Legea darii in plata este valabila, fapt confirmat de catre Curtea Constitutionala a Romaniei

0
2143
Legea darii in plata este valabila, fapt confirmat de catre Curtea Constitutionala a Romaniei

Curtea Constituţională a României (CCR) a facut publica – după aproape trei luni de zile – motivarea deciziei referitoare la excepţii de neconstituţionalitate ridicate de mai multe bănci asupra Legii dării în plată.

În 25 octombrie 2016, Curtea Constituţională a decis asupra mai multor excepţii de neconstituţionalitate ridicate de bănci pe marginea Legii 77/2016, pe unele admiţându-le, iar pe altele nu.
În esenţă, CCR a hotărât că legea se aplică şi în cazul contractelor în curs, stabilind şi faptul că instanţele vor fi obligate să verifice condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, în dosarele deschise în urma notificărilor de dare în plată făcute de clienţi.

Referitor la acest aspect  “CCR a avut în vedere faptul că impreviziunea este o instituţie care avea incidenţă şi pe vechiul cod civil, principala critică reţinută de instanţă fiind aceea că Legea dării în plată face ca impreviziunea să funcţioneze în baza legii fără o minimă verificare, de către un judecător, a condiţiilor ce trebuie îndeplinite atunci când avem de-a face cu această instituţie. Impreviziunea presupune echilibrul contractual şi nu devalorizarea şi predarea bunului către bancă. În aceste condiţii, judecătorul va decide echilibrarea contractului, nu darea în plată, pentru că aceasta este instituţia impreviziunii”.

Apărătorii clienţilor s-au declarat foarte mulţumiţi de motivarea CCR, apreciind că aceasta vine în totalitate în sprijinul consumatorilor.
Avocatul Gheorghe Piperea a precizat că decizia Curţii arată că, de fapt, contractul trebuie să fie el însuşi legal, încheiat şi executat cu bună credinţă şi să presupună echitate.
CCR a introdus instanţa previziunii, considerând, pur şi simplu, că legea înlătură controlul judecătoresc, iar “Motivarea CCR este foarte bună şi confirmă valabilitatea legii, sesizând ceea ce este esenţial în textul legislativ – o modalitate de a reintroduce într-un contract un echilibru, care nu există acum”.
În urma publicării acestei motivări, judecătorii nu mai au niciun motiv să refuze judecarea celor circa 4000 de dosare pe Legea dării în plată, apreciază specialistul, conchizând că dezechilibrul dintre un consumator şi un profesionist nu trebuie probat de consumator, ci de profesionist.
Gheorghe Piperea subliniază şi faptul că legea pe care a redactat-o se aplică şi situaţiilor aflate în executare silită, inclusiv în cazurile în care imobilul pus garanţie a fost vândut.
Motivarea CCR susţine cauza consumatorilor, legitimând scopul şi existenţa legii privind darea în plată a unor imobile puse garanţie în contractele de credit în scopul ştergerii întregii datorii.
Hotărârea Curţii Constituţionale este “o decizie excepţional de bine motivată, o decizie care validează şi legitimează legea dării în plată, scopul pentru care a fost adoptată şi existenţa acesteia! Motivarea impreviziunii pe Vechiul Cod va schimba viziunea şi practica multor instanţe. De asemenea, impreviziunea va fi analizată doar dacă creditorii se opun procedurii. Procedura notificării rămâne în picioare. Legea se aplică contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Vechiului Cod Civil.”

     Decizia CCR stabileşte foarte clar condiţiile care vor fi avute în vedere de judecători în soluţionarea dosarelor pe Legea dării în plată, aceştia urmând să intervină în cazul în care băncile refuză procedura. Instanţele vor analiza condiţiile de admisibilitate prevăzute la articolul 4 din lege ( acestea se referă la plafonul impus în lege, la calitatea de consumator, la destinaţia locuinţei şi la elementele de impreviziune ).
“Legea dării în plată se aplică şi contractelor încheiate pe vechiul cod civil, respectiv indiferent de momentul în care au fost încheiate, dar şi acelor contracte aflate în procedura de executare”.

