Este un minister contraintuitiv, guvernul central ocupându-se în general de lucruri mari, faraonice și strategice. Statul este făcut doar pentru proiecte mari, pentru think big.
Însă un astfel de minister ar trebui să facă parte din orice administrație modernă, cel puțin de dragul diversității. Nu putem avea un minister al Marilor Proiecte fără unul al Micilor Proiecte. Sunt noțiuni corelative ca binele și răul, adevărul și falsul. În plus, relația între cele două poate fi una de sinergie.
Cu un astfel de Minister al Proiectelor Mici nu va fi prezentă angoasa alegerii unei strategii complicate de dezvoltare, pentru că aceste minister se va ocupa exclusiv cu ciurucuri.
Un proiect e mic prin 3 lucruri: mărime, timp și spațiu. Exemple de proiecte mici pot fi cumpăratul unui lacăt la o școală, reparația unei porțiuni mici de drum etc.
Despre ministerele fictive Ministerul Adevărului sau al Dreptății se poate presupune că sunt ministere mari.
O idee e să spui că arta politicii este să faci cât mai vizibile beneficiile unui proiect și să ascunzi costurile[1]. O critică la această intuiție ar fi că la proiectele mari nu se văd doar beneficiile, ci și costurile. În schimb, proiectele mici maschează costurile bunurilor publice și așa s-ar mai tempera criticile privind oportunitatea cutărei sau cutărei investiții, critici nedrepte și care nu lasă guvernul să lucreze.
Întrucât vorbim de proiecte cu durată mică de timp, care se termină relativ repede, vom avea mai multe inaugurări și tăieri de panglici, adică o atmosferă continuă de sărbătoare.
Prin proiectele sale mici acest minister poate dubla bunuri oferite local, însă nu este neapărat ceva rău. Aceasta se sincronizează cu logica birocratică potrivit căreia orice trebuie făcut cu copie.
Chiar dacă are proiecte mici, poate pune prețuri mari, așadar nu va deranja câtuși de puțin funcționarea rentelor, a grupurilor de interese. Acesta încă va putea oferi oportunități de afaceri cu statul.
Un astfel de minister poate da impresia că e atent la detalii mai degrabă decât ar face-o ministerele cu proiecte mari.
O altă calitate a acestui Minister al Micilor Proiecte este că poate fi folosit în remanierile la mișto, când se taie ceva care oricum nu avea mare importanță.
Un minister al Micilor Proiecte nu va putea construi piramide la sate. Similar, un astfel de minister nu se va putea ocupa de autostrăzi, adică de principalul indicator de dezvoltare al unei națiuni, după numărul de olimpici.
Un al inconvenient major e că nu poate accesa resursele umane cele mai competitive. Un astfel de minister n-ar putea fi condus de Tehnocrati (cu t, nu cu ț, ca în „Illuminati”), adică de oameni care au viziuni pe mai mult de un ciclu electoral sau uneori pe sute de ani.
Ar fi vandabil electoral un astfel de minister? Poate câștiga alegeri cineva care propune numai proiecte mici sau chiar nimic? Senzația va fi că oferă prea puțin și nu va impresiona.
Statul minimal va fi reticent față de un astfel de Minister al Micilor Proiecte.
Ministerul scade măreția și grandoarea administrației publice. Sunt lucruri care dintotdeauna, cu excepția episodului liberal, au fost mereu puse la mare preț, inclusiv literal, ofertanții de bunuri publice nelucrând niciodată gratis. O instituție centrată pe proiecte mici slăbește forța și prestigiul instrumentelor de decizie colectivă.
Un alt handicap al proiectelor acestui minister este că nu pot lăsa la fel de ușor impresia că se lucrează, cum se întâmplă în cazul proiectelor mari, cum sunt cele de infrastructură.
Bibliografie:
[1] James D. Gwartney, Richard L. Stroup, Dwight R.Lee. 2008, Liberalismul economic, Humanitas, București, pp. 55-56:
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/economia-pentru-toti-de-ziarul-de-duminica-14930152, accesat 30.11.2016
