Conceptul de microasigurare este din ce în ce mai prezent în discuțiile din piața românească de profil.
Microasigurările, în accepţiunea clasică, sunt poliţe de asigurare dedicate persoanelor cu venituri reduse care vin la un preţ mic, dar şi cu o acoperire limitată. Ele se adresează, în general, persoanelor cu cunoştiinţe puţine în domeniul financiar şi ar putea reprezenta o soluţie pentru creşterea gradului de asigurare în România, cel mai mic din Europa. Acestea asigură un minimum de protecţie în caz de daună, dar pot constitui o bază de pornire pentru vânzarea unor poliţe mai complexe, prin atragerea de clienţi care, în mod normal, nu apelează la asigurări.
Această părere este împărtăşită în ultima vreme nu doar la nivelul pieţei asigurărilor, ci şi în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară.
Brokerii de asigurare, prin Patronatul Român al Brokerilor (PRBAR) au făcut chiar un obiectiv de bază din lansarea şi promovarea acestui tip de produse. O primă propunere în acest sens, PRBAR a lansat-o deja către Autoritatea de Supraveghere Financiară şi se referă la asigurarea obligatorie a locuinţei.
Recentele furtuni din zona de vest a ţării au readus în discuţie o problemă mai veche a sistemului de asigurări obligatorii, gestionat de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor. Este vorba despre numărul de riscuri ce pot fi acoperite prin poliţa obligatorie, adică inundaţie, alunecare de teren şi cutremur. PRBAR propune într-un document transmis ASF ca acestor riscuri să se adauge, sub o formă facultativă reprezentată de produse de microasigurare tot sub umbrela PAID, a riscurilor de furtună, de incendiu şi de inundaţie cu apă de conductă.
De altfel, având în vedere că atât acoperirea este limitată (la 20.000 de euro), dar şi că prima este fixă (20 de euro), poliţa PAD în sine se comportă ca o microasigurare.
Modelul este utilizat în mai multe ţări, cel mai bun exemplu fiind Bulgaria, care, deşi este o ţară mai mică şi mai săracă decât România, are un nivel de asigurare cu mult peste ţara noastră. Exemplele sunt multe la nivel internaţional şi se referă
Paul Dumitru, specialist certificate CPCU (Chartered Property Casualty Underwriter), explică ca utilizarea lor poate fi cu mult mai amplă. „Mulţi profesionişti din asigurări din România consideră că piaţa nu este încă pregătită să accepte microasigurările, dar nu au existat încă astfel de proiecte care să fie duse până la capăt. În ciuda scepticismului, cred că piaţa românească are un potenţial destul de mare pentru a avea un succes comercial. Sunt necesare evident toate ingredientele produselor de microasigurare: poliţe simple/marketing adecvat, o înţelegere foarte bună a riscurilor, accesibilitatea preţului, simplitatea plăţii primelor, plata promptă a daunelor, înţelegerea valorii produselor de asigurare pentru clienţi şi modele de business eficiente“, susţine Dumitru. În plus, crede specialistul, pentru a începe astfel de proiecte este nevoie de curaj din partea asigurătorilor şi brokerilor. Există multe poveşti de succes peste tot în lume (Philippine, Bangladesh, Peru, Maroc, Malawi), iar din aceste experienţe se poate învăţa.
„În plus faţă de acoperirea deficitului de asigurare (atât pentru cei cu venituri reduse, dar şi pentru potenţialii asiguraţi din clasa mijlocie sau bogată) ar mai fi un beneficiu pentru piaţa românească de asigurări. Pe măsură ce penetrarea asigurărilor facultative ar creşte, aceasta ar conduce la o mai bună educare a românilor în domeniul asigurărilor. Ce «profesor» mai bun ar putea fi pentru un consumator român decât cumpărarea de asigurări şi primirea de despăgubiri de pe urma acestora?“, explică Dumitru.
Microasigurările ar putea prinde inclusiv în mediul rural acolo unde, contra unor sume mici, ar putea fi asigurat, de exemplu, parţial, riscul de secetă sau riscurile la care sunt expuse locuinţele.
