Lucian Mîndruță, cândva una dintre vocile respectate ale jurnalismului românesc, pare astăzi mai degrabă un personaj prins într-o spirală a aroganței, a disprețului și a justificărilor târzii. În locul lucidității și responsabilității care ar trebui să definească un formator de opinie, Mîndruță oferă tot mai des ieșiri publice cinice, jignitoare și profund rupte de realitatea românilor de rând.
Cel mai recent exemplu este derapajul său halucinant legat de greva fiscală, când jurnalistul i-a ironizat pe românii nemulțumiți de statul român sugerând, cu o ușurință șocantă, că dacă nu mai vor să plătească taxe „să se opereze singuri de apendicită”. Declarația, publicată pe rețelele sociale și amplificată ulterior de presă, nu este doar o glumă proastă, ci o formă de umilire publică a cetățenilor care își exprimă nemulțumirea față de un stat perceput drept ineficient și abuziv. Tonul este unul tipic elitist, în care românul obișnuit este tratat ca un ignorant care nu merită nici măcar empatie, darămite o dezbatere reală.
În loc să explice, să argumenteze sau să deschidă un dialog, Mîndruță preferă sarcasmul agresiv, o armă comodă pentru cei care au pierdut contactul cu problemele reale ale societății. Mai grav, afirmația sa ignoră deliberat realitatea sistemului de contribuții și complexitatea nemulțumirilor sociale, reducând totul la o batjocură ieftină.
Acest tip de atitudine nu este însă un accident izolat, ci se adaugă unei serii lungi de episoade care au erodat constant credibilitatea jurnalistului. De ani de zile, Mîndruță este urmărit de scandalul infidelității care a explodat în presă după ce a fost surprins de paparazzi în compania unei alte femei decât soția sa. Deși evenimentul s-a petrecut în urmă cu aproximativ 15 ani, subiectul revine constant în atenția publică, alimentat chiar de explicațiile contradictorii ale protagonistului.
În interviuri recente, Mîndruță a încercat să rescrie povestea, susținând că situația a fost mai complicată și că „au fost implicate mai multe persoane”. În loc să clarifice, aceste declarații au stârnit noi reacții ironice și critice, lăsând impresia unui om care, în loc să își asume trecutul, caută permanent nuanțe salvatoare. Faptul că jurnalistul însuși recunoaște că acest episod „îi va urmări copiii toată viața” spune mai mult decât orice comentariu extern despre impactul real al comportamentului său.
Problema nu este viața personală în sine, ci dublul standard. Un om care s-a poziționat ani la rând ca moralist public, ca judecător al societății și al „prostiei colective”, se dovedește incapabil să accepte că propriile sale greșeli și excese îl descalifică din postura de tribun al corectitudinii.
Astăzi, Lucian Mîndruță pare să fi ales rolul provocatorului de serviciu, al omului care șochează pentru atenție și reacții, nu pentru idei solide. Discursul său public este tot mai departe de jurnalism și tot mai aproape de un amestec toxic de superioritate morală, cinism și dispreț față de publicul larg.
Într-o societate deja polarizată și obosită de aroganța elitelor, astfel de ieșiri nu fac decât să confirme ruptura dintre „vocile publice” și oamenii pe care pretind că îi reprezintă. Iar pentru un jurnalist cu experiența și vizibilitatea lui Lucian Mîndruță, această degradare nu este doar tristă — este profund responsabilă.
