Adoptarea Legii salarizării unitare ar fi benefică pentru România chiar dacă, în forma actuală a calendarului PNRR, nu mai poate aduce automat fondurile asociate jalonului, susține Dragoș Pîslaru. Ministrul interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene și al Muncii spune că reforma ar trebui judecată prin efectele sale asupra administrației și finanțelor publice, nu doar prin perspectiva decontării europene.
„Cred cu adevărat că adoptarea unei legi de salarizare unitară este opțiunea potrivită pentru România și că nu trebuie să o faci numai pentru că este jalon în PNRR”, a declarat Pîslaru, într-o conferință de presă. El a precizat că este dispus să colaboreze cu orice formațiune politică interesată de finalizarea proiectului, în condițiile în care asigură secretariatul tehnic al procesului.
Miza financiară a reformei este însă semnificativă. România a avut la dispoziție un „premiu” de 770 de milioane de euro, sumă care putea fi decontată în cazul îndeplinirii cerințelor asumate. Pîslaru și-a exprimat nemulțumirea că nu a fost găsit un compromis pentru păstrarea acestei oportunități, dar a subliniat că legea nu ar trebui adoptată exclusiv pentru a bifa o condiție europeană.
Discuțiile cu Comisia Europeană intră într-o nouă etapă
Ministrul a anunțat că joi va avea o discuție cu echipa SG Reform despre situația Legii salarizării și despre reforma privind decarbonizarea, care nu a fost finalizată la timp și pentru care calendarul a fost amânat. Una dintre întrebările centrale va fi dacă adoptarea legii înainte de luna noiembrie mai poate produce vreun efect asupra cererii finale de plată din PNRR.
Răspunsul tehnic oferit de Pîslaru este, în acest moment, rezervat. Potrivit regulilor aplicabile PNRR, măsurile care depășesc data de 31 august nu mai au, în opinia sa profesională, șanse să fie decontate. România ar urma să depună cererea finală de plată în luna noiembrie, ceea ce reduce considerabil spațiul pentru recuperarea financiară a jalonului.
„Asta nu înseamnă că nu voi urmări interesul României punând întrebările legate de acest lucru”, a afirmat ministrul. Practic, adoptarea legii ar putea rămâne relevantă pentru reforma administrației și pentru predictibilitatea cheltuielilor publice, chiar dacă beneficiul financiar direct din PNRR este pus sub semnul întrebării.
Trei variante de proiect în trei luni
Pîslaru a susținut că, în mandatul său de aproximativ 100 de zile, au fost publicate trei versiuni ale proiectului, în timp ce, din 2022 până în prezent, miniștrii Muncii nominalizați de PSD nu au supus dezbaterii publice un proiect al Legii salarizării unitare.
Prima variantă prezentată în mandatul său implica un impact bugetar de 8 miliarde de lei și a generat proteste puternice din partea sindicatelor. A doua versiune, estimată la 12,1 miliarde de lei, reprezenta nivelul maxim pe care Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană l-ar fi putut accepta și gestiona, potrivit declarațiilor ministrului. Variantele ulterioare au fost discutate cu Comisia Europeană, iar versiunea din 17 iulie a făcut parte din acest proces de negociere.
Dimensiunea financiară a legii explică dificultatea compromisului politic. O reformă a salarizării în sectorul public influențează direct cheltuielile bugetare și poate crea efecte pe termen lung asupra deficitului, în timp ce sindicatele urmăresc protejarea veniturilor și reducerea diferențelor dintre categorii profesionale. Pentru Guvern, problema este să găsească un echilibru între echitate salarială, sustenabilitate fiscală și obligațiile asumate față de Comisia Europeană.
Ministrul a respins acuzațiile potrivit cărora responsabilitatea pentru întârzierea reformei ar aparține exclusiv echipei care a lucrat la proiect în ultimele luni. El a afirmat că versiunea considerată finală de PSD nu a fost publicată oficial și că nu a existat, în perioada menționată, o consultare publică transparentă asupra unei propuneri asumate de partid.
Negocierile politice s-au încheiat fără consens
Săptămâna trecută, Pîslaru a anunțat că negocierile privind Legea salarizării unitare au eșuat oficial. Potrivit acestuia, nici eforturile Guvernului și ale Ministerului Muncii, nici medierea Administrației Prezidențiale nu au reușit să apropie pozițiile partidelor suficient pentru a permite adoptarea proiectului.
În acest context, disputa nu mai privește doar recuperarea celor 770 de milioane de euro din PNRR. Pentru instituțiile publice și angajații lor, o lege nouă ar trebui să ofere reguli mai clare privind stabilirea veniturilor și evoluția acestora. Pentru buget, însă, orice formulă negociată presupune costuri care trebuie asumate pe termen lung, nu doar finanțate printr-o alocare europeană punctuală.
Pîslaru a precizat că ultima versiune discutată cu partidele politice a fost făcută publică și se află la dispoziția acestora. De aici înainte, decizia este una politică: legea poate fi adoptată pentru a închide o reformă considerată necesară pentru România, chiar dacă termenul relevant pentru decontarea prin PNRR ar putea fi deja depășit.