Referitor la imobilele care au fost deja vândute, CCR nu a dat o decizie obligatorie, hotărârea rămânând la latitudinea instanţelor, care pot avea interpretări diferite.

“Decizia CCR publicată în Monitorul Oficial a luat prin surprindere atât debitorii executaţi silit, cât şi reprezentanţii acestora, deoarece magistraţii CCR, fără a soluţiona problema de constituţionalitate, au dat o interpretare articolului 8, alineatul 5 din lege, care conduce la concluzia că legea dării în plată s-ar aplica numai celor al căror imobil nu a fost valorificat în executare silită. Pe această interpretare a dispoziţiilor legii, CCR a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstituţionalitate. (…) Este foarte important că articolul 8 alineatul 5 este în vigoare, face parte dintr-o lege în vigoare şi, indiferent dacă acesta este formulat pe placul unora sau nu şi respectă tehnica legislativă sau nu, acesta, totuşi, există şi îşi produce efectele. (…) Cum competenţa CCR nu este să interpreteze norme, ci doar să se pronunţe asupra constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii unei legi sau ordonanţe, iar considerentele acestei decizii (interpretarea, adică) nu sunt obligatorii (pentru că aşa spune Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale), înseamnă că revine judecătorilor instanţelor comune şi în final ICCJ-ului să rezolve această problemă de interpretare”.
Legea dării în plată a fost promulgată în data de 28 aprilie 2016.

Senatorul Daniel-Cătălin Zamfir, iniţiatorul acestei legi, a declarat că acestă decizie va afecta toate contractele, nu doar cele bancare.

Daniel Zamfir: Hotărârea CCR pe darea în plată va afecta toate contractele, nu numai cele bancare

„Impactul este unul extraordinar pentru că vor fi afectate toate contractele, nu doar cele bancare. Pot fi orice fel de contracte: de utilităţi, cele de leasing sau de telefonie mobilă etc. Dacă sare mult euro, cei care au contracte de leasing sau de telefonie, în momentul în care se crează un dezechilibru contractual pot cere reechilibrarea prestaţiilor. Sunt afectate toate contractele care sunt raportate la cursul valutar. De ce? Fiindcă se prezumă că un contract este de bună credinţă şi echitabil. Orice contract care devine dezechilibrat trebuie echilibrat. Asta spune Curtea. Pentru că impreviziunea, aşa cum o numeşte Curtea, practic face ca atunci când există un dezechilibru contractual între cele două parţi, este obligatoriu pentru cealaltă parte să reechilibreze „prestaţiile”, aşa cum explică Curtea Constituţională. Reechilibrarea prestaţiilor este una obligatorie şi trebuie adaptată la noile condiţii economice”, spune Zamfir.

Senatorul susţine că, în cazul celor cu credite în franci elevţieni şi în euro, care au fost afectaţi de devalorizarea leului, băncile trebuie să renegocieze contractele.

„Devalorizarea este o stare de impreviziune, care este cauzată de factori externi şi care nu a fost prevăzută în contract deoarece nimeni nu ştia cât o să crescă valutele. Ca atare cei cu credite în euro sau franci elveţieni pot cere băncilor să renegocieze contractele, iar băncile sunt obligate să reechilibrareze prestaţiile sau să închidă contractul. Băncile sunt obligate să renegocieze contractul, iar dacă nu se ajunge la o înţelegere se dă în plată”, explică Daniel-Cătălin Zamfir.

Însă, în cazul celor care şi-au pierdut locul de muncă şi nu mai poţi plăti ratele, aceştia trebuie să apeleze la instanţă, care va constata acea impreviziune. „Judecătorul va decide dacă ţi-ai pierdut locul de muncă din cauza ta, că te-ai dus beat la serviciu sau s-a restructurat compania. Magistratul va hotărâ dacă dezechilibrul ţi s-a datorat sau nu”, detaliază iniţiatorul Legii dării în plată.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here