
- China îsi extinde infrastructura de depozitare ; sistemul de date obținut prin exploatarea tehnologiei avansate relevează extinderea agresivă a capacității de depozitare din Hong Kong și Shanghai extinsă, pregătind regiunea să stocheze mii de tone de lingouri, mutând efectiv centrul de greutate global al stocării aurului către Est.
- China elimină speculațiile tranzacționale forțând capitalul străin să părăsească tranzacțiile speculative și să se reorienteze către active tangibile.
- UE a pierdut competiția din domeniul tehnologiei avansate în favoarea Chinei și a SUA. În prezent capitalul de care ar avea nevoie pentru asanarea industriei sale, avand la baza planurile Draghi și Lecca, părăsește continentul către alte destinații mai puțin taxate și mai sigure.
- Plata bondurilor COVID contractată de UE va începe din 2028. UE va continua să contracteze bonduri pentru relansarea economică. Fără o reformă radicala în domeniul administrativ și de colectare de taxe, fără stimularea economiei sale, nu numai a industriei de armament, planul Draghi și Lecca sunt deja literă moartă.
- Pericolul apariției unei conflagrații internaționale majore a crescut simțitor cu accent pe zonele Orientului Mijlociu și Europa.
